Rubrici  -  Catalin Sava  -  Magnificul Chick. Cameleonul bine temperat  -  

„Ce face muzica pentru oameni? Stimulează ceea ce este natural, în noi toți.“ (Chick Corea, 2020)

A fost un geniu. Un superstar lucid care a navigat zâmbind între tradiție și inovație, cu o curiozitate copilărească și o poftă nebună de fun, pe scenă sau în studio. Într-o carieră de peste 50 de ani, efervescența cu care a investit tot ce i-a trecut prin minte și mâini a însemnat jazz, fusion, muzică pentru copii sau clasică, genuri despre care credea că au aceeași sursă primară. Un mastermind al muzicii secolului 21, pianist, compozitor și bandleader. Armando Anthony „Chick“ Corea, una dintre cele mai admirate figuri ale jazzului contemporan, supranumit și The Chameleon, a murit de o formă rară de cancer pe 9 februarie 2021, la vârsta de 79 de ani (1941-2021).

Chick Corea 2012 © Karsten Moran

Să redefinești un gen muzical înseamnă practic să închei cu tradiția, dar acesta nu a fost un principiu agreat de Chick Corea. Claviaturist (pian, pian electric și sintetizator), compozitor și aranjor, Chick a fost un lider cu studii muzicale clasice, al cărui talent magnific a experimentat diverse granițe stilistice și a schimbat cursul istoriei jazzului. Și-a ramificat arta în multiple direcții, cu o viteză uluitoare: hard-bop, fusion și latino, dar și muzică clasică. Copilul care a crescut jucându-se la pian și tobe a învățat să improvizeze de la tatăl său, trompetist într-o trupă dixieland. A studiat cu un pianist concertist și a cântat Mozart, Bartók și Gershwin, a fost partenerul unor staruri ca Miles Davis, Béla Fleck, Herbie Hancock, John McLaughlin și Bobby McFerrin, dar și a unui Friedrich Gulda și London Philarmonic Orchestra. Cu aceeași energie și entuziasm în fiecare gig distractiv pe care l-a trăit pe o scenă. În ciuda diversității producției sale muzicale, Corea nu a fost niciodată un artist cu identități multiple. Indiferent de schimbările armonice și ritmice din colaborările sale, în Armando’s Rhumba, Children’s Song sau Concertul pentru cvintet de jazz și orchestră de cameră „The Continents“, a sunat întotdeauna ca el. Ca Chick Corea, cameleonul bine temperat.

În anii ’60, începe studii muzicale la Columbia University și Juilliard, pe care le abandonează după șocul unui concert Davis & Coltrane, pentru a cânta în diverse trupe profesioniste, între care cea a percuționistului cubanez Mongo Santamaria va avea un rol important în devenirea sa. La scurt timp, Corea se impune ca un pianist de primă linie în colaborări cu Stan Getz, Sarah Vaughan sau Herbie Mann. Se va alătura trupei lui Davis, în care va juca un rol cheie în tranziția către contemporan a marelui trompetist, prin Bitches Brew și In A Silent Way. În anii ’70 și-a format propria trupă, revoluționara Return to Forever, care a cântat una dintre cele mai vibrante muzici ale epocii fusion, un gen care, deși atât de criticat pentru excese, a fost unul dintre puținele momente în care jazzul era sold-out și intra în topurile internaționale. În deceniile care au urmat s-a aruncat cu succes în nenumărate proiecte, măsură a talentului și posibilităților sale nelimitate, de la duouri rafinate, precum cel cu vibrafonistul Gary Burton, până la The Chick Corea Elektric Group, proiect și trupă trendsetting, cu care va face turnee în deceniile ’80-’90, la fel și cu sextetul acustic Origin. În 1992 înființează Stretch Records, propria casă de discuri, iar după 2000 se implică iar în noi aventuri cu tușe fusion, reunirea Return to Forever și albumul Vigil (2013), dar revine și la intimitatea subtilă a trioului acustic, o primă și statornică iubire încă de la Now He Sings, Now He Sobs (1968). Ultimul său album, Plays, un solo live din 2020, e o trecere în revistă a abilităților unui muzician magnific, de la bebop la clasic și alte influențe stilistice.

