Emilia Chiscop
Acord patru stele pentru perseverenta lui Adi Afteni de a-l organiza si de a-l face mai bun la a doua editie. Pina acum pot sa remarc ca a schimbat numele – din Iasi face Euroart a devenit Euro Art Iasi – si ca s-a straduit sa invite trupe si spectacole mai bune. Mie mi-au placut in mod deosebit Dragostea dureaza trei ani, al Companiei D’aya, Zaruri si Carti, de la Green Hours, Fantezii in jazz, spectacolul produs de Uniter. Mi-au placut, desi mai putin decit primele, Variatiuni enigmatice si Capra sau Cine este Sylvia, in ciuda faptului ca ambele s-au bucurat de distributii remarcabile. Am auzit de buna prestatie a Teatrului din Botosani si de mai putin reusita prestatie a Teatrului din Craiova. Apreciez initiativa de a organiza o componenta de teatru studentesc, dar in opinia mea, fara o jurizare a trupelor, aceasta componenta isi pierde din importanta. Festivalul sufera, in continuare, de absenta unui concept. Titulatura de festival de dramaturgie europeana este prea vasta, chiar daca e mai comoda pentru organizator. Au lipsit si in acest an criticii care conteaza cu adevarat in viata teatrala romaneasca, ceea ce are mari repercusiuni asupra impactului pe care acest festival il are in afara Iasului. Dar poate ca Adi Afteni isi va remedia aceste probleme in editia urmatoare. Cu aceasta speranta i-am acordat acum acest calificativ bun.
*****
Bogdan Cretu
Adi Afteni, directorul festivalului, si-a onorat cu brio promisiunile facute in toamna, la prima editie a festivalului. Il felicit din toata inima si ma bucur sa pot constata ca, iata, pina si la Iasi se poate iesi din amorteala genetica, daca exista energie si buna credinta. De data asta, intre 19 si 25 mai, timp de o saptamina, iesenii au putut urmari cite 3 spectacole pe zi. De fapt, ca sa fiu scrupulos, trupa Teatrului „Metropolis” a absentat. Prin urmare, daca trag linie, adun 20 de spectacole. Toate, fara nici o exceptie, jucate cu salile pline pina la refuz. Ba, la ultimele reprezentatii, au ramas destui pe dinafara. Semn ca la Iasi se resimte lipsa de inspiratie, veche de ani buni, a conducerii Nationalului, in diferitele ei variante.
Oferta a fost, cum e firesc in cazul unui festival care deja se impune, variata: de la trupele studentesti (de pe linga facultatile de profil din Cluj, Chisinau, Craiova, Iasi, Bucuresti, Tirgu Mures), la trupele independente (Compania de Teatru D’AYA, Teatrul ACT, Teatrul Luni de la Green Hours si, surpriza, Teatrul ApARTE din Moscova) si, in fine, pina la apreciatele spectacole ale unor mari branduri: Nottara, dar si Nationalele din Iasi, Craiova, Botosani, Oradea.
Bifez topul preferintelor mele: spectacolul celor de la Nottara, Variatiuni enigmatice, in regia lui Claudiu Goga, in care Mircea Diaconu si, mai ales, Alexandru Repan si-au onorat deplin renumele. Pe locul 2: Dialoguri si fantezii in jazz, un recital din poezia unor Nichita Stanescu, Petre Stoica, Miron Radu Paraschivescu, Ana Blandiana etc., sustinut, cu obisnuita-i sensibilitate, dar si cu umor de Ion Caramitru, acompaniat inspirat de Johnny Raducanu. In fine, tot pe podium: Teatrul „Act” din Bucuresti, cu un Marcel Iures impecabil, in rolul unui mare arhitect amorezat de o capra, in piesa lui Edward Albee, Capra sau Cine e Sylvia?
Pentru ca Iasul are nevoie de asa ceva, pentru ca aceasta editie secunda a fost cu mult peste prima, acord, fara ezitare, 5 stele! Bravo si la mai mare!
*****