Șase discuri de început de an. Tot atâtea motive de emoție la întâlnirea cu frumusețea muzicii.
Royal Handel – Eva Zaïcik & Le Consort, Alpha, 8 ianuarie 2021
După un album cu cantate baroce de secol 18, Royal Handel e al doilea proiect al tinerilor francezi din Le Consort cu Eva Zaïcik. Ex étoile la Les Arts florissants cu William Christie, laureată a Reine Elisabeth în 2019 și revelație lirică a Victoires de la Musique Classique în 2018, tânăra mezzosoprană e superbă în acest portret al geniului handelian. Și nu numai, discul conține patru inedite arii de Bononcini și Ariosti (ce frumusețe în Sagri numi!) doi italieni cooptați în Royal Academy of Music, creată pentru Georg Friedrich în februarie 1719. Cu muzica lor și mai ales cu cea compusă de Händel doar în italiană pe scena de la King’s Theatre, germanul pe care Beethoven îl considera cel mai mare compozitor visa să facă din capitala Angliei noua capitală a operei. Royal Handel e foc de artificii și lumină tandră traversând vitraliile realității, cu o solistă pasională.
Eva Zaïcik e o voce opulentă, flexibilă și strălucitor de frumoasă, nu foarte confortabilă în registrul acut, dar cu un rafinat mezza voce și o teatralitate desăvârșită: emoționantă în Stille amare, suferindă în Ombra cara, furioasă în Agitato da fiere tempeste sau de o virtuozitate vocală turbulentă în Gelosia, spietata aletto. Totul în echilibru atent cizelat de ansamblul condus de la clavecin de Justyn Taylor – ce arcușuri în Deggio morire. Coup de cœur.
PS: Zaïcik e o vocalistă eclectică ce refuză vehement sintagma de „interpret baroc“, în februarie ar fi trebuit să cânte Olga într-un Oneghin anulat la Touluse, tot acolo unde a cântat și Carmen.
© evazaicik.com
ALPHA662
Le Consort
Théotime Langlois de Swarte, vioară
Sophie de Bardonnèche, vioară
Louise Ayrton, vioară
Justyn Taylor, clavecin
George Frideric Händel (1685-1759)
Attilio Ariosti (1666-1729)
Giovanni Bononcini (1670-1747)
Înregistrări iunie 2020, Temple du Saint Esprit, Paris
Plaisirs illuminés – Patricia Kopatchinskaja, Sol Gabetta, Francisco Coll&Camerata Bern, Alpha, 15 ianuarie 2021
Nu știu dacă e pandemia, dar cu fiecare nou album al Patriciei Kopatchinskaja am tot mai intens senzația că violonista moldoveancă își gândește discurile ca pe niște programe de concert pentru un inepuizabil factotum.
Pentru ea: solist ori concertmaestru, Pat Kop e și în tutti, și în duo sau în trio cameral, pentru ca la final să-și folosească inclusiv vocea pentru o porție de strigături. Ca și în What’s next Vivaldi? din septembrie 2020 sau în Pierrot lunaire care urmează, Plaisirs illuminés este o panoramă îndrăzneață a modernității, cu lucrări de secol 20-21, aparent fără legături tematice, într-un curajos racursi geografico-tematic. Elementul de legătură e însă Bartók și reinventarea prin folclor, chiar dacă acesta e prezent pe disc cu doar un Duo pizzicato de nici două minute.
Fie că e inocentă ori viscerală, fiecare reinventare e cântată cu o patimă incandescentă: Sándor Veress și rădăcinile transilvane din Musica concertante per 12 archi dedicată în ’92 ansamblului Camerata Bern, Concerto-ul lui Ginastera, o reambalare a ideii de concerto-grosso, emoționantul pentru mine duo Baladă și joc de György Ligeti (cântat ca bis la Festivalul Enescu în 2019 cu românul Laurențiu Dincă) ori de lucrarea de o ritmicitate motorie care dă numele discului și e inspirată de Salvador Dali.
Compozitorul-dirijor Francesco Coll, un spaniol de doar 35 de ani, e și pictor, îi veți regăsi lucrările în bookletul discului, un album din nou extraordinar al violonistei basarabence, devenită astăzi cel mai impresionant și excentric avocat al muzicii noi.
Patricia Kopatchinskaja, Sol Gabetta & Francisco Coll © Lukas Fierz – Alpha
ALPHA580
Patricia Kopatchinskaja, vioară
Sol Gabetta, violoncel
Camerata Bern, Francesco Coll
Sándor Veress (1907-1992)
György Kurtág (*1926)
Alberto Ginastera (1916-1983)
Béla Bartók (1881-1945)
György Ligeti (1923-2006)
Francisco Coll (*1985)
Înregistrări iunie 2019, Radio Studio Zürich, Schweizer Radio und Fernsehen SRF
Soli Deo gloria – Collegium Vocale Gent, Ricecar Consort & Philippe Pierlot, Mirare, 15 ianuarie 2021
Soli Deo gloria e înscrisul cu care Bach își începea munca pe partitură, fie ea instrumentală sau destinată serviciilor liturgice și e poate cea mai bună explicație a existenței lui Bach pe pământ și în inimile noastre.
Scrisă probabil în 1713 la Weimar, Ich hatte viel Bekümmernis, BWV 21 este favorita mea dintre toate cantatele bisericești în care compozitorul combină poezia, fragmentele biblice și coralele luterane. Lucrarea își găsește în această nouă versiune o interpretare remarcabilă: Ricercar Consort și Philippe Pierlot sunt piloni de necontestat ai repertoriului baroc, alături de Collegium Vocale Gent, care aniversează anul acesta 50 de ani de activitate, iar garnitura solistică una impresionantă, cu tenorul Julian Prégardien, soprana Maria Keohane și contratenorul Carlos Mena incontestabile vedete. Balans și coeziune în ansamblu, momente de grație cu Julian Prégardien, un impresionant duet S-B Komm, mein Jesu, dar soprana cu ton clar și luminos apasă totuși prea mult pe latura sensibilă a unei lucrări de o durere tulburătoare în aria Seufzer, Tränen, Kumme.
Ultimul cor, scris pe același text ca cel de final al oratoriului Messiah de Händel, e impresionant, punctând o interpretare dramatică și expresivă. A doua cantată de pe disc e mult mai festivă și energica Die Himmel erzählen die Ehre Gottes, în aceeași excelentă redare. Albumul e completat de patru coral-preludii cu organistul Bernard Foccroulle, vechi colaborator al gambistului și dirijorului belgian Philippe Pierlot, între care și BWV 639, Ich ruf zu dir.
Philippe Pierlot © muziekgebouw.nl
MIR490
Maria Keohane, soprano
Carlos Mena, contratenor
Julian Prégardien, tenor
Matthias Vieweg, bas
Bernard Foccroulle, orgă
Collegium Vocale Gent
Ricercar Consort
Philippe Pierlot – dirijor, viola da gamba
Johann Sebastian Bach (1685-1750)
Înregistrări 7-19 mai 2018 Biserica din Beauvais, Belgia și 28 iulie 2020 pe orga Dominique Thomas a Templului Bouclier din Strasbourg
Weinberg: Violin Concerto, op. 67 & Sonata for Two Violins, op. 69 – Gidon Kremer, Madara Pētersone, Gewandhausorchester Leipzig & Daniele Gatti, Accentus, 15 ianuarie 2021
Ambele lucrări de pe acest album datează din 1959, unul din puținii ani buni ai vieții lui Mieczysław Weinberg. E surprinzător faptul că violonistul Gidon Kremer, unul dintre avocații pasionați ai muzicii lui Weinberg în postură de dirijor înregistrează de-abia acum aceste lucrări dedicate viorii de către compozitorul a cărui operă își trăiește astăzi o deplină recrudescență și datorită lui.
Concertul pentru vioară op. 67 i-a fost dedicat lui Leonid Kogan și este o compoziție alertă și angajată, ce activează energii și adună culori nebănuite prin vioara lui Kremer. Înregistrarea e un live al violonistului leton din februarie 2020 cu Gewandhausorchester Leipzig sub conducerea muzicală a lui Daniele Gatti, ca parte a unei serii de concerte dedicate centenarului Weinberg în Leipzig. Interpretarea e fabuloasă, cu ton cald și profund, cu un vibrato impresionant al violonistului care cântă concertul ca pe un cântec fără cuvinte în toate cele patru sale părți, după modelul ales de Șostakovici în primul său concert pentru vioară. Impresionantă partea a treia Andante, care atinge prin tandrețe miezul emoțional și expresiv al lucrării deloc ușoare și despre care Kremer spune foarte serios în interviul din booklet că trebuie „înfruntată“.
Cu o durată de 18 minute, Sonata pentru două viori op. 69 compusă în același an 1959 și dedicată Elisabetei Gilels, sora marelui pianist, are o carură neoclasică și este înregistrată de Gidon Kremer cu Madara Pētersone, concertmaestra de 32 de ani a ansamblului Kremerata Baltica.
Gidon Kremer & Madara Pētersone © gidonkremer.net
ACC30518
Gidon Kremer, vioară
Madara Pētersone, vioară
Gewandhausorchester Leipzig, Daniele Gatti
Mieczysław Weinberg (1919-1996)
Înregistrări live februarie 2020, Gewandhaus Leipzig, Germania
Homage, Hephzibah Menuhin, Warner Classics, 22 ianuarie 2021
„Muzica este legătura cu tot ce e mai bun în viață. Te conectează direct cu tot felul de bucurii, cu disciplinele pe care le apreciezi… și îți aduce recompense imense… [Ca parte dintr-o audiență] ești întotdeauna sigur și sănătos, cu condiția ca artistul să facă tot posibilul pentru asta, într-un mediu care e bun pentru sănătatea dumneavoastră spirituală“ îi spunea Hephzibah Menuhin lui Bernard Gavoty într-un interviu în 1969.
Aceasta e reeditarea lunii ianuarie, o emoționantă colecție de nouă CD-uri și două DVD-uri îngrijită de regizorul Bruno Monsaingeon, cel care o descrie pe Hepzibah astfel: „Un spirit independent, o femeie plină de har și generoasă, care, de asemenea, își merită locul printre marii pianiști ai secolului XX“. Colecția conține înregistrări solo cu Hepzhzibah, cea care ar fi putut face o carieră substanțială ca solist, dar a ales să-i fie acompaniatoare fratelui Yehudi, unul dintre cei mai mari violoniști ai secolului XX. Cei doi au cântat împreună în public de pe vremea când ea avea 13 ani, iar el, 17 ani. Iată cum o descrie Yehudi, pe ea și parteneriatul lor muzical, ca „o extensie naturală a relației noastre ca frate și soră“, într-un documentar al aceluiași regizor.
Yehudi & Hephzibah Menuhin © CBS via Getty Images
Hepzibah Menuhin © Getty Images
Warner Classic No9029527031
Lucrări de Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Johannes Brahms, Robert Schumann, Franz Schubert, Camille Saint-Saëns, Béla Bartók, Claude Debussy, George Enescu, Felix Mendelssohn Bartholdy, César Franck, Frédéric Chopin, Ernest Chausson, Juan José Castro.
Interpreți: Yehudi Menuhin, Abbey Simon, Donald Bell, April Cantelo, Richard Lewis, Raymond Clark, Efrem Kurtz, Louis Kentner, George Pieterson, Philippe Bender, Fernando Previtali, James Edward Merrett, Amadeus Quartet, Orchestre de Provence Côte d’Azur, Menuhin Festival Orchestra, Moscow Chamber Orchestra, Victoria Symphony Orchestra, Philharmonia Orchestra
Înregistrări 1933 – 1980
Bach: Well-Tempered Clavier, Book 2 (Excerpts) – Piotr Anderszewski, Warner Classics, 29 ianuarie 2021
E un sacrilegiu să-ți faci o proprie selecție din Clavecinul bine temperat, doar din volumul II, pe care să o înregistrezi? Nu, dacă te cheamă Piotr Anderszewski. În prefața discului, pianistul care nu a mai făcut o înregistrare solo de 4 ani (în afară de cele camerale, cum e discul cu Janáček și Șostakovici cu cvartetul Belcea din 2019) descrie dilema interpretului care se confruntă cu muzica lui Bach, întrebându-se în ce măsură preludiile și fugile din monumentalul BWV 846-870 sunt potrivite pentru scena de recital: „Am decis să reunesc 12 preludii și fugi din cel de-al doilea volum într-o secvență care se bazează pe propria mea subiectivitate, uneori în funcție de relațiile tonale care funcționează în mod natural între ele, alteori în funcție de contraste care par să atragă irezistibil lucrările una către cealaltă. Interpretându-le în această ordine specifică, ideea de bază este de a crea un sentiment dramatic care ar sugera un ciclu: douăsprezece personaje care se oglindesc reciproc, care conversează împreună“. Ascultați-l pe Anderszewski în propria-i selecție din Clavecin! O bucurie!
Piotr Anderszewski © Hiroyuki Ito
Warner 9029511875
Piotr Anderszewski, pian
Johann Sebastian Bach (1685-1750)
Înregistrări 17-19 decembrie 2019 și 8-10 august 2020, Teldex, Berlin, Germania
Audiție plăcută!
1 Trackback