Actualitate  -  Iulia Blaga  -  

Nu ne-ar ajunge epitetele pentru a însoți cele două nominalizări la Premiile Oscar primite de documentarul lui Alexander Nanau, colectiv, ca și nominalizarea coproducției minoritar românești Quo Vadis, Aida? a cineastei bosniace Jasmila Žbanić. Ține de paradoxul românesc: într-o perioadă dintre cele mai proaste pentru cinematografia română (nu sunt bani pentru finanțări, n-au fost nici anul trecut, legea ci­nematografiei e veche, cinematografele au fost închise multe luni șamd), România reușește performanța istorică de a împușca în decurs de nici două săptămâni trofeul unui festival major (Ursul de Aur la Berlin pentru Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, de Radu Jude) și în același timp de a sparge gheața la Oscaruri, unde nu ajunsese până acum nici pe lista scurtă.

colectiv e printre puținele documentare nominalizate vreodată la Oscarul pentru film interna­țional și repetă performanța de anul trecut a filmului macedonean Honeyland, de Tamara Kotevska și Ljubomir Stefanov, care fusese reținut și la categoria Documentar lungmetraj, și la Film inter­național. Dar dacă Honeyland vorbea în termeni lirici despre viața grea a unei crescătoare de albine, colectiv are un impact emoțional mult mai mare asupra spectatorului deoarece, plecând de la o tragedie cu multe victime, vor­bește despre rolul presei în lupta împotriva corupției unui sistem de sănătate criminal, ca și despre responsabilitate socială.

Nici nu mai contează dacă filmul lui Nanau o să ia sau nu Oscarul, ce cotă are la casele de pa­­riuri șamd. E deja în vârf. La Do­cumentar lungmetraj a fost în acest an record de filme înscrise (aproximativ 240), iar la Film internațional nominalizările au fost mereu imprevizibile, chiar dacă după gafa din 2008 de a nu reține pe lista scurtă 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, de Cristian Mungiu, Academia Americană de Film (AMPAS) a încercat să dreagă sistemul de selecție.

Acum planetele s-au aliniat pentru Nanau, al cărui film, după premiera de la Festivalul de la Veneția, a luat premiu după premiu și, mai mult, s-a dus vorba că e foarte bun și că te lovește în stomac. Faptul că a fost achiziționat pentru distribuția nord-americană de celebrele Magnolia Pictures și Participant a fost un atu imens în cursa pentru nominalizările la Oscar și la toate manifestările competitive sau nu organizate în SUA în ultimele luni, plus faptul că presa de specialitate de peste Ocean a scris constant despre el.

Și astfel Alexander Nanau, căruia nu demult ministrul Culturii îi scotea pe nas banii pe care statul i i-a dat pentru promovarea fil­mului (după ce Nanau refuzase o medalie prezidențială ca să atragă atenția asupra lipsei de interes a statului pentru cinematografie și artiști), va sta în 26 aprilie la aceeași masă cu crema cinematografiei americane și va reprezenta România. Firește, acum ministrul Culturii pune găunoase mesaje de felicitare și susținere pe Facebook, cum ar fi acesta: „Documentarele sunt mărturii ale societății noastre și au menirea de a transcende vremurile. În contextul social actual, sprijinirea creatorilor de filme documentar (n.red.: sic!) este o necesitate, astfel ca viitoarele generații să nu uite și să aibă o perspectivă asupra realităților noastre. Dubla nominalizare la Premiile Oscar a filmului colectiv ne arată că valoarea producțiilor românești este universală“. Caragiale s-ar strica de râs.