Dave Fishman © Getty Images

Stilul Chick Corea e dificil de definit, indiferent că e vorba de perioada începuturilor, care a influențat mai târziu zeci de pianiști, de epoca fusion (numită jazz-rock la vremea respectivă) sau colaborările comerciale care i-au adus succesele din mainstream. Principala caracteristică a artei lui e cea arhitecturală – „performanța“, spunea el, „înseamnă crearea spațiilor și umplerea lor cu gust“. Nate Chinen, criticul de jazz de la „The New York Times“, l-a numit cândva „extrem de modern, simplificat și raționalizat, foarte progresiv, un stil în care armonia și ritmul sunt ambele de tip turbocompresor“. Dincolo de etichete, sunetul său pianistic era clar și pregnant, susținut mereu de efervescență ritmică și o velocitate virtuoză. Chiar Corea a declarat cândva că vede pianul ca pe un instrument de percuție, iar energia debordantă cu care își expunea temele îi lăsa deseori fără replică și cu zâmbete largi pe colegii de trupă, în numeroasele jam session. Chick iubea muzica live și, mai ales, comunicarea cu publicul, datorită căruia fiecare concert devenea o bucurie – ascultați primul track din Plays, cu un ritual pe care pianistul îl urma cu sfințenie în fiecare live, prin care un simplu și hazliu exercițiu de acordaj se transforma într-un dialog incandescent.

https://www.youtube.com/watch?v=a3V_N-zLtf4

A înregistrat constant peste 100 de albume și fost mereu pe drumuri, neobosit, în turnee interminabile, peste tot în lume (chiar și în România a cântat de patru ori – în 2008 la Bucharest Masters of Jazz Festival cu John McLaughlin, Christian McBride, Vinnie Colaiuta, Kenny Garrett, în 2009 cu Stanley Clarke, Lenny White, în 2012 cu Gary Burton și la Timișoara în 2017 pe scena JazzTM alături de Elektric Band). A făcut muzică până în ultimele clipe: a cântat în ianuarie 2020 la ceremonia premiilor Grammy, al cărui câștigător a fost de 23 de ori! În afară de Plays, ultimul album, în același an pandemic, muzicianul întotdeauna generos și cooperant și-a împărtășit gratuit sesiunile de practică muzicală online cu toată lumea: „OK. Come on in and join me for a practice session!“.

https://www.youtube.com/watch?v=Mr0hZ2G4ymA

„Only play what you hear. If you don’t hear anything, don’t play anything“

Membru al bisericii scientologice din 1972, Chick Corea a fost toată viața un muzician generos care a influențat generații, prin cuvântul scris (A Work in Progress… On Being a Musician, 2002) sau seminarii-masterclass – Academia sa a format generații de muzicieni și va continua să o facă – și, mai ales, prin arta sa. Iată cele 16 reguli de aur pentru orice muzician pe care Chick le-a împărtășit studenților săi pentru prima dată la Berklee College of Music în 1985, în forma sa original dactilografiată, care începe cu cel mai simplu, dar cel mai important sfat: „Cântați doar ceea ce auziți“.

Sfaturile lui Chick Corea în versiune originală dactilografiată, 1985

Fun a însemnat și creația – totuși, „distracția“ nu trebuie confundată la Chick Corea cu lipsa de seriozitate, fiind mai mult sentimentul unei mereu prezente bucurii. Ca și în interpretare, compozițiile sale sunt locuite de această bucurie insațiabilă, fie că e vorba de 500 Miles High de pe emblematicul Return to Forever sau muzica clasică: un concert pentru pian și orchestră, miniaturi pentru pian solo à la Béla Bartók, lucrări pentru orchestră simfonică sau ansamblu cameral și numeroase aranjamente. Dar compozitorul-pianist nu a pus niciodată preț pe categorisirile muzicale: „dacă criticii i-ar întreba pe muzicienii ce cred despre ceea ce se întâmplă, ați descoperi că există întotdeauna o fuziune de genuri. Toate acestea înseamnă o dezvoltare continuă, o contopire continuă a diferitelor curente“, spunea pentru „The Times“ în 1983.

https://www.youtube.com/watch?v=Kfa0OG9-_T4

Într-un ultim mesaj către fani, postat de familie pe pagina sa de Facebook pe 11 februarie 2020, Chick Corea a spus: „Vreau să le mulțumesc tuturor celor care de-a lungul călătoriei mele au ajutat ca focul muzical să se păstreze strălucitor. […] Misiunea mea a fost dintotdeauna să aduc bucuria de a crea oriunde am putut și să o fac împreună cu toți artiștii pe care îi admir atât de mult – aceasta a fost bogăția vieții mele“.

Chick Corea în 11 trackuri. (Ordinea e cronologică și subiectivă)

1. O piatră de temelie pentru trioul acustic modern, formula la care Chick va reveni mereu: Steps/ What Was – Chick Corea Trio (Miroslav Vitouš, Roy Haynes) – Now he sings, now he sobs. Solid State Records 1968.

https://www.youtube.com/watch?v=id3QU5nJXQg

2. Revoluție în jazz: Bitches Brew – Bitches Brew (Columbia Records, 1969)

https://www.youtube.com/watch?v=eE_D6Kve1SM

3. Improvizație di granda, într-o formă de suită scurtă și un amestec stilistic și compozițional cu o profunzime mereu proaspătă. Where Are You Now? – Picture 1 – Chick Corea Piano improvisation vol 1 (ECM, 1971)

https://www.youtube.com/watch?v=WKdYFAhHJOs

4. Unul dintre cele mai populare hituri Chick Corea, un galop dansant cu accente flamenco. La fiesta – Stan Getz ‎– Captain Marvel (Columbia Records, 1972)

https://www.youtube.com/watch?v=cFuPGlCVhL0

5. Piesa definitorie a artei lui Chick Corea de pe un album plin de capodopere, o bacanală spiritului latino jazz, cu tema adagioului din Aranjuez de Rodrigo în intro: Spain – Chick Corea & Return to Forever – Light as a Feather (Polydor, 1973)

https://www.youtube.com/watch?v=sEhQTjgoTdU

6. Nu există nimic mai frumos și mai trist în istoria jazzului: Crystal Silence – Chick Corea & Gary Burton – Crystal Silence (ECM, 1973)

https://www.youtube.com/watch?v=VnlAPR_ixo4

7. Chick versatilul în varianta electric și acustic. Sintetizatorul, ca un vrăjitor-povestitor, cu Al Di Meola în trupă, o piesă emblematică pentru fusion: Sorceress – Return to Forever – Romantic Warrior (Sony, 1976)

https://www.youtube.com/watch?v=p4Jo4k5-mos

8. Un memorabil joc de copii, cu flautul aerian al lui Joe Farell în dialog cu Chick pe un Fender Rhodes. Copilărie și prieteni pentru totdeauna. (Pe copertă Chick și l-ar fi dorit pe Leprechaun, spiridușul irlandez.): Friends – Chick Corea Quartet (Joe Farrell, Eddie Gómez, Steve Gadd) – Friends (Polydor, 1978)

https://www.youtube.com/watch?v=OT9rUQW-fVw

9. Altfel de copil, unul mozartian: Concertul pentru două piane în Mib M KV 365 – Friedrich Gulda & Concertgebouw Orchestra, Nikolaus Harnoncourt – Mozart Double Concertos (Musical Heritage Society, 1987)

https://www.youtube.com/watch?v=1lUZhMHpOPM&t=438s

10. Habar n-am dacă lui Mozart i-ar fi plăcut fioriturile flamenco pe temele sale. Chick cântă în momentele de tutti (cum probabil ar fi făcut și Wolfgang, deși specialiști vor sune că nu e OK). O abordare serioasă, dar cadențele proprii sunt discutabile, la fel și ornamentica. Dar ce bucurie în voce și tușeul pianistului: Song for Amadeus (Improvizație pe Adagio din Sonata nr. 2 în fa minor KV 280 – Bobby McFerrin & Chick Corea – The Mozart Sessions) (Sony, 1996)

https://www.youtube.com/watch?v=m7XKVr7bfXg

11. O piesă post-bop dedicată lui Paco de Lucia. Fără să fie neapărat un pattern în cariera sa, aceasta e o formulă favorită. Și a mea: Homage – Chick Corea Trio (Christian McBride, Brian Blade) – Trilogy (Concord Jazz, 2013)

https://www.youtube.com/watch?v=Kfa0OG9-_T4

Audiție plăcută!

FOTO 1: © Pam Berry