A fost prezentat, de asemenea, Alexandru cel Bun, un film despre cartierul cu acelasi nume din Iasi in 1994, cu un Prolog mai lung decit filmul din 2003 (in film artistul documentind o interventie proprie in realitatea cartierului, iar in Prolog documentind realitatea aceluiasi cartier supusa interventiilor altor factori, contextul socio-politic s.a.)
Materia prima preferata – realitatea sociala
Despre Matei Bejenaru, artist vizual, profesor la Universitatea de Arta din Iasi, initiatorul Bienalei de Arta Contemporana „Periferic”, se poate spune ca, in general, proceseaza artistic realitatea sociala. Diferenta specifica a practicii sale artistice consta in ceea ce inspirat (si ulterior discutiei de la ICR) va numi el „realism socialist aplicat la capitalism”, un soi de realism capitalist asumat. La ce se refera? In filmul prezentat la ICR sau in celebrul sau Manual pentru emigrare, artistul Matei Bejenaru porneste de la materia prima preferata – realitatea sociala – si o reprezinta amestecind datele obiective cu instrumente ale subiectivitatii artistice, dar si folosind mai multe straturi de intentie: denunta mecanismele noii lumi capitaliste (si ce face sau ce ar trebui sa faca ea mintii oamenilor), o supune chestionarii (prin mici interventii neagresive in comunitate, menite sa dea de gindit, de tipul afumatorului pus la dispozitie de artist vecinilor de cartier din filmul prezentat) si, in acelasi timp (si aceasta vine mai putin din zona artei contemporane), informeaza oamenii in spiritul noii realitati/ideologii.
Artistul declara ca il intereseaza prea putin dimensiunea critic subversiva a unei astfel de practici. (Tine de receptor aici, cita doza de utopie exista in capitalismul in care traieste fiecare.) Exista insa o zona de necesitate si poate de empatie. Reprezentare, reflectie, chestionare, dar si informare si eficientizare. Felul in care artistul intelege ceea ce el numeste practica realismului socialist aplicat la capitalism ofera o noua perspectiva asupra artei sale sociale, care reuseste astfel, simultan, sa radiografieze (chestionind) diferitele realitati sociale, dar sa ofere si o perspectiva a comunitatii reprezentate plus propunerile sale de eficientizare-informare-educare in chiar spiritul capitalismului.
Artistul a declarat, la ICR, ca nu se imprieteneste neaparat cu oamenii a caror realitate ii devine materie prima pentru arta, dar ca se creeaza relatii omenesti oneste, in speranta ca interventia lui in realitatea lor le va da de gindit, asa cum documentarea acelei interventii (cu doza ei realist-umana) e menita sa dea de gindit consumatorilor de arta.
Site-ul „Suplimentului de cultura” – www.supliment.polirom.ro – va ofera in exclusivitate eseul Crizele alimentare – traume ale Romaniei recente, scris de Matei Bejenaru si care sta la baza prezentarii sale de la Institutul Cultural Roman.
Ce s-a discutat si ce nu s-a discutat la ICR
» Diferenta dintre reportaj si arta, ce inseamna arta sociala, ce inseamna procesare artistica a unor date obiective in cazul lui Bejenaru, cit de impartiala ori empatica e perspectiva sa in cazul prezentarii bisericilor din cartierul Alexandru cel Bun ca niciodata terminate si cit si cind se intimpla sa existe o perspectiva a sa asupra realitatilor prezentate, alta decit cea pe logica (potentarii si eficientizarii perspectivei) comunitatii.
» Ponderea si relevanta cercetarii stiintifice in cadrul artei practicate de Matei Bejenaru (poate ca metodologie de folosit ca atare ori de deconstruit ori poate strict ca sursa de informatie alternativa la/complementara cu materia prima – realitatea sociala?). Artistul si-a exprimat fascinatia fata de noi teritorii de cunoastere (cercetarea stiintifica si poezia), pe care doreste sa le aproprie cumva artei sale intr-un proiect viitor. Nici moderatorul intilnirii, criticul de arta Erwin Kessler, nici publicul nu au insistat asupra acestor detalii.