Duminică, 21 februarie, Arte Concert a difuzat online cel de-al șaselea episod din ciclul Europe@Home, o producție filmată la Berlin, în casa violonistului Daniel Hope. Proiectul aduce în prim plan culturile muzicale europene prezentate de tineri interpreți în dialog cu celebrul muzician. Hope e și amfitrionul acestor serate culturale care continuă celebra Hope@Home, o serie de mare succes începută în martie 2020 de instrumentistul care se prezintă drept „cetățean european“ și „activist muzical“, dedicată muzicienilor profesioniști și freelanceri afectați în mod direct de provocările pandemiei COVID-19. După milioane de vizualizări ale primului proiect, din 15 februarie 2021, Daniel Hope a deschis din nou larg ușile sufrageriei sale, pentru a prezenta melomanilor din toată lumea Europa cu muzica și muzicienii ei. Un proeuropean convins, el prezintă în 27 de seri, rând pe rând, câte o țară, cu particularitățile ei: compozițiile clasice, sursele de inspirație folclorice și tradiționale și lucrări din creația contemporană, cu invitați care vin din țările respective pentru a interpreta muzica patriei lor. Duminică 21 februarie a fost rândul României. Invitați, doi tineri și extraordinari muzicieni români stabiliți la Berlin, pianista Daria-Ioana Tudor și violoncelistul Andrei Ioniță. Alături de ei, Herta Müller, una dintre cele mai apreciate scriitoare de origine română, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.
Herta Müller și Daniel Hope
Despre serata camerală românească la Europe@Home, strălucitoare pe toată durata ei, ar fi multe de spus, de la virtuozitatea dăruită a cântului lui Andrei Ioniță, într-un constant flux de energie contaminantă, la expresivitatea rafinată a acompaniamentului sensibil și mereu prezent al Dariei-Ioana Tudor, o pianistă care a prezentat cu vervă și multă emoție o lucrare de Paul Constantinescu. Excelență muzicală, punctată de inspiratele comentarii ale lui Daniel Hope (nu chiar întotdeauna: de exemplu nu cred că armoniile enesciene din Serenade lointaine au vreun parfum britanic, dar poate că așa îi sună violonistului, elev și fan al Lordului Menuhin!).
Marcată de prezența hieratică a Hertei Müller, seara a căpătat accente emoționante odată cu lecturile ce au intercalat partituri de Enescu, Bartók, Constantin Dimitrescu și Paul Constantinescu – personal regret doar absența unei partituri contemporane! Scriitoarea a citit în română și germană câteva din extraordinarele sale poeme-colaje, pe rând enigmatice și ludice, ironice sau filosofice, o poezie din cuvinte pe care Herta Müller le-a decupat din reviste, ziare și broșuri, transformându-le în poeme-colaj, apoi în cărți și mai târziu în tablouri. În colajele celei care transforma în versuri discursurile lui Nicolae Ceaușescu din presa oficială nu există roșul, culoare simbol a României comuniste. Există însă galbenul, culoare descrisă de prietenul său Oskar Pastior în amintirile despre vagoanele cu deportați din lagărele de muncă ale USSR.
Poem colaj de Herta Müller
Pentru cei care au ratat acest episod al Europe@Home, el poate fi văzut integral aici: https://www.arte.tv/en/videos/102131-006-A/daniel-hope-with-andrei-ioni-a-daria-tudor-and-herta-mueller/. Arte îl va păstra online până în luna mai a acestui an, alături de celelalte 26 de episoade dedicate muzicii din țările europene. (De menționat că episodul România a avut cele mai multe vizualizări dintre episoadele difuzate până în acest moment!)
Daria Ioana Tudor și Andrei Ioniță
Cred că aceasta poate fi o formă de patriotism, să cânți muzica țării tale cu o asemenea dăruire. I-am felicitat imediat după transmisiunea online pe cei doi muzicieni români. Pentru Andrei Ioniță, unul dintre cei mai importanți violonceliști ai momentului în lume, această seară a fost un motiv de bucurie. Citez, din răspunsul lui trimis pe Facebook: „Ne-am bucurat mult să avem parte de această platformă pentru a ne prezenta și reprezenta draga Românie, un tărâm încărcat de frumusețe, enigmă și dor. Suntem recunoscători lui Daniel Hope și ArteConcert pentru șansa oferită, mai ales în aceste momente grele de pandemie, ce ne afectează încă viețile într-un mod neașteptat“.
