Pe vremuri, adica la inceputurile existentei lor, injuraturile erau sincere, bataia de joc la adresa gramaticii venea cu adevarat din nestiinta, stupizeniile apartineau unor puberi reali, balacareala era inocenta. O, tempora! Ce natural! Ce autentic! Acum insa, dupa ce am urmarit vreme de citeva seri „opiniile” de pe acele forumuri, fiind deci un fel de observator-specialist, garantez ca puberii pe care i-ati putea banui dincolo de nickname-uri sint, de fapt, diversionisti de baza ai partidelor. Care s-au adaptat atit de bine acestei zone, incit au devenit fascinanti in felul lor. Incercati sa-i urmariti, sa le studiati tipicul, sa-i vedeti dezvoltindu-se ca personaje de-a lungul postarilor. Merita. Numai la prima vedere va veti plictisi. De fapt insa, activistii care posteaza fac o munca absolut senzationala. E o adevarata scoala in spatele lor, iar aceasta scoala merita, din plin, macar un articol precum cel de fata. Activisti de pe forumuri, va salut. Aveti toata consideratia mea.
N-am sa dau exemple concrete, pentru ca nickname-urile ramin, oricum le-ai lua, anonime. Insa, de vreme ce tot mi-am pierdut serile studiind discutiile de pe forumuri, macar citeva observatii pot face aici, in aceasta rubrica. Iar una dintre principalele observatii e ca, sub diverse semnaturi anonime, se ascunde, de multe ori, o singura persoana. Nu-i o constatare care sa faca gaura-n cer, mai mult, e la mintea cocosului, dar am introdus-o pentru a creiona, in fapt, un fel de portret-robot al activistului de sub zece semnaturi. El alege nick-uri dintre cele mai diferite: nume de femeie, nume de barbat, nume de roman, nume de strain, afirma ca e din Iasi sau ca e din Chicago si doar urmareste viata politica autohtona din care a „evadat” fizic in urma cu multa vreme. Lucreaza la stil, pentru a da culoare fiecarui personaj pe care-l „interpreteaza”. Uneori e doct, alteori face greseli gramaticale grave, sub alte semnaturi vine cu englezisme penibile samd. Cum recunosti atunci ca e totusi vorba de aceeasi persoana? Pai, mai intii, foloseste sloganul partidului pe care-l sustine. Tonul e la fel de vehement in fiecare postare. Ideile se repeta. Iar atunci cind face greseli gramaticale este evident ca ele sint fortate, nenaturale, e evidenta artificialitatea. Trebuie remarcat totusi faptul ca depune un efort urias. E, intr-un fel, un scriitor al noului val. Scriitor pe forum. O meserie care incepe sa devina respectabila, intrucit e o munca acolo, pentru a reusi sa creezi personaje atit de diferite.
Sigur, ar mai fi multe alte observatii de facut, dar nu am la dispozitie un spatiu virtual, ci unul pe hirtie. Asa ca ma limitez la o remarca finala: ca un cercetator veritabil, in una dintre serile pierdute pe forumuri m-am apucat sa grupez mesajele si semnaturile si sa le atribui unor astfel de scriitori ai noului val, unor scriitori de pe forumuri. Cerindu-va o marja de eroare, vreau totusi sa punctez faptul ca, la un numar de o suta de mesaje, spre exemplu, nu ai parte de mai mult de zece „scriitori”. Mai toti activisti ai unor partide. Cu alte cuvinte, oamenii astia nu numai ca au ocupat spatiul virtual, dar au format un fel de elita. Un fel de joc al margelelor de sticla. Scriu pentru ei insisi, se citesc intre ei. Si iata cum similaritatile cu literatura propriu-zisa continua.
Dar sintem totusi in politica. Iar in politica exista si instrumentul votului. Asa ca ma astept ca, in citiva ani, aceasta „elita” de activisti sa cucereasca nu doar spatiul virtual, ci si pe cel real. Adica sa mearga doar ei la vot. Ceea ce, pina la urma, ar fi si cinstit: sa se voteze doar ei intre ei, pentru ca Romania a devenit de mult numai a lor. Iar noi, ceilalti, ne vom multumi doar sa le urmarim spectacolul la televiziuni sau in ziare. Ca pe un numar de circ. Pentru ca, de fapt, mai mult de-atit nu ne-au oferit niciodata.