Membrii Biroului Politic Județean al PNL Dâmbovița, întruniți în ședință în data de 24 martie, au hotărât, cu unanimitate de voturi, să susțină candidatura lui Ludovic Orban pentru funcția de președinte al Partidului Național Liberal.
Frumos mai sună comunicatul celor de la PNL Dâmbovița. Dar asta nu e tot: „Realegerea lui Ludovic Orban în funcția de președinte al Partidului Național Liberal reprezintă garanția stabilității în interiorul partidului, un reper important, mai ales în condițiile în care Partidul Național Liberal face parte din coaliția aflată la guvernare, într-un context deloc ușor“.
Este prima dată când aud această teorie. Doar realegerea lui Orban oferă stabilitate internă. Altfel, dacă Doamne ferește vine Cîțu sau vreun alt liberal, se duce naibii partidul, îl iau useriștii sau, mai rău, îl încalecă pesediștii. Comunicatul liberalilor dâmbovițeni arată de fapt starea de spirit din interiorul PNL. Cu cât se apropie congresul, cu atât se simte tensiunea. Pentru că nu vorbim doar de câteva funcții de conducere în partid, ci în joc este accesul la borcanul guvernamental plin cu miere. Cine pierde rămâne pe margine, cine câștigă se înfruptă copios până la următoarele alegeri, programate în 2024.
De aici și miza uriașă pentru toate funcțiile. De jos până sus. Șeful de filială dă pe tavă centrului numele celui care intră în aparatul guvernamental central. Tot șeful local stabilește cine ia deconcentratele din județ, cine e prefect și cum se împart funcțiile locale. Liderul de organizație devine un fel de premier de județ, el este cel care taie și spânzură. La fel se întâmplă și la București. Șeful național oferă direcția, el participă la negocieri, el spune cine e bun și cine nu. Nu-s de lepădat nici pozițiile de prim-vicepreședinte sau de membri în Biroul Național, pentru că acolo se macină grâul și nu se cade să lipsești la pus făina în saci.
Fără îndoială, potul cel mare este șefia PNL. Lupta pare să fi început, câtă vreme curg osanalele filialelor pentru Ludovic Orban. Dacă Orban n-ar simți că se pune ceva la cale în interior, probabil că ar sta cuminte. Nicăieri în lume nu-ți anunți sprijinul pentru o funcție care n-a fost încă scoasă la concurs. Dar la noi se face politică preventiv. Adică descurajăm și arătăm altora că n-au nici o șansă să-și încerce puterile pentru funcția numărul unu.
Întrebarea este ce va face Florin Cîțu și dacă tabăra ardeleană, nemulțumită de cedările PNL la împărțeala funcțiilor din guvern, se va activa în lunile rămase până la congres. După două-trei luni de război intern fățiș, aripa Cluj din PNL pare să se mai fi temperat. Dar poate fi doar o retragere temporară în cazărmi, pentru că un război dus la vedere nu ar ajuta pe nimeni.
Însă lupta evidentă de putere din interiorul PNL slăbește acțiunea guvernamentală. N-ar fi exclus să asistăm la o întețire a bătăliei cu USR PLUS tocmai pentru a da satisfacție șefilor din teritoriu care aduc voturi la congres, dar care nu văd cu ochi bună cedările repetate în fața aliatului mai mic.
Vedem o concurență aspră între liberali în bătălia cu ministrul sănătății, Vlad Voiculescu. Cine dă mai tare are șanse mai bune și în confruntarea din interior, îi cresc acțiunile în fața colegilor din PNL care vor sânge pe pereți în războiul liberalo-userist.
Congresul PNL riscă să blocheze inițiativele guvernului și să șubrezească o coaliție care teoretic n-are nici un motiv să se poticnească. Pandemia este încă departe de a se sfârși, iar în loc ca forțele din guvern să se pună de acord asupra măsurilor nepopulare care trebuie luate, fiecare acționează pe cont propriu. Ba mai degrabă se pun bețe în roate celuilalt, de parcă am avea alegeri parlamentare la finele acestui an.
Tensiunile dintre PNL și USR PLUS probabil se vor acutiza, apoi se vor mai potoli în momentul tranșării luptei de putere din PNL. Însă momentul confruntării pică într-un moment nepotrivit, când românii sunt obosiți de pandemie și numai de războaie politice nu mai au chef.
Dacă îi pasă de țară, PNL ar trebui să-și fixeze congresul cât mai repede. Amânarea evenimentului înseamnă intensificarea bătăliei pentru resurse, funcții și influență, dar și tensiuni suplimentare într-o coaliție în care lipsa de încredere se manifestă tot mai serios.
1 Trackback