Iar pentru Daria-Ioana Tudor, pianista de doar 24 de ani care s-a născut în orașul lui Paul Constantinescu și astăzi lucrează la Universität der Künste Berlin, în calitate de docent la clasele de Lied contemporan ale prof. Axel Bauni și Eric Schneider, precum și ca acompaniator al clasei de violoncel – prof.Konstantin Heidrich, mai multă emoție. Drept pentru care, i-am adresat mai multe întrebări. Iată interviul, în exclusivitate pentru SdeC.
Interviu cu Daria-Ioana Tudor: „Muzica de cameră este pentru mine o lecție de viață. Europe@Home a fost o onoare și a fost… emoționant!“
Daria Ioan Tudor
Cum a fost să participi la Europe@Home, alături de Andrei Ioniță și Herta Müller? Cum te-ai simțit în living-room-ul lui Daniel Hope?
A fost o onoare și a fost… emoționant!
Pentru toți cei care am urmărit online acest recital cu muzică de cameră românească a fost o seară emoționantă. Cum a fost pentru tine să cânți în această formulă specială? Dacă cu Andrei ai cântat deseori, chiar și în formulă de trio, cum a fost să faci muzică în trio cu el și cu Daniel Hope?
Chiar dacă îl cunosc pe Andrei de atâta timp, pe scenă este mereu o provocare. O provocare extraordinar de plăcută, din care eu am avut mereu ceva de învățat. Toată experiența de muzică de cameră de până acum, dar mai ales cea acumulată în timpul pandemiei, spune că nu e nimic mai frumos decât să ai oameni alături cu care să împarți același scop. Pe Daniel Hope nu avusesem ocazia să-l întâlnesc personal, dar l-am urmărit de la începutul pandemiei, când a debutat seria Hope@Home. A fost și este unul dintre proiectele online pe care le găsesc extraordinar de bine realizate, nu doar o încercare de înlocuire a concertelor cu care eram obișnuiți. Nu am avut repetiții, doar am intrat în living-room-ul lui Daniel și ne-am bucurat de muzică pentru câteva clipe, cu camerele de luat vederi oprite, înainte de începerea live-ului. Și aș spune că așa m-am și simțit alături de ei: bucuroasă.
Alături de voi, Herta Müller, o altă personalitate a culturii române care trăiește la Berlin, cu fragmente din colajele sale poetice, recitate în cadrul serii dedicate României. Cum ți s-au părut aceste fragmente și prezența doamnei Müller în această serată? O mai întâlniseși pe Herta până la Europe@Home?
Dacă pe Andrei îl cunosc de când am început să mă cunosc pe mine, dacă pot spune așa, pe Herta Müller o cunoșteam doar prin scrierile dumneaei. A fost o onoare să mă aflu în aproprierea unui laureat al Premiului Nobel, dar, în același timp, recunosc că pentru câteva clipe m-am găsit în apropierea omului Herta Müller, vorbind liber despre viața de zi cu zi, și a fost o reală plăcere.
Cum a ajuns Daniel la voi pentru Europe@Home?
Proiectul Europe@Home este de fapt derivat al proiectului Hope@Home și își propune ca în fiecare seară de vineri, sâmbătă și duminică să prezinte muzica (clasică) a unui stat din Uniunea Europeană. S-a întâmplat, iată, ca pentru România asta să fie formula aleasă!
Cine a ales programul acestui recital românesc, cu Enescu, Bartók, Constantin Dimitrescu și Paul Constantinescu? Daniel v-a consultat sau alegerea v-a aparținut, exclusiv, ție și lui Andrei?
Alegerea ne-a aparținut în totalitate! Unica sugestie făcută de Daniel a fost deschiderea recitalului cu Hora Unirii de Enescu, sugestie pe care, bineînțeles, am acceptat-o!
Ai fost rugată să prezinți o lucrare de Paul Constantinescu, o personalitate foarte familiară ție pentru că ești născută la Ploiești și foarte legată de acest compozitor și muzica lui. Și ai făcut-o emoționant, mie mi-a plăcut mult cum ai descris sintagma „dor“. Ce înseamnă pentru tine Paul Constantinescu, Daria?
