Actualitate  -  Radu Cucuteanu  -  

Ieri, vineri, 26 martie, am asistat la un gest al disperării. Este vorba despre ieșirea în stradă, la nivel național, a artiștilor independenți. O disperare națională, care nu privește doar oamenii implicați în manifestare, ci în fapt ne privește pe noi toți. Este vorba despre supraviețuire, nu cea fizică, ci cea umană: ce ne face să fim oameni? Un răspuns valid – și cel corect în cazul de față – este cultura.

În vremurile pe care le traversăm, nu ne interesează doar sănătatea sau economia, ci și cultura. Fără ea, rațiunea de a fi a omului dispare, în virtutea unui utilitarism demn de un mușuroi de furnici sau, depinde de viziune, a unei productivități aferentă unei societăți de roboți. Pentru că omul nu e făcut numai pentru a roboti, mai ales într-o societate ce se raportează tot mai puțin la Vechiul Testament, ci și pentru a se bucura de roadele muncii sale. Iar aceasta înseam­nă, până la urmă, a evolua, a cunoaște, a te provoca, tu, ca om.

La acest lucru se mai adaugă un fapt: așa cum bine spune Radu Pavel Gheo, oamenii sunt cu toții cu nervii în piuneze. Sectorul cultural, cu toate ramurile sale, reprezintă o supapă necesară și la aceste niveluri, social și de socializare, de răbufnire a nevrozei pe care o trăim, prin acțiuni culturale. Iar cultura nu poate fi numai de stat. Bine, nici aceasta nu primește un ajutor prea mare din partea aparținătorului în aceste momente, dar nu se poate compara cu ce nu primește sectorul cultural independent. Și, din păcate, această non-politică, acest non-combat se regăsește de sus până jos, de la nivelul supracentralist al Bucureș­tilor până la atitudinea autorităților locale față de actul cultural. Iar cazul orașului Iași – să nu uităm, al doilea oraș al țării după capitală – este unul tragic. Tragismul inconștienței atotcârmuitorilor urbei este cu atât mai izbitor dacă ne uităm la ce titluri de mucava tot încearcă să-și asocieze lor, prin proiecție din cele pe care le asociază gratuit orașului. Iar cel de capitală culturală este cel mai dureros. Despre ce cultură putem vorbi aici? Ce acțiuni culturale au loc? Cui sunt adresate și cui sunt plătite?

Dar ca să vorbim în concret: oare diriguitorii urbei ce au în minte în clipa în care propun ca pentru 2021 bugetul alocat întregului sector cultural local să se ridice la această enormitate a ridicolului de 400.000 de lei? Practic, aici ne simțim valoarea, fiecare dintre noi: nu merităm nici mai mult, nici mai puțin decât un leu pe an. Circa. Depinde. Cum vă simțiți, știindu-vă valoarea pe piața culturii pe care v-o alocă primăria? Și furajarea unei vite costă mai mult.

Politizarea și financiarizarea pandemiei, cu această concepție că totul se reduce la bani, sunt soluții perdante, iar felul în care sunt tratați ieșenii în context cultural, fie că vorbim de orice fel de artiști, fie că vorbim de simpli cetățeni, este un instantaneu în care conducătorii orașului sunt prinși în flagrant de incultură.

Un gest disperat, spuneam la început: protestul artiștilor inde­pendenți față de finanțarea culturii. O lume fără cultură este o lume care moare. Iar acum se pare că lumea noastră este condamnată pieirii. Și nu vorbim aici despre pandemia pe care o traversăm, ci despre atitudinea celor care împart banii. Pentru că este normal să se restrângă multe activități, este o profilaxie necesară. Dar poate că ea ar trebui să fie dusă mai departe, să asigurăm și curățarea unor creiere diriguitoare de miasmele ce le bântuie și să arătăm că suntem definiți de cultura pe care o purtăm și pe care o creăm, nu de mașini, case, blocuri.

