Interviu  -  Anca Spiridon  -  

La finalul lunii februarie apare pe harta cinematografică un nou concept de festival de film, Film O’Clock, ce dă întâlnire spectatorilor din Lituania, România, Grecia, Egipt și Africa de Sud, țările aflate pe meridianul de 25 grade longitudine estică ce participă la prima ediție a evenimentului. Filme curajoase, noi, lansate sau premiate în mari festivaluri ale lumii, și filme clasice, ce fac parte din moștenirea culturală a fiecărei țări participante în proiect, două evenimente de industrie și discuții cu invitați speciali ce urmează fiecărei proiecții, toate vor fi transmise concomitent în spațiile festivalului din țările participante și online pe platforma festivalului (www.FoC-IFF.com).

Despre iubirea pentru cinema, despre cum a strâns laolaltă o echipă, despre curatorat vs. selecție și despre cum vede festivalurile de film povestește Mirona Radu, inițiatoarea Film O’Clock.

Ai peste 10 ani de experiență în industria filmului, cum ai ajuns la pălăria de director de festival de film?

Lucrez de la 19 ani în acest domeniu, din primul an de facultate, așadar iată că se fac 15 ani, dacă stau bine și mă gândesc, deși pes­te tot susțin că sunt 10. Am început atunci ca asistent de distribuție de filme în cinema – coordonam o echipă de lucru în București, care se ocupa de traducere, de subtitrare pe rolele de film (ce vremuri!), înscriam filmele la Registrul Cinematografiei, organizam vizionări speciale și proiecții de presă. În paralel, am început să lucrez și în pro­ducție și mai târziu în festivaluri de film. Pentru mine a lucra înseamnă a învăța. De aceea am căutat să lucrez și să studiez cât de mult am putut, să colaborez cu oameni care mă inspiră. Nu am căutat să devin director de festival, am căutat să fac ce îmi place și să-mi dezvolt abili­tățile. Cred însă că am acumulat multă ex­periență în toți acești ani, mi-am creat o rețea importantă de contacte interna­ționale și am dezvoltat o anumită înțelegere și un anumit tip de comunicare cu publicul cinefil, care să îmi permită să port cu încredere această nouă pălărie de director de festival și să pot propune spectatorilor un eveniment care să conteze cu adevărat pentru ei.

FOC – IFF propune o formulă inedită, atât în peisajul festivalurilor locale, cât și la nivel internațional. Cum ai construit conceptul?

Conceptul festivalului se bazează pe timpul petrecut împreună, pentru mine personal fiind de fapt cel mai important lucru din lume. Dar ce înseamnă să fim împreună? Suntem împreună chiar dacă ne despart oceane, atâta timp cât comunicăm și împăr­tășim aceleași valori sau trăim aceleași emoții în același moment. Consider că timpul este relevant în măsura în care îl apreciem – oare cum ne arătăm aprecierea dacă nu prin trecerea noastră prin timp cu înțelepciune? Sunt aproape obsedată de acest timp care trece sau de noi care trecem prin acest timp, dar nu în sensul în care nu mă bucur de viață, dimpotrivă. Iubesc atât de mult viața și sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă, încât simt că devine o adevărată misiune pentru mine să îi inspir pe ceilalți și să creez o platformă de dialog, în care să ne simțim aproape de celălalt indiferent de locul nostru în lume. Iar filmele reprezintă un mijloc minunat – pe care îl cunosc și de care sunt conștientă – de a ne adu­ce împreună și de a reflecta asupra vieții, de a cultiva bucuria specifică vieții trăite cu sens.

Cine face parte din echipă și cât de mult te-au ajutat ceilalți să dezvolți ideea?

Lucrez cu aproximativ 25 de colegi, mare parte din România, dar și din celelalte țări participante – Lituania, Grecia, Egipt și Africa de Sud. Pe majoritatea îi cunosc foarte bine, pentru că sunt fie persoane apropiate cu care am mai colaborat pe alte proiecte, fie persoane cu care am studiat. Fiind un proiect personal atât de important, am preferat să mă înconjor de oameni care mă cunosc, știu că sunt perfecționistă și extrem de dedicată muncii, și de oameni serioși, profesioniști la rândul lor, cărora să le pese cu adevărat de acest proiect, nu de executanți și prestatori de servicii. Etapa de cristalizare a unui proiect este o etapă extrem de sensibilă – și pentru creator, și pentru creație. Le sunt foarte recunoscătoare pentru tot efortul depus și pentru că au crezut și cred în mine și în visul meu, mi-au fost și îmi sunt alături. Sunt înainte de toate regizor de film – iar Film O’Clock este fără doar și poate creația mea și visul meu, dar doar o idee bună nu este suficientă, e nevoie de multă muncă și de mult ajutor să o materializăm. E nevoie de echipă. E nevoie de feedback constructiv. E nevoie de încredere și de timp.

Crezi că festivalurile de film sunt o experiență exclusivistă, ca o petrecere la care mulți spectatori nu au ocazia să fie invitați?

Festivalurile nu ar trebui să fie experiențe exclusiviste, ci mai degrabă moduri în care celebrăm cinemaul, ne bucurăm împreună, împărtășim aceleași po­vești și ne dăm voie să trăim diferite emoții, cinefili și cineaști la un loc. Dar cred că ar trebui și publicul să fie mai receptiv și educat. Ca în orice relație sănătoasă, nu poate să facă totul o singură parte. E nevoie ca ambele părți să construiască și să întrețină rela­ția, să vină în întâmpinarea celeilalte. Eu mă pregătesc încontinuu, atât ca profesionist, cât și ca simplu spectator, sunt o persoană extrem de curioasă și interesată să înțeleg universul din care fac parte și am un mare respect și iubire pentru viață. Film O’Clock se adresează oamenilor interesați să-și cultive dragostea de cinema, dar și dragostea pentru ceilalți.

Evenimentul a fost gândit într-un format hibrid de la bun început și iată că pare să fie modul de desfășurare cel mai probabil – care crezi că va fi experiența spectatorilor?

Festivalul a fost gândit hibrid îna­inte de apariția COVID-19, pentru a putea ajunge la un public cât mai numeros și pentru a-i putea oferi același program de calitate și acces la invitații speciali și la discuțiile cu aceștia chiar în confortul propriei case, mai ales dacă doritorii nu erau din aceleași orașe în care se află cinematografele noastre partenere și atunci s-ar fi pus problema deplasărilor, une­ori foarte costisitoare.

Epidemia a accelerat dezvoltarea mediului online și a festivalurilor ce se desfășoară pe diferite platforme, ceea ce ne face pe noi mai încrezători că oamenii vor accesa și conținutul nostru. Nu cred că acum un an, de exemplu, am fi fost pregătiți din acest punct de vedere. Îmi aduc aminte și acum cât de greu mi s-a părut că func­ționează primul festival online la care am participat, CPH DOX, în martie 2020 – între timp am mai participat la câteva festivaluri și în acest moment pot spune că este mai important pentru mine să pot accesa un program de la distanță, decât să mă victimizez și să spun că experiența de participare la un festival este viciată. Cred că ar trebui în general să fim mai recunoscători pentru ceea ce ni se oferă, să fim mai atenți la oportunități sau să încercăm să vedem lucrurile ce poate ni se par la prima vedere limitări cu alți ochi – să le transformăm în oportunități pe cât posibil.

Pe de altă parte, îmi doresc foarte mult să oferim și expe­ri­ența fizică, în săli – care este uni­că, magică, de neegalat. Filmele trăiesc pe marele ecran, învăluie spectatorii, îi farmecă, le captează cu totul atenția. Și mi-aș dori pe viitor să avem mai multe cinematografe partenere în fiecare țară.

FOC – IFF propune o selecție de filme curatoriată de echipa de delegați, cum schimbă această abordare poziționarea și misiunea festivalului?

Consider că, fără acest curatoriat, festivalul nu ar putea propune un program atât de valoros. Pentru că nu vorbim de festival și filme înscrise care trebuie evaluate. Fiecare delegat are o cu­noaștere profundă a industriei cinematografice din țara sa și sugerează ti­tluri, într-o primă etapă, de preselecție, ce sunt elocvente pentru peisajul industriei cinematografice locale. Publicul din alte țări are acces la niște pro­ducții-biju­terii, pe care nu ar fi ajuns să le cunoască altfel.

Festivalul propune și o experiență colectivă de Q&A, care este valoarea pe care o aduce conectarea la acest nivel?

Discuțiile ce vor urma proiecțiilor cred că sunt de fapt cele mai prețioase. Publicul va putea să asculte sau să intre într-un dialog real cu o parte din realizatori și cu critici de film, dar și cu noi, cei responsabili de programul festivalului. Și cred că este o componentă importantă și de cealaltă parte – pentru echipele creative și pentru noi – să putem să discutăm și să primim direct comentarii de la spectatori. Pentru acest gen de filme de festival, componenta dialogului – să dezbați du­pă ce ai văzut, să exprimi ceea ce simți – este esențială din punctul meu de vedere. Filmele nu sunt de divertisment pur, ele rămân în noi și ne invită la reflecție.

Ai gândit și două conferințe pentru industrie, ce te-a determinat să alegi aceste teme?

Cele două evenimente dedicate industriei se concentrează în jurul a două teme – direcții de bază ale festivalului: respectul față de moștenirea culturală cinematografică, o dată, și interesul către creațiile noi, a doua oară, așadar vizează patrimoniul și oportu­nitățile de cooperare ale realizatorilor din cele cinci țări participante la această ediție. Cum poziționăm cadrul elitist pentru filmele de artă și, mai ales, pentru filmele clasice care au marcat începutul și etapele esen­țiale pentru cinematografia na­țională? Cum creăm, fi­nanțăm și distribuim poveștile astfel încât să reflectăm colaborarea inter­națională și să păstrăm parti­cularitățile culturii cinematografice naționale? Prin intermediul conversației pe care ne dorim să o începem în cadrul acestor evenimente vrem să oglindim principiile fondatoare ale Festivalului și valorile care ne ghidează în demersul nostru.

Povestește-ne despre filmele care se vor vedea la FOC – IFF.

Spectatorii vor avea ocazia să vizioneze cinci filme-reper din cinematografiile naționale, numite de noi clasice, deși poate că termenul nu este cel mai fericit. Sunt filme care funcționează perfect și astăzi, filme care au in­fluențat realizatorii ulterior, propuneri cinematografice extrem de speciale. Prezentăm și o colecție de cincisprezece scurtmetraje noi, în­drăznețe, ale tinerilor realizatori din cele cinci țări participante la această ediție. Ele vor rula în cadrul competiției de scurt­metraj, la care invităm spectatorii să-și exprime vocea și să voteze filmul preferat.

Mirona Radu, cineastă, lucrează în producție și distribuție de film, inclusiv festivaluri de film internaționale, și are pregătire și experiență în dezvoltarea proiectelor multiculturale. Din februarie 2019, Mirona este curatorul și coordonatorul cinematografului Muzeului Țăranului din București. În septembrie 2020 a participat ca membru al Juriului Europa Cinemas Label din cadrul Giornate degli Autori, Festivalul Internațional de Film de la Veneția. În iunie 2020 și-a lansat proiectul Film O’Clock International Festival în cadrul Cannes Next.

Galerie foto