Cred că până în seara concertului nu mi-am pus niciodată întrebarea cine este Paul Constantinescu pentru mine. Și asta pentru că am crescut cu el. Viața muzicală de la Ploiești se învârtea, pe-atunci, în jurul casei sale memoriale. Acolo am avut primele apariții pe scenă, primele audiții de clasă, primele emoții. Paul Constantinescu a fost deci întreaga mea copilărie, iar acum s-a transformat în acasă. Și este un compozitor excepțional, a cărui muzică merită a fi exploatată din plin.
Ce înseamnă pentru tine, ca pianistă, muzica de cameră?
Muzica de cameră este pentru mine o lecție de viață. Recunosc, sunt o fire emotivă. Mai ales după venirea mea la Berlin am început să văd și să înțeleg ce înseamnă lumea muzicală, cu bune și cu rele, cu muzicieni și… competitori. Odată intrat în lumea competițiilor, cu toate avantajele sale, există tot timpul riscul de a uita care e scopul lucrului pe care noi îl facem. Există tot timpul riscul de a pune interpretul în fața muzicii. Pentru mine, muzica de cameră a fost cea care nu m-a lăsat niciodată să uit scopul. Faptul că pe scenă există cel puțin un alt om cu care împart același discurs m-a făcut să învăț să uit de mine, pentru a asculta, pentru a transmite. Și e de fiecare dată altfel, dar de fiecare dată adevărat. Pot spune că abia recent, după multă muzică de cameră, după multe colaborări și după mult studiu individual, am început să simt că eu doar în fața pianului am ceva de spus. Prin muzica de cameră mi-am descoperit instrumentul, m-am cunoscut pe mine (și încă o fac), am cunoscut o muzică excepțională și oameni minunați.
Ce faci acum la Berlin și care sunt planurile tale post-pandemie?
La Berlin muncim, asta am făcut mereu, și înainte, dar mai ales în timpul pandemiei. Berlinul este orașul în care, când ajung, simt că trebuie să muncesc. Mi-aș dori să pot vorbi cu încredere despre planurile post-pandemie, dar cred că pentru încă ceva timp de acum înainte planurile se află tot sub semnul întrebării. Pe 2 martie am planificată o înregistrare pentru Deutschlandfunk Kultur împreună cu violoncelistul Christoph Heesch, pe 6 martie un live stream în cadrul fundației Hindemith la Berlin, de altfel toată luna martie va fi plină de înregistrări și în cadrul facultății. La începutul lui aprilie ar trebui să fiu la Riga pentru o serie de înregistrări cu violoncelista Margarita Balanas, în mai sper că ne vom revedea live la București, în cadrul concursului Enescu, concurs în care am plăcerea de a fi pianist oficial al ambelor semifinale (vioară, violoncel), iar în iunie ar trebui să ne vedem într-un recital la București, alături de… Andrei.
Îți mulțumesc pentru acest scurt interviu și, mai ales, pentru emoția la care ne-ai făcut parte în recitalul cu Andrei Ioniță și Daniel Hope la Europe@Home, care a avut cele mai multe vizualizări din serie până acum. Un mesaj pentru publicul din România?
Și eu vă mulțumesc! În primul rând doresc să le mulțumesc celor care ne-au fost alături, online, duminică! Sper că, acolo unde este acum posibil, publicul se bucură de concertele live. Eu, pe de altă parte, mă bucur nespus gândindu-mă mai ales la primul concert care va avea loc cu public. Nu știu încă care va fi acela, dar nu mă supăr să fiu surprinsă. Le sunt recunoscătoare tuturor celor care nu au încetat să creadă în concertele live, în noi, în muzicieni, tuturor celor care ne-au fost alături în toată această perioadă. Abia aștept să revin acasă și sper că… exact atunci voi fi surprinsă așa cum îmi doresc!
Pentru cei care vor să afle mai multe despre Daniel Hope, violonistul născut în Africa de Sud, stabilit la Londra, care are un pașaport german și unul irlandez, se poate începe prin a-l asculta pe cea mai recentă dintre înregistrările sale: Schnittke: Works for Violin and Piano, apărut pe 5 februarie la Deutsche Grammophon.
https://open.spotify.com/album/1klnYsHRngJoVvYxABMuBl
Audiție plăcută!
1 Trackback