Săptămâna trecută am înșirat câteva scene din filmele de animație Disney care au fost percepute de unii – de mulți – pornografice sau măcar imorale și periculoase pentru mințile fragede ale copiilor.
Unele dintre ele m-au amuzat – nu scenele, ci acuzațiile. O glumă ce-și are, ca multe glume, partea ei zdravănă de adevăr zice că există oameni pentru care, atunci când țin în mână un ciocan, toate lucrurile din jur devin cuie – și trebuie neapărat să le bată în cap. Îmi vine însă greu să-mi imaginez ce țin în mână oamenii care nu văd în jurul lor decât falusuri – și nici nu țin neapărat s-o fac. S-o facă psihanaliștii.
Căutarea obsesivă a unor obscenități în produsele de divertisment destinate copiilor este cu siguranță manifestarea unor pulsiuni erotice reprimate, ascunse în străfundul minții puritanilor de ocazie.
E drept că pornisem discuția de la cele câteva filme de animație cărora compania Disney le-a modificat din proprie voință nivelul de acces la categoria de vârstă, din motive ce țin în mare măsură de corectitudinea politică: Dumbo, Peter Pan, Pisicile aristocrate ș.a. câteva. Așadar, de-acum filmele respective pot fi găsite doar în secțiunea pentru adulți și au chiar la început, înainte de generic, un disclaimer devenit el însuși clasic prin limbajul lemnos folosit: „Această producție include imagini negative și reprezentări injuste/ abuzive ale unor popoare sau culturi. Aceste stereotipuri erau greșite atunci și sunt greșite (și) acum. În loc să eliminăm materialul de față, noi“ – ah, acest „noi“ colectiv! – „dorim să îi facem recunoscut impactul nociv, să învățăm din asta și să declanșăm un dialog, pentru a crea împreună un viitor mai integrator (inclusive)“. Nu vreau să iau la puricat textul ca atare, care mi se pare mai degrabă o formă de protecție a companiei față de eventualele acuzații venite dinspre zona woke a societății civile (deși ce înseamnă „reprezentări injuste/ abuzive ale unor popoare sau culturi“? chiar erau greșite și atunci, ca și acum? în ce sens „greșite“? există vreo reprezentare unică, corectă și pozitivă a unor popoare sau culturi?). Îl iau așa cum vine, ca pe o nouă variantă de limbaj ideologic rigid, așa cum noi, est-europenii, am cunoscut câteva decenii în comunism – în alte condiții, dar, pun pariu, elaborat de aceeași specie de capete pătrate.
Restricționarea sau difuzarea filmelor de animație la pachet cu un kit de interpretare corect politic nu e un fenomen foarte nou, ci doar recent. Nu e nou nici la Disney, nici la alte companii din domeniul artei și divertismentului.
Reflectă modificările sensibilităților publice în privința anumitor teme, devenite – altfel, pe bună dreptate – foarte actuale, cum ar fi rasismul, intoleranța, discriminarea rasială, socială, etnică. Ironic e faptul că el ilustrează, într-un alt tipar, același moralism puritan de modă veche și, în esență, WASP (alb, anglo-saxon, protestant) care stă la baza identității civice și culturale din Statele Unite – doar că de data asta a luat forma unui nou vas ideologic. Am putea spune că e un trend – ca să nu-i zicem modă – în care se recunoaște același arhetip de sorginte puritană, occidentală, albo-centrică, pus acum în slujba ideilor woke.
Ridicolul apare atunci când ideologizarea e dusă la extrem și când, de teama de a nu te frige, de teama presiunilor ideologice și a consecințelor de orice fel – în cazul de față, consecințe de ordin economic –, sufli în orice iaurt. Așa se face că legendara companie Disney a preferat să apeleze la un set de experți externi pentru a detecta scăpările rasiste, discriminatorii, xenofobe și toate câte i-ar putea periclita imaginea publică. Iar experții, indiferent cum vor fi fost aleși, au găsit derapajele – căci cine caută, inevitabil, găsește – și cu siguranță vor mai găsi și altele, fiindcă reevaluarea culturii așa-numite „opresive“ abia a început.
Mă gândesc dacă n-ar fi momentul să mă înrolez și eu în această avangardă a noii culturi, să-mi pun ochelarii de cal și să scotocesc după bubele discriminatorii ce urâțesc atâtea și atâtea creații artistice de pe glob. Nimeni nu e nevinovat, nimic nu e inocent. O să vedeți.
1 Trackback