Februarie, ultimul val. Șase discuri pentru un început timid de primăvară.
Ksenija Sidorova – Piazzolla Reflections, Alpha, 12 februarie 2021
Ksenija Sidorova – Piazzolla Reflections, Alpha, 12 februarie 2021
Cel mai frumos omagiu discografic la centenarul Piazzola e acest Reflections – într-un top 3 ar mai sta Piazzolla Stories cu trompetista Lucienne Renaudin Vary și Tango cu Pascal Contet, într-o istorie a șlagărelor de la Gardel la Graciela Pueyo.
Letona de 33 de ani e un ambasador glamour al acordeonului clasic, iar centrul de greutate al colajului cu înregistrări realizate între 2012 și 2020 e Acongagua. Concertul pentru bandoneon și orchestră, scris în 1979 și numit astfel după cel mai înalt vârf al munților Anzi, e o capodoperă în trei mișcări cu reminiscențe Bartók & Stravinski, ce oferă solistului desfășurare perfectă pentru dramă, patos și virtuozitate. Adică nueovo tango, stilul unic în istoria muzicii datorat compozitorului argentinian, pe care Sidorova îl idolatrizează.
Acordeonista care a învățat să cânte pe un garmoshka rusesc cu butoane la vârsta de 6 ani adaugă nostalgie slavă spiritului Piazzolla: patru compoziții contemporane, dintre care două rusești, juxtapuse melancolicului adagio bachian BWV 974, cântat cu o interiorizare și un legato care taie respirația.
Ksenija Sidorova e o virtuoză a instrumentului, care extrage o varietate uimitoare de culori și texturi în partiturile pe rînd fragile și visătoare, sufocante sau fastuoase. Un acompaniament de vis: NDR Elbphilarmonie în concertul pentru bandoneon, Goldmund Quartet în Fantezia pe tema Chiquilín de Bachín sau vioara senzuală lui Alexander Sitkovetsky în Café 1930. Un disc de colecție, cu un Libertango contaminant drept epilog.
https://www.youtube.com/watch?v=5PtxM6-hYqk
© Dario Acosta
ALPHA664
Alexander Sitkovetsky, vioară
Claudio Constantini, pian
Roberto Koch, contrabas
Reentko Dirks, chitară
Goldmund Quartet
BBC National Orchestra of Wales & Clark Rundell
NDR Elbphilharmonie Orchester & Thomas Henglebrock
Ksenija Sidorova, acordeon
Astor Piazzolla (1921-1922)
Johann Sebastian Bach (1685-1750
Sergey Voitenko (*1973)
Pietro Roffi (*1992)
Franck Angelis (*1962)
Sergey Akhunov (*1967)
Înregistrări iunie 2018 Elbphilharmonie Hamburg, februarie 2020, Schloss Elmau, Germania și septembrie 2012 BBC Hoddinott Hall, Cardiff, UK
https://open.spotify.com/album/5FXc1aHNTWx3tHWm44v1xv
SWR Sinfonieorchester Baden-Baden und Freiburg, François-Xavier Roth – R. Strauss Complete Tone Poems, SWR Classics, 12 februarie 2021
Apărută la SWR, casa de discuri a orgolioasei orchestra germane, această integrală a poemelor simfonice nu e o noutate pentru fanii Richard Strauss. După ce au fost editate separat între 2013 și 2017 la Hänssler Classic/ SWR, cu întreruperi și scandaluri alimentate de fuziunea din 2016 a orchestrelor din Stuttgart și Freiburg, cele zece poeme sunt din nou pe piață, între coperțile unui singur cofret. Toate zece, împreună cu Metamorfoze, Studiu pentru 23 de coarde (TrV 290, AV 142), veritabil epitaf al compozitorului.
Interpretarea e magistrală, Orchestra Radiodifuziunii Germaniei de Sud-Vest din Baden-Baden și Freiburg e un ansamblu de lux, iar acribia pasională a fostului director muzical de la Baden-Württemberg e ideală pentru narativul muzical, fără a aluneca vreodată în facil ori demonstrativ. François-Xavier Roth știe să combine linearitatea dramatică și verticalitatea contrastelor și să imprime omogenitate și forță orchestrei, una cu individualități solistice de prim rang – ce glissando ireal al trombonilor în Don Quixote! Totul e clar, expresiv și colorat: ce putere în O viață de erou, ce sculptură în granitul instrumental din Also sprach..., ce vervă senzuală în Don Juan și ce fresce orchestrale în Alpensinfonie și Domestica. O integrală de păstrat, cea mai bună a poemelor simfonice din ultimii zece ani, pentru cei care vor să se îndrăgostească din nou de poezia culorilor orchestrale la Richard Strauss.