Al treilea val al pandemiei, care ne-a lovit din plin, riscă să ne lase, dincolo de partea de economie, care este vitală, după cum bine știm, fără acea parte esențială din noi: cultura. Deja lovită năprasnic de mai bine de un an, aceasta are nevoie de sprijinul statului și de sprijinul nostru. Iar statul trebuie să vină în ajutorul ei atât de la nivel central (unde s-au mai încercat unele lucruri, dar multiplele bâlbe au făcut ca acestea să pice în derizoriu), cât și la nivel local – unde vedem că fiecare cam face cât îl duce capul. Și uneori mai vedem că nu îl duce foarte mult. Acesta este contextul în care s-a ajuns ca într-o serie de orașe importante din țară să se iasă în stradă. Gestul vine ulterior unei scrisori deschise adresate președintelui Iohannis, semnată de peste 200 de artiști și de asociații culturale, prin care i se solicită intervenția în a împiedica moartea culturii. Dar această inter­venție nu trebuie să fie, așa cum au fost altele, doar în favoarea actan­ților vizibili de pe scena culturală, nu doar pentru festivalurile mari, ci și pentru cei mici, pentru teatrele independente, pentru artiș­tii inde­pendenți care s-au trezit în această perioadă cu interdicția de a-și des­fășura activitatea.

Cum vorbeam de contextul local, cazul Iașilor ne arată unde suntem, cu cei 400.000 de lei pro­puși pentru cultură. Chestiunea nu este de ieri, de azi, căci vorbim de o subfinanțare a sectorului ce durează de mai bine de un deceniu, însă contextul a făcut ca problema să treacă de la stadiul cronic la cel de metastază. Astfel că pandemia lovește mai puternic, mai adânc și cu efecte mai însemnate pe termen lung decât cele vizibile acum. În acest context, o serie de ONG-uri, artiști și lucrători culturali au adresat o scrisoare deschisă primarului municipiului Iași, Mihai Chirica, și Consiliului Local, cu o solicitare foarte simplă: ca suma alocată culturii să fie de 1% din buget. Ca să fie foarte clar: trăim în capitala culturii care consideră că nu merită să aloce 1% culturii. 1%!

A doua doleanță a semnatarilor este legată de faptul că „lipsa spațiilor de desfășurare a activită­ților a contribuit substanțial la starea de colaps în care se găsește as­tăzi sectorul cultural independent“. Este normal ca într-un oraș cu orice fel de pretenții culturale, darămite de capitală culturală a unei țări, acestea să fie identificate și oferite de primărie. Ceea ce însă nu se întâmplă la Iași.

Iar aceste probleme devin strigătoare la cer prin raportarea la alte orașe. Spre exemplu, în urbea noastră culturală, activităților definitorii pentru titlul său de onoare se intenționează ca anul acesta să se aloce 0,04% din buget. Nu o să amintesc de Cluj, ca să nu trezesc animozități de vreun fel sau altul, dat fiind că acolo se alocă 0,88%. Dar voi pomeni cazul Tg. Mureș, unde primăria a considerat că, la cei 135.000 de locuitori, este normal să aloce 0,30% din buget, adică aproape 10 lei pe locuitor. O normalitate care continuă să nu existe în perena noastră capitală a Moldovei, a culturii, a tineretului și mai câte altele.

Ne lipsesc multe, chit că ne mândrim cu multe. Dar chiar avem vitalitate culturală, iar ea trebuie pusă în valoare, ea are acum nevoie de sprijin.

Redăm fragmentar mai jos scrisoarea deschisă, semnată pâ­nă în acest moment de circa 250 de persoane și asociații, de la artiști, regizori, luminiști, lucrători culturali, nume importante ale culturii române, până la eco­nomiști, muncitori, elevi. Ceea ce arată nevoia noastră de cultură. Un strigăt care sper să se audă până la decidenți.

Scrisoare deschisă către Primăria și Consiliul Local al Municipiului Iași

Domnule Primar,

Stimate doamne și stimați domni consilieri locali,

(…)

Vă solicităm creșterea finanțării publice pentru artă și cultură, respectiv a fondurilor destinate sectorului cultural independent ieșean și spații pentru sedii și desfășurarea activităților.