La categoria Documentar lungmetraj au mai fost nominalizate producțiile americane Time, de Garrett Bradley (alcătuit din mesajele video trimise de o femeie de culoare soțului ei, închis pentru 60 de ani pentru un jaf în care n-a furat nimic), Crip Camp, regizat de Nicole Newnham și James LeBrecht și avându-i pe Barack și Michelle Obama producători executivi (e despre un grup de activiști pentru drepturile persoanelor cu dizabilități), și My Octopus Teacher, de Pippa Ehrlich și James Reed (o exotică, dar deficitară poveste despre prietenia dintre un om și o caracatiță), precum și documentarul comedie chilian The Mole Agent, de Maite Alberdi, în care un bărbat de 83 de ani se internează într-un azil de bătrâni cu scopul de a semnala eventuale abuzuri. Potrivit caselor de pariuri, cele mai mari șanse la Oscar le are Time, urmat de colectiv.

La categoria Film interna­țio­nal colectiv e umăr la umăr cu Quo Vadis, Aida?, coproducție în­tre Bosnia și Herțegovina, Austria, România, Olanda, Germania, Polonia, Franța și Norvegia, o evocare a masacrului din Srebrenica din 1995, văzut prin ochii unei translatoare bosniace care lucrează pentru Națiunile Unite. În această categorie au mai fost nominalizate filmul danez Another Round, de Thomas Vinterberg (o poveste dulce-amară despre criza unor bărbați de vârstă mijlocie care se apucă de băut în mod științific), Better Days de Derek Tsang (primul regizor născut în Hong Kong nominalizat la Oscar), care e un love-story dintre o liceană și un golan care devin sus­pecți într-un caz de omucidere, și The Man Who Sold His Skin, de Kaouther Ben Hania, primul film tunisian nominalizat la Oscar, unde e vorba despre un refugiat sirian care își vinde corpul unui muzeu de artă. La această categorie predicțiile îl dau drept câști­gător pe Another Round.

Mai contează celelalte categorii? Să trecem puțin și prin ele. Cele mai multe nominalizări, zece, le-a primit producția Netflix Mank, regizată de David Fincher, inclusiv pentru cel mai bun film, regie, actor rol principal (Gary Old­man) și actriță rol secundar (Amanda Seyfried). Urmează un pluton de filme cu câte șase nominalizări: The Father, de Florian Zeller, Judas and the Black Messiah, de Shaka King, Minari, de Lee Isaac Chung, Nomadland, de Chloé Zhao, Sound of Metal, de Darius Marder, și The Trial of the Chicago 7, de Aaron Sorkin. Toate aceste titluri au fost nominalizate inclusiv la categoria Cel mai bun film. Cinci nominalizări a primit filmul de debut al englezoaicei Emerald Fennell, Promising Young Woman, inclusiv la categoriile Cel mai bun film, regie și actriță rol principal (Carey Mulligan).

Este primul an când la regie concurează două femei, Chloé Zhao și Emerald Fennell, după ce în anii trecuți s-a tot spus că femeile nu au acces la această categorie. Aici au mai fost nominalizați David Fincher, Thomas Vinterberg și Lee Isaac Chung.

Ceremonia de decernare a premiilor are loc în 25 aprilie 2021 (26 aprilie în România), la Dolby Theatre din Los Angeles și, în premieră, la gara Union Station din Los Angeles, unde AMPAS promite distanțare socială garantată.

Ținem pumnii știm noi cui și iată pronosticurile, care nu sunt același lucru cu dorințele noastre:

– Cel mai bun film – Nomadland

– Cel mai bun regizor – Chloé Zhao (Nomadland)

– Actriță rol principal – Frances McDormand (Nomadland)

– Actor rol principal – Chadwick Boseman (Ma Rainey’s Black Bottom, de George C. Wolfe)

– Actriță rol secundar – Olivia Colman (The Father)

– Actor rol secundar – Daniel Kaluuya (Judas and the Black Messiah)

– Scenariu original – Aaron Sorkin (The Trial of the Chicago 7)

– Scenariu adaptare – Chloé Zhao (Nomadland)

– Imagine – Erik Messerschmidt (Mank)

– Documentar lungmetraj – Time, de Garrett Bradley

– Film internațional – Another Round, de Thomas Vinterberg

– Animație lungmetraj – Soul, de Pete Docter

Galerie foto