https://www.youtube.com/watch?v=MCubkQvtz4I
SWR & François-Xavier Roth © Klaus-Polkowski
SWR19021CD
SWR Sinfonieorchester Baden-Baden und Freiburg
François-Xavier Roth, dirijor
Richard Strauss (1864-1949)
Înregistrări 2012 – 2015, Freiburg, Mannheim, Frankfurt 2012 – 2015
https://open.spotify.com/album/3JddvkZ6JLTZWS68FgwIQA
Benjamin Grosvenor – Liszt, Decca, 19 februarie 2021
Am favoriții mei în Sonata în si minor de Liszt și nu credeam să mă îndrăgostesc prea curând de o nouă versiune. Dar, cu Benjamin Grosvenor, totul e posibil: virtuozitate transcendentală, un sens dramatic infailibil și o remarcabilă coloristică. Ce clar sunt conturate hățișurile texturale ale octavelor ucigașe din expoziție, ce echilibru arhitectural, care nu subminează cu nimic fantezia volatilă a interogațiilor faustiene. Ce claritate și emoție în reliefarea temelor!
Tânărul pianist îi are model în această autobiografie spirituală pe Radu Lupu și Shura Cerkassky (în „New York Times“, ediția din 15 februarie criticul muzical David Allen a realizat o exhaustivă analiză comparată a câtorva mari interpretări, în dialog cu chiar Grosvenor), iar versiunea lui poate sta fără rezerve în această companie selectă.
Recitalul e completat de o inedită berceuse, versiunea 1863 a S. 174ii, căreia pianistul britanic îi imprimă o melancolie chopiniană, într-o atmosferă de filigran eteric. Urmează trei piese din Ani de pelerinaj, vol. II, inspirate de Petrarca, cu minunate interpretări, în special în Sonetul 123, cu un rubato de o frumusețe transcendentală. În Réminiscences de Norma, S. 394 după Bellini, Grosvenor depășește efectele pirotehnice din octavele rapide cu mâini încrucișate prin rafinamentul liric al sublinierii temelor chiar și în toiul jerbelor de dificultate. Pe post de encore, transcripția după Schubert la Ave Maria, de un echilibru perfect între temă și acompaniament, poate de aceea atât de emoționantă. Un disc minunat!
https://www.youtube.com/watch?v=LXRKaTI3VYs
Mâinile lui Benjamin Grosvenor © Kalpesh Lathigra
Decca4851450
Benjamin Grosvenor, pian
Franz Liszt (1811-1886)
Înregistrări octombrie 2020, Queen Elizabeth Hall, London, UK
https://open.spotify.com/album/2c44i8YA1pPl4y8KfR0FLI
Freiburger Barockorchester, RIAS Kammerchor & René Jacobs – Beethoven: Missa solemnis, op. 123, Harmonia Mundi 19 februarie 2021
E un reflex emoțional să ascult acest disc aproape în buclă, după ce am văzut Missa solemnis în 2019 la Festivalul Enescu cu excelentul Freiburger Barockorchester, într-un by midnight emoționant la Ateneu. O seară care acum, în scenariul coșmaresc al pandemiei, pare atât de îndepărtată și ireală, dintr-o ediție fastuoasă de Enescu la care René Jacobs a oferit melomanilor români și o remarcabilă versiune de concert la Fidelio, cu Birgitte Christensen în Leonora și Joshua Ellicot în Florestan, memorabilă și pentru faptul că n-o să vedem prea curând o montare românească la capodopera lui Beethoven.
Mi-e greu să mă detașez de acea versiune a misei din septembrie 2019, realizată cu superbul cor elvețian Zürcher Sing-Akademie și sunt conștient, oricât de mult aș iubi discurile, că nimic nu se compară cu live-ul. Pe această înregistrare elvețienii au fost înlocuiții de RIAS Kammerchor, partener traditional al ansamblului din Freiburg. Discul e o interpretare de forță, echilibrată, cu soliști remarcabili (mai puțin tenorul Steve Davislim, aspru și încordat) cu un cor poate prea viguros, sau microfoanele au fost prea în față la înregistrare – Qui sedes din Gloria e aproape un răcnet general! –, cu destule momente piano peste orchestră, cum e cazul cu tandrețea reprimată din Benedictus. Un disc de ascultat, cu o capodoperă căruia Jacobs îi face încă o dată dreptate, o lucrare pe care Beethoven a dedicat-o celui în care se spune astăzi că nu a crezut: „Dumnezeului meu, care nu m-a părăsit niciodată“, nota el pe partitură în 1823.
Orchestra Barocă din Freiburg la Festivalul Enescu © Andrada Pavel
https://www.youtube.com/watch?v=W5t4eYRycns
HMM902427
Polina Pastirchak, soprană
Sophie Harmsen, mezzosoprană
Steve Davislim, tenor
Johannes Weisser, bas
RIAS Kammerchor Berlin & Freiburger Barockorchester
René Jacobs, dirijor
Denis Comtet, maestru de cor
Ludwig van Beethoven (1770–1827)
Înregistrări mai 2019, Teldex Studio Berlin, Germania
https://open.spotify.com/album/2aDZzJ3MGBGPwVYJBEUB1E
Ludovic Tézier – Verdi, Sony, 26 februarie 2021
Ludovic Tézier e cel mai bun bariton verdian din lume în momentul de față. Și asta nu pentru că a apărut împreună cu Jonas Kaufmann pe coperta ultimului număr din „Classica“. Da, cei doi sunt prieteni, în aprilie anul trecut au inițiat o petiție „Save Arts in Europe“ în contextul pandemic, dar cred că ar trebui mai ales să-i vedeți alături de Anja Harteros în celebrul de acum La forza del destino, montat la Bayerischer Staatsoper, DVD-ul înregistrat la Sony încă mai e de găsit.
„Mi-au trebuit câțiva ani să încep acest repertoriu. Mai întâi l-am «atins» pe Verdi – încercați să nu vă ardeți prea mult – după vârsta de 30 de ani“, mărturisea într-un interviu baritonul francez, un interpret cu capul pe umeri și picioarele bine înfipte pe scândurile marilor scene europene.
La 53 de ani, vocea lui Tézier e incandescentă, cu o noblețe naturală și un legato mătăsos, cu atenție pentru dicție și capetele de frază, iar pe scenă e întotdeauna o prezență aristocratică. Albumul Verdi, înregistrat la Sony în ianuarie 2020, e bucurie și, mai ales, emoție, în favorita mea, O Carlo, ascolta, scena morții lui Rodrigo din Don Carlo. Și nu numai, emoție e în arta lui Tézier și în Macbeth, Nabucco, Rigoletto, La Traviata, iar ca să treci de la Carlo din Ernani la Iago din Otello într-un timp scurt nu e deloc facil. Foarte bun acompaniamentul orchestrei Teatrului Comunal din Bologna, cu solouri delicioase și un Frédéric Chaslin într-o formă excelentă la pupitru. Un regal Verdi!
Ludovic Tézier © ludovictezier.com
https://www.youtube.com/watch?v=RyLyGHzZ95I
Sony19439753632
Ludovic Tézier, bariton
Paolo Antognetti, tenor
Orchestra del Teatro Comunale di Bologna
Frédéric Chaslin, director
Giuseppe Verdi (1813–1901)
La forza del destino, Act III, Scène 2: „Morir! Tremenda cosa“
Don Carlos, Act IV, Scène 2: „Carlos, écoute“
Ernani, Act III, Scène 2: „Gran Dio! Costor sui sepolcrali marmi“
Ernani, Act II, Scène 10: „Vieni meco, sol di rose“
Falstaff, Act II, Scène 1: „È sogno? O realtà?“
Il trovatore, Act II, Scène 2: „Tutto è deserto“
La traviata, Act II, Scène 1: „Di Provenza il mar, il suol“
Macbeth, Act IV, Scène 5: „Perfidi! All’anglo contro me v’unite! … Pietà, rispetto, amore“
Nabucco, Act IV, Scène 1: „Dio di Giuda!“
Otello, Act II, Scène 2: „Credo in un Dio crudel“
Rigoletto, Act II, Scène 2: „Cortigiani, vil razza dannata“
Un ballo in maschera, Act I, Scène 1: „Alla vita che t’arride“
Un ballo in maschera, Act III, Scène 1: „Alzati! Là tuo figlio… Eri tu che macciavi quell’anima“
Don Carlo, Act IV, Scène 2: „O Carlo, ascolta“
https://open.spotify.com/album/5lRVEr84mOpSoQtbYBai41
Friedrich Gulda – Chopin & Beethoven: Piano Works, 12 februarie 2021
Reeditarea lunii e remasterizarea unor arhive SWR înregistrate de Friedrich Gulda în 1953 și 1968, cu o versiune incredibil de poetică a în Variațiunile Diabelli op. 120, poezie pură, ascunsă în spatele unei aparente virtuozități eclatante. Dublul CD e completat de alte variațiuni beethoveniene, cele în do minor WoO 80 și mai ales de ciclul de Preludii op. 28 de Chopin, într-o versiune de o extraordinară vitalitate: „Chopin ar trebui să sune masculin și cavaleresc, nu să plutească într-un nor amorf de sunete leșinate“, a spus într-un interviu marele pianist despre acest ciclu, devenit cal de bătaie al tuturor pianiștilor. O reîntâlnire cu un maestru al ritmului, cu un tușeu formidabil și un nepământean simț al sunetului, înregistrări de dinainte de „epoca jazzului“, într-un al patrulea volum de restituiri din arhivele bogate și surprinzătoare ale casei germane. Splendid!
https://www.youtube.com/watch?v=jF0QhObAe3s
Friedrich Gulda © SWR Classics
Audiție plăcută!
1 Trackback