Prin „sector cultural independent“ ne referim atât la comunitatea de organizații culturale neguvernamentale neafiliate unor instituții publice de cultură, cât și la artiști din diverse domenii, curatori, teoreticieni, educatori culturali, manageri culturali și de proiect, producători, tehnicieni de sunet și lumini, relații publice, etc., în majoritate absolvenți ai învățământului superior vocațional, care activează în acest sector.

Munca lucrătorilor culturali din sectorul cultural independent este organizată și se desfășoară pe bază de proiect, fiind sprijinită, în mare majoritate, din surse publice, prin finanțări nerambursabile, dar și din donații sau din surse private (sponsorizări), resursele adunate din acest sector fiind, în mare parte modice, deoarece firmele private sunt interesate, în mod special, de susținerea proiectelor de tip evenimențial, respectiv festivaluri.

Prin urmare, „sectorul cultural independent“ este definit, în principal, prin modele economice non-profit și, de cele mai multe ori, non-comerciale, condiție impusă frecvent atât de specificul activităților, cât și de regulamentele locale de finanțare nerambursabilă.

De asemenea, lucrătorii din sectorul cultural independent nu beneficiază de loc de muncă și venit stabil; asigurări sociale de sănătate și pensie; contracte de muncă; sprijin pentru participarea la cursuri și specializări profesionale; spații de producție și prezentare, astfel încât artiștii și structurile culturale independente să-și poată defini pe termen mediu și lung propria agendă creativă și de cercetare artistică, și să se poată angaja într-o muncă de creație sistematică și productivă.

(…)

Subfinanțarea cronică a acestui sector, timp de ani de zile, în raport cu alte orașe de dimensiuni asemănătoare, sau chiar mai mici decât Iașul; lipsa spațiilor de des­fă­șu­rare a activităților (în special cele de creație, pro­ducție și de reprezentare/expunere/performare); lipsa mijloacelor financiare de a închiria și de a menține funcționale puținele spaţii care au existat; neimplicarea sponsorilor locali în sus­ținerea activităților de creație, producție, cercetare și educa­ționale (aceștia fiind interesați mai mult de susținerea activi­tăților evenimențiale – festivaluri – implicarea lor fiind, de asemenea, foarte redusă); dezinteresul insti­tu­țiilor publice de cultură locale de a participa la proiecte colaborative sau de coproducție, parteneriatul fiind interpretat frecvent ca un contract de prestare a serviciilor de închiriere, în urma căruia spațiile și logistica sunt oferite operatorilor culturali independenți doar contra cost; toate acestea au adâncit sectorul cultural independent, de la an la an, în criza fără precedent în care se află acum.

(…)

De asemenea, operatorii culturali inde­pendenți au conceput o serie de evenimente notabile care, prin structură și conținut cultural, au poziționat Iașiul în avangarda culturală, multe dintre acestea fiind evenimente unicat pe scena culturală națională, Bienala de Artă Contemporană Periferic (Asociația Vector), Festivalul Internațional NewJazz Festival (Asociația Compania FaPt), Festivalul de Teatru Neconvenţional ArtForum Fest (Asociația Compania FaPt), Festivalul de Teatru Stu­dențesc ContemporanIS (Asociația Contemporanis), Festivalul Internațional de Muzică Electronică și Arte Vizuale ElectroLive Session (Asociația Compania FaPt), Festivalul de Teatru și Artă Performativă Per­­form (Aso­ciația Artes), Re-Generator Micro-festival de Arte Performative (Centrul Multimedia Teatru Fix), Festivalul In­ter­național de Film Documentar Cinema Politica (Asociația Compania FaPt), Bienala de Fotografie Contemporană și Imagine Dinamică Camera Plus (Centrul de Fotografie Contemporană) și multe altele, care s-au lovit de indiferența administrației locale față de dezvoltarea lor, iar susținerea necesară, nefiind compensată nici de sponsorii locali, a dus la dispariția acestora, ele fiind înlocuite ulterior cu evenimente sub nivelul standardului pe care organizatorii din sectorul cultural independent au reușit vremelnic să-l impună. Dacă aceste evenimente ar fi beneficiat de susținerea meritată și necesară, Iașul ar fi fost acum un oraș cu un cuvânt greu de spus la nivel național și chiar internațional.

(…)

Ca mențiune, dăm ca exemplu Municipiul Sfântu Gheorghe, cu mult mai mic decât Iașul, cu o populație de 62.370 locuitori, cu un Buget general de 149.244.950 lei și care alocă prin programul de finanțare nerambursabilă dedicat culturii (Legea 350), suma de 450.000 lei (cu 50 000 lei mai mult decât alocă Iașul), adică 0,30% din bugetul general, care se reflectă în alocarea a 7,22 lei/cap de locuitor pentru cultură.

Așadar, în urma celor prezentate mai sus, vă solicităm următoarele:

– 1% pentru sectorul cultural independent ieșean

Pentru a reduce acest decalaj atât de mare și pentru a apropia orașul Iași de vitalitatea culturală a celorlalte orașe, cunoscut fiind faptul că dinamismul cultural contribuie substanțial la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, este necesară, în primul rând, o infuzie de fonduri pentru a restabili viabilitatea sectorului cultural independent căruia, în prezent i se alocă doar 0,04% și pentru care noi solicităm alocarea unui minim 1% din Bugetul general al Municipiului Iași pe anul 2021.

Creșterea procentului bugetar pentru susținerea proiectelor și activităților realizate de sectorul cultural independent în beneficiul public ar putea contribui și la activarea  unui mecanism de co-finanțare a producției culturale locale (luând în considerare faptul că susținerea cu un singur RON poate atrage cel puțin alți 9 RON).

(…)

Prin urmare, din punct de vedere al strategiilor naționale și europene, sprijinul din partea autorităților locale, printr-un mecanism de co-finanțare transparent, previzibil și corelat cu sesiunile de finanțare de tip AFCN ș.a. ar trebui să conducă la dezvoltarea sectorului cultural independent ieșean și implicit a comunității locale. Astfel, 1 leu cheltuit din fondurile locale poate aduce înapoi în comunitate până la 9 lei.

Prin urmare, din procentul de 1% din bugetul general propunem alocarea unui fond de 1 milion de lei disponibil pentru asigurarea cofinanțării, care să poată fi accesat de organizațiile capabile să atragă fonduri naționale, regionale sau europene, în urma unei proceduri transparente, mediatizate pe mai multe canale de diseminare a informației (nu doar website-ul Primăriei Iași, conform art 16, al(1) din L350/ 2005). De asemenea, sumele rămase disponibile în acest fond, la final de an, recomandăm a fi redirecționate către bugetul alocat pe Legea 350/2005.

– Sedii și spații pentru desfășurarea activităților culturale

Alături de subfinanțarea cronică, lipsa spațiilor de desfășurare a activităților a contribuit substanțial la starea de colaps în care se găsește astăzi sectorul cultural independent. Cele prezentate mai sus pun în evidență faptul că restabilirea viabilității acestuia și dezvoltarea capacității organiza­ționale/insti­tuționale nu poate avea loc fără existența unor spații fizice în care acestea să își poată desfășura activitățile specifice, astfel încât vă solicităm:

– darea în folosință, cu titlu gratuit, pentru minim 5 ani a unor spații în clădirile disponibile aflate în evidenţa Direcţiei de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat;

– exonerarea de la plata pentru închirierea spațiilor și a logisticii (necesare pentru creaţie, producție, reprezenta­re/expune­re/performare, realizării de ateliere, confe­rințe, prezentări) care aparțin instituţiilor publice de cultură, subordonate autorităţilor locale, de către ONG-urile cu activitate culturală și artiștii profesioniști care provin din sectorul cultural independent local;

– includerea unei recomandări pentru instituţiile publice de cultură, subordonate autorităţilor locale, de a facilita artiștilor profesioniști, în special celor din domeniul artelor spectacolului, realizarea unor produse artistice (spectacole) în coproducție.