Rubrici  -  Andrei Craciun  -  Alt jurnal de la sfârșitul lumii (26)  -  

Molima continuă să ucidă. Între timp, ne bucurăm de jalnica organizare a vaccinării la români, alături de tradiționalul Doamne ajută și constatarea că mai avea dreptate și ciobanul mioritic: aici nu poți decât să constați cum te omoară ăilalți, aia e.

Luni, 15 martie

Parcă văd că noi, populația generală, pulimea, ajungem să ne vaccinăm pe la bulgari.

Mă înduioșează naivii care credeau că vor fi românii în stare să facă un site funcțional, ca și cum ar fi fost în stare să facă vreodată ceva, orice, în afară de nedreptate, scurtături, combinații și mătreață istorică. Avea dreptate și ciobanul mioritic: aici nu te poți decât consola că te omoară ăilalți.

Duminică, 14 martie

Dacă moartea le-ar fi accesibilă doar bogaților, sapienșii săraci și-ar vinde rinichii doar ca să moară și ei. Despre natura umană, deo­camdată atât.

Întru eternă aducere aminte a bolii lu’ Nelu Lupu (îi facem de un an molimei), trebuie turnat chipul milițianului special în bronz și așezat în locul statuii lui Lenin din fața Casei Presei. Și să fie călare Nelu și să vină Cerebel să cânte „Fete rele care vor na-na“ sub statuie, ca atunci când a exorcizat Doamna Firea capitala de „Balena albastră“. Și mâna lui Șică să taie panglica și în zare să se vadă cum se ridică peste Dă­măroaia curcubeul speranței.

Notă din jurnal, de acum un an: Parcă văd că ni se românește și starea de urgență: își ia pauză de masă de trei ore, la 16 trecute fix rupe ușa…

Altă notă din jurnalul cu pri­ci­na: Era pe undeva normal ca România să ajungă să fie guver­nată prin videochat.

Nu suntem un popor vegetal. Suntem un popor vegetal-bugetar.

Sâmbătă, 13 martie

Adevărul e că la jemșibonzii ro­mânești (intelligence, nu așa) nu li se potrivea totuși alt loc decât Gară. Lehliu-Gară.

E atâta impostură în vinerea verde, cu moftangiii sacrificându-se plini de încântare de sine pe altarul mersului pe jos, pe care îl rede­scoperă cerșind aplauze, cu lent-coloneii Planetă imuni la ridicol dând generoasă pildă turmelor, cu atâția boi veseli în pasul ștrenga­rului, că ziua ar trebui rebotezată totuși vinerea maro.

Vineri, 12 martie

Ce a auzit un călător francez prin țările române în anii ’30 ai secolului XIX de la un boier românaș: „Deprinderile noastre se apropie de moravurile sau mai degrabă de viciile popoarelor sub a căror suzeranitate ori tutelă am fost. De la ruși am luat desfrâul, de la greci necinstea, de la prinții fa­na­rioți amestecul de josnicie și în­gâmfare, de la turci moliciunea și aplecarea spre trândăvie. Po­lo­nezii ne-au învățat divorțul (…). Iată care ne e starea morală!“.

Joi, 11 martie

Dacă suntem cuminți la anul poate ne dă Domnul lăcuste.

Doamne sfinte, ce o să mai iasă la iveală? Că statul român nici măcar nu există? Că locuim o caricatură?

Dar dacă armăsarul Nelu Lupu nu a fost decât unul dintre cei patru armăsari care vestesc Apocalipsa? Ceilalți unde sunt?

Nu pot să nu mă gândesc la ce s-ar fi gândit Vasilica-Viorica atunci când ar fi „citit“ de pe foi cuvântul „autoizolare“, cum s-ar fi îngrijorat, poate, de soarta autoturismelor de lux încuiate prin garaje.

Mai țineți minte când, cu­prinși de delir, vă imaginați cum o să facă pandemia sapiensul mai înțelept și mai înțelegător, gata, iese duhul sfânt din dânsul, leapădă pielea animalul și de-acum o să fie blândețea întru­chipată, generozitatea bipedă și toate cele drăguțe, ha-ha-ha-ha-ha.

Eu v-am spus de acum un an că dacă vrem o apocalipsă cum se cade de un asteroid avem noi nevoie. Rapid, eficient, binevenit, fără esențiali.

Miercuri, 10 martie

Dacă e adevărat că liderii planetei se trag din reptilieni, din șerpălăii cosmici, ăștia ai noștri par că se trag mai mult din șerpii ăia de desfundat wc-uri, cine v-a lucrat aici înainte?