
Nu cred ca diferenta este de "calitate" a provocarii: ambele ipostaze ofera destule batai de cap pentru ca, in final, cind ai cartea pe birou, sa te simti ca un jucator de la Manchester dupa finala Champions League. Aventura obtinerii drepturilor nu e altceva decit un prim pas, egal cu zero daca nu reusesti sa oferi cititorilor o traducere impecabila, o coperta eleganta, o identitate pregnanta a seriei de autor.
Aici e vorba despre munca de luni de zile a unei intregi echipe: traducatori, redactori, graficieni, corectori, redactor-sef. E de ajuns ca una dintre aceste rotite sa se blocheze pentru ca obtinerea drepturilor sa fie aproape egala cu zero. In cazul lansarii unui autor necunoscut, publicul poate fi extrem de imprevizibil: sint cazuri in care un autor nou pentru publicul romanesc, insa premiat, aflat in topurile straine, nu suscita nici un interes pentru cetitorul mioritic. Alta data, un autor pe care il lansezi cu inima cit un purice salta ca ars in vinzari. In afara de promovare, nu prea vad aici o reteta. Nu o vad eu…
Te rog sa explici, in citeva cuvinte, cum va arata in ansamblu seria de autor „Hemingway”. Exista un model de editare a acestei opere pe care il urmezi?
In principiu, am urmat editia Scribner’s de opere complete. Norocul a facut sa gasim doi traducatori tineri, excelenti, care lucreaza in ritm sustinut. Este vorba despre Radu Pavel Gheo si Ionut Chiva, iar prin ritm sustinut inteleg ca reusim sa oferim publicului cite doua volume de Hemingway la fiecare tirg de carte bucurestean. La capitolul noroc as adauga si „copertasul”, pe Laurentiu Midvichi… Deocamdata, operele complete de la Scribner’s imi ocupa un raft intreg de biblioteca, asa ca mai am mult de tras. Prevad 2011 ca an de finalizare a proiectului.
Alege trei momente importante de cind conduci „Biblioteca Polirom”. Apar in „BP” circa 15 titluri lunar, dar de citeva trebuie sa te fi atasat in mod deosebit.
Categoric, unul dintre ele a fost semnarea contractului Hemingway, al doilea a fost momentul Doris Lessing de la Frankfurt, iar al treilea, pe care nu-l pot numi inca si care va depasi in amploare seria „Hemingway”, sta sa se concretizeze… Desi depasesc numarul cerut de „momente”, as adauga aici si achizitionarea drepturilor pentru Viata si destin al lui Vasili Grossman, care urmeaza sa apara pentru prima oara in editie completa la Polirom.
Traducatorii: „Aia mici pe umerii alora mari”
Radu Pavel Gheo, traducatorul volumelor Batrinul si marea si Fiesta
Buna treaba: scriitorii care ii traduc pe alti scriitori! Aia mici pe umerii alora mari, cum ziceau, modesti, unii prin Renastere. Batrinul si marea a fost cea mai grea traducere pe care am facut-o vreodata. O pagina de Hemingway mi-a cerut la fel de mult timp precum patru-cinci pagini de David Lodge. Si totusi e scrisa simplu, foarte simplu. Daca o citesti in engleza, pare flower at your ear. Dar cind am vrut sa transpun simplitatea englezeasca intr-una romaneasca, s-a dus si floarea si era sa se duca si urechea. Din perspectiva traducatorului, cred ca asa se vede un autor mare.
Ionut Chiva, traducatorul volumelor Zapezile de pe Kilimanjaro si alte povestiri si Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri
Si mai sper sa nu fie mare lucru lost in translation (timpit film, btw)… Cind am inceput sa traduc primul volum din povestirile lui Hemingway, mi-era ca n-o sa mai ajung niciodata la final. Una dintre prejudecatile legate de Papa este ca scrie simplu, straight etc. Macar daca te uiti la cite o fraza mai lirica, asa, care se intinde pe jumatate de pagina, si tot iti dai seama ca aceasta prejudecata ar trebui nuantata urgent.
Pe de alta parte, frazele lui complicate si exacte (uimitor de exacte cind se vorbeste despre interioritatea vreunui personaj, de pilda) curg foarte lejer in engleza (unde, de pilda, e perfect normal sa unesti o mie de segmente prin celebrul „and” – e mai greu sa o faci in romana cu „si” si sa mai si sune cumva) si asta a fost ceva relativ greu de transpus in „limba noastra-i o comoara”.
A mai fