„Cum sa fie singur? Avea un stapin care iubea foarte mult, pe nume Limesh… Dar calutul mai avea o problema.” „Care? Nu putea sa zboare?!”
„Pai, cum sa zboare? Astea-s fantezii. Noi vorbim de un cal budist adevarat.” „Da, bine, scuze! Dar pe calut cum il chema?” „Volodea – asta deoarece tatal lui era venit de prin partile Rusiei… Dar sa-ti spun care era problema lui.” „Spune?” „Pai, Limesh ii dadea iarba de mincare lui Volodea si Volodea nu minca.” „Da’ ce vroia el sa manince?” „Mincare de ciini, evident. De vorbit nu putea vorbi, sa-i explice stapinului. Si uite-asa Limesh l-a prins intr-o zi pe Volodea cu un os in gura si l-a dus la pshiholog.” „Pe calut?” „Da. Ce te mira?” „Pai, ai spus ca era budist. Cred ca trebuia dus la mai marele lor budist.” „Nu, ca Limesh era un om modern. El nu credea in budism, numai calul.” „Am inteles.” „Dar psihologul la inceput nu prea dorea sa-l trateze pe Volodea.” „De ce? Il musca?” „Nu-i convenea citi bani ii dadea Limesh, care era sarac.” „Saracul!” „Stai, ca pina la urma i s-a facut mila psihologului si a acceptat sa-l trateze doar cu 10 rupii pe sedinta.” „Cit inseamna 10 rupii?” „O nimica toata… Si psihologul l-a hipnotizat pe Volodea si calutul a inceput sa-i povesteasca necazul lui.” „Dar ai spus ca Volodea nu putea sa vorbeasca.” „Aaaa, uitasem sa-ti zic: de obicei un cal hipnotizat poate vorbi.” „Aha.” „Si-atunci, Volodea, sub stare de hipnoza, si-a amintit ca intr-adevar a fost ciine intr-o viata anterioara.” „Cocker?” „Nu cred. Oricum, nici amintiri asa de detaliate nu avea. Doar niste oi din trecutul lui indepartat. Putem deci banui ca a fost un ciobanesc.” „Aha.”
„Asa, si, dupa citeva sedinte, sub hipnoza, calutul budist s-a impacat cu sine, si-a dat seama ca nu-i nebun.” „Da! Da!” „Psihologul i-a explicat ca, daca a fost ciine intr-o viata anterioara, nu mai e cazul sa se mai comporte asa si acum.” „Si calutul ce-a zis?” „Volodea a inteles si-a inceput sa manince iarba. Mai intii, citeva fire pe zi, cam in sila. Apoi a inceput chiar sa-i placa.” „Si Limesh ce-a zis?” „Limesh nu mai putea de bucurie, ca iarba avea de unde sa-i dea lui Volodea.” „Ce bine!” „Pina a venit seceta… Dar asta iti povestesc miine seara.”