Al patrulea lungmetraj al lui Marian Crișan, Berliner, a cărui premieră a fost amânată din 2020 din pricina pandemiei, se leagă cu primul film al cineastului, Morgen (2010). Amândouă se petrec în Salonta, orașul natal al lui Crișan, amândouă sunt construite pe prietenia lentă care se clădește între un localnic naiv și un outsider. De astă dată, outsider-ul nu e un imigrant și el inocent, ci un politician corupt care nu e de-al locului, dar candidează pentru Parlamentul European pe listele de Bihor ale unui partid imaginar (PUP).
În interviul pe care ni l-a acordat Marian Crișan a dezvăluit intențiile din spatele filmului, a povestit cum i-a ales pe cei doi protagoniști – Ion Sapdaru și Ovidiu Crișan –, dar s-a declarat sceptic în privința capacității filmului de a le deschide mințile celor naivi.
Berliner a avut premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Moscova unde a fost distins cu Premiul „Keen Eye“ – Russian Cinema Club Federation. În sălile din România a intrat în 26 februarie 2020.
Nu te temi să scoți filmul într-o perioadă când multe săli din țară sunt încă închise?
Situația de acum e una critică și cred că nu trebuie să rămânem pasivi. Situația intrărilor la cinema la film românesc nu era prea bună nici înainte de pandemie și cred că ne va fi greu să revenim măcar la cifrele de dinainte. Nu avem ce aștepta. Vom fi prezenți în următoarele luni în orice sală care va dori să programeze filmul și sperăm ca lumea să reacționeze și să vină să-l vadă pe ecran mare.
Ai filmat din nou în orașul tău natal. Are povestea din film vreo referință în real?
Da, la fel ca Morgen, și Berliner se întâmplă la Salonta și e o a doua parte a unei posibile trilogii despre oameni de rând confruntați cu „întâlniri excepționale“ care îi scot din cotidianul vieții lor plate, să zic așa. Filmul nu este inspirat dintr-un caz real, ci din realitatea campaniilor electorale de la noi, filtrate prin prisma unui cetățean de rând dintr-un mic orășel de provincie. Acest orășel e orașul meu natal, Salonta, dar poate fi desigur orice alt oraș de la noi.
Am încercat să observ campaniile electorale din ultimii ani și fac referire și la momente care au intrat în folclorul local legate de alegeri. În același timp, ce m-a interesat a fost să aduc pe ecran un politician ca personaj văzut în spatele scenei, în momentele lui moarte din timpul unei campanii.
Întâlnirea politicianului cu personajul tractoristului a fost un prilej de improvizații dramatice, deoarece nu am vrut să fac un film convențional, care să dea răspunsuri sau să critice. Realitatea este o sursă de inspirație pentru subiect poate, dar pentru modul de a face film referințele mele se pot numi Kaurismäki, Jarmusch, Tati, Leigh, Tatos, Pintilie…
Imaginea lui Oleg Mutu arată o lume frumoasă și cuminte, cumva nepervertită. Așa vezi și tu zona în care te-ai născut?
Poate că pare nepervertită, dar filmul chiar asta arată, că aparențele pot înșela. Eu nu încerc să idealizez realitatea, iar lumea adusă pe ecran în film o dovedește. Nu e vorba de nimic idilic aici. Imaginea, ritmul și tonul filmului sunt lucruri care mă interesează foarte mult și sunt stabilite de-a lungul unui proces foarte lung care începe cu scrierea scenariului, continuă la filmare și se încheie la montaj.
La fel ca în Morgen, în povestea situată în nordul țării personajul, care duce o existență cuminte și izolată, se împrietenește cu un bărbat din altă lume. Numai că acest nou prieten pe care îl ajută dezinteresat îl pervertește. Să înțelegem că între timp ai devenit mai amar?
Nu e chiar nord, mai degrabă nord-vest… Ce m-a interesat a fost să văd cum manipularea, corupția se strecoară în viețile oamenilor fără ca ei să fie conștienți de asta. Cum ni se fabrică imagini și povești pentru a fi impresionați, ca mai apoi să votăm cu cineva. Cum suntem spectatorii acestui show electoral ciclic în care unii dintre noi joacă un rol fără să își dea măcar seama.
De ce ai ales varianta unei comedii low-key?
Premisa inventată împreună cu Gabriel Andronache a fost din start una care ne ducea spre comedie. Întâlnirea celor două personaje pe ecran e una specială și a dus la situații comice în mod natural. Nu am vrut să provocăm hohote de râs, mai degrabă zâmbete amare sau surâsuri. Și ce am mai vrut a fost să ajungem la granița dintre zâmbet și contemplare, să zic așa. Momentul când realizezi că te-ai amuzat de niște lucruri foarte serioase…
Ai scris rolul politicianului special pentru Ion Sapdaru?
Pot să zic că am scris cu figura lui Ion Sapdaru în minte. El nu știa asta, apropo.
Cum l-ai ales pe Ovidiu Crișan?
Ovidiu a venit la probe și după ce am stat mai mult de vorbă, am simțit că este actorul cel mai potrivit pentru rol. Capacitatea lui de a se transpune în rol era foarte aproape de ceea ce doream eu. Pe lângă asta fizionomia, vârsta și felul lui de a fi erau ceea ce căutam eu la Viorel. Desigur că tot procesul transformării lor în personaje e un lucru care se construiește pas cu pas.
Scena din studiul de televiziune e o parafrază la A fost sau n-a fost? Multă lume se gândește la filmul lui Corneliu Porumboiu când îl vede pe Ion Sapdaru în studio.
Nu e. De ce ar fi? Aici e vorba de o emisiune de campanie electorala din 2020, o confruntare electorală. Desigur că te duce cu gândul acolo, dar nu e nici o trimitere. Ion Sapdaru din Berliner nu are nimic asemănător cu personajul din A fost sau n-a fost?, dar desigur că acea secvență e una emblematică pentru cinemaul românesc și e greu să nu faci asocieri.
Ce relevanță are pentru tine faptul că politicianul care se vâră pe listele de Bihor e moldovean? Te întreb ca de la ardelean la ardelean. ☺
Voiam două lumi diferite pe ecran. Politicianul trebuia să vină de departe de acel loc. Și am ales Moldova pentru că temperamentul moldovenesc e diferit de cel din Ardeal. Un alt motiv a fost că scenariul este scris împreună cu un moldovean și era normal să procedăm așa.
Crezi că filmul îi va ajuta pe inocenții asemeni eroului tău să se mai deștepte?
Nu prea cred. Chiar despre incapacitatea noastră de a fi lucizi e vorba în film, despre individul care este manipulat și crede că ce face el este corect și drept, deși pentru cel de lângă el același lucru poate părea revoltător…
BERLINER
– Regia: Marian Crișan
– Scenariul: Marian Crișan, Gabriel Andronache
– Imaginea: Oleg Mutu
– Montajul: Tudor Pojoni
– Scenografia: Simona Pădurețu
– Costumele: Anca Miron, Sonia Constantinescu
– Cu: Ion Sapdaru, Ovidiu Crișan, Maria Junghietu, Sorin Cociș, Ion Rușcuț, George Dometi, Petre Ghimbașan, Eugen Țugulea și Ioana Chițu
– Coproducție românească între Rova Film și Mandragora
FOTO: © Rova Film
Galerie foto
