Cum ziceam săptămâna trecută, nu puțini au fost cei care au descoperit în filmele de animație Disney un exces de erotism sau chiar mostre de pornografie. Comentatorii au sugerat chiar că, prin mesaje subliminale, desenatorii companiei pervertesc mințile copiilor. Exemple?
O mulțime.
În Cocoșatul de la Notre-Dame (1996) există o scenă în care atrăgătoarea țigancă Esmeralda apare într-o fantasmă a judecătorului Frollo dansând în flăcările focului din cămin – și, din câte spun puritanii atenți la detalii, dansatoarea pare a fi, pentru o clipă foarte scurtă, goală-goluță, ca într-un film 18+. Unii au observat ceva ciudat pe afișul filmului Regele leu: conturul botului leonin ar fi de fapt fundul unei tinere în bikini. Mai mult, în același film, în timp ce doi lei vorbesc lucruri tandre și grave în aerul curat al nopții, pe cer apare scris mare, cu stele, cuvântul „SEX“. Asta pare să fi devenit deja un obicei Disney, căci același „mesaj“ subliminal se distinge, chipurile, și într-o scenă din O poveste încâlcită (2010), transpunerea poveștii lui Rapunzel: când frumoasa protagonistă îl leagă pe eroul masculin cu părul ei, funia de păr încâlcită conturează pe undeva aceleași infame litere: SEX.
Mai departe. În Cine vrea pielea lui Roger Rabbit din 1988 personajul Jessica Rabbit, o iepuroaică antropomorfizată voluptuos, zboară prin aer dintr-un taxi și fusta îi alunecă de pe picioare, dezvăluindu-i-le până sus. Problema e că iepurița cu picioare umane (lungi, foarte lungi) nu poartă chiloți. Își dezvăluie părțile intime, vă dați seama? Bine, nu vă dați seama dacă nu studiați scena cadru cu cadru, dar păcătoșenia e acolo, în fața privirilor inocente ale copilașilor, așa că merită studiată. În Hercule (1997) personajul principal are la un moment dat o replică scurtă, o glumă aruncată în treacăt despre Oedip și problemele lui – iar replica respectivă a stârnit și ea indignarea, fiindcă nu se glumește despre Oedip și mama lui; în plus, o trimitere la relația incestuoasă care dă numele cunoscutului complex oedipian nici n-ar trebui să apară într-un film pentru copii, e pură depravare. Și tot aici, dacă mai era nevoie de vreo dovadă a intențiilor ascunse de la Disney, într-o scenă de luptă, unui personaj lovit în cap îi apare un cucui în formă de penis și, imediat după aceea, două vânătăi testiculare dedesubt. Ce poate fi mai clar de-atât?
Bun, sincer vorbind, penisul acela, cu tot anexele lui, se vede – preț de vreo două secunde – doar dacă vrei neapărat să-l vezi, ca și păsăricea goală a iepuriței Jessica… uf, mi-e greu să scriu așa ceva și să rămân serios! Fiindcă despre asta e vorba, în ultimă instanță: ce anume vezi când cauți să vezi ceva anume. De când există filmele de animație Disney, unii au insistat să caute în ele mesaje subliminale și intenții perverse ascunse în desene. Cel mai adesea au găsit simboluri falice. Falusuri peste tot. Conturul intrărilor sau al minaretelor orientale sunt falice. Nasul-morcov al omului de zăpadă Olaf din Frozen este falic. Țurțurii de gheață din castelul construit de Elsa în același film sunt falici. Minnie Mouse apare și ea – cel puțin o dată – conturată falic (de ce nu și Mickey? ei, asta-i o întrebare delicată pentru bărbăția vestitului șoricel Disney). Ciupercile din Alice în Țara Minunilor și, în general, ciupercile din desenele animate au formă penisoidală. (De fapt toate ciupercile au formă penisoidală dacă le privești cu un anumit ochi.) Ce mai încolo și-ncoace, întreg universul Disney poate fi citit în cheie sexuală. Întreg universul filmelor de animație. Peste tot se ascund încercări de corupere a minților tinere. Trebuie să fim atenți!
Există o anumită isterie a conspirațiilor sexuale care – mai ales în America cea îndelung puritană – ia forme din cele mai absurde. Apar oameni care văd intenții imorale și perverse peste tot. Câte comentarii și suspiciuni a născut, de exemplu, inocentul gest al cocoțării copiilor în brațele lui Moș Crăciun (adică Santa Claus), care a fost considerat la un moment dat o formă mascată și neutralizată simbolic de agresiune sexuală sau cel puțin de pedofilie. Cum adică să lași un copil să fie „atins“ de un străin matur? O întreagă nebunie, zău așa – dar care spune câteva lucruri despre evoluția mentalităților, despre reprimare și obsesii, despre modificarea raporturilor public-privat-intim.
Și, într-o altă cheie, ceva similar se întâmplă cu selecția, cenzurarea sau restricționarea accesului în cazul unor filme la prima vedere nevinovate. Căci de-acolo am pornit și acolo o să ne oprim data viitoare.
1 Trackback