Meritele remarcate de presa austriaca le-a retinut si istoria. Tratatele mentioneaza ca guvernul Sturdza a fost „un guvern tare”, care prin masuri fiscale si administrative, printr-o lege a bugetului „menit a face epoca in analele noastre parlamentare” – cum remarca, desigur, subiectiv ministrul de finante Costinescu – au depasit criza economica de la final de veac si inceputul celui urmator.
Pe 18 septembrie 1901, ziarul consevator „Evenimentul de Iasi” desfiinta articolul gazetei austriece. Lucrul nu e de mirare. Era o obisnuinta ca ziarele atasate politic sa deschida editia, daca reprezentau partidul de opozitie, cu editoriale defaimatoare la adresa partidului aflat la putere. Tot asa cum, cind se efectua rocada guvernamentala, editia incepea cu laude la adresa proiectelor legislative si masurilor guvernamentale. Numarul din 18 septembrie nu a facut exceptie. Guvernarea Sturdza era pictata pe doua coloane, liderul sau fiind gasit vinovat nu doar de nereusite politice, dar si de aparitia articolului din „Wiener Tagebllat”. „Exagerarea in laudele ce se aduc guvernului Sturdza fac sa iasa convingerea ca cel care a scris articolul ori e insasi dl. Sturdza, ori e inspirat de Sturdza”, scria autorul.
„Sa vedem laudele ce-si trage siesi. Se face maestru dibace in arta de a echilibra budgetele. „Dar tara toata stie ca (…) a votat impozite de vreo opt milioane din care noua zecime e vexatorie pentru majoritatea tarei”. Cit priveste independenta economica, promovata de guvern, „asta este o vorba goala”: „Cind tu, tara, ai de plait cite 90 de milioane pe an datorie publica, inseamna ca esti robit pe cel putin 40 de ani, a sta asa cum esti, fara sa faci un pas inainte…”. Lauda privind reducerea fiscalitatii „e cusuta cu ata alba”: „Ca taxa pe tuica (n.r. – introdusa anterior de Petre Carp si Take Ionescu) a avut in vedere numai venitul fiscal. Dar ati schimbat domnilor aceasta lege? N-ati lasat-o asa cum s-a votat de noi?… Dar darile noua puse de dl Sturdza ce urmaresc alta decit fiscalitatea!”. „Dar oare cite lefuri si tantieme nu incaseaza insusi dl Sturdza pentru lucruri care nu le face!”
Autorul arunca in final un verdict dur: „Ati luat pinea din gura celui mic, ati taiat lefuri mici de copisti, si ici pe colo cite unul din cele mari, dar creditele extraordinare ce vor fi reclamate in curind vor arata ca de la vorba la fapta v-ati dezmintit in multe. (…) Unde a fost vorba sa va menajati partizanii ati trecut alaturea cu interesul”.
Articolul din „Evenimentul de Iasi” poate fi destul de convingator, in absenta informatiilor stiintifice care confirma mai degraba consemnarile ziarului austriac. Totusi, cit de mare si, mai ales, cit de dezinteresata putea fi idolatria Austriei la adresa guvernului de la Bucuresti? Un detaliu consemnat de istorie ar putea oferi un raspuns. Dupa ce rezistase, in numele independentei economice, presiunilor germanilor de la Diskonto Gesellschaft de a concesiona petrolul in schimbul conversiunii a 175 de milioane de lei bonuri de tezaur, guvernul Sturdza va incheia o conventie privind exploatarea rezervelor petroliere de catre austriecii de la Rotschild si Nobel. E greu de masurat cit adevar si cit partizanat politic erau in relatarea ziarului austriac si in cea a „Evenimentului de Iasi”. Dar episodul e interesant. Iata cum presa poate influenta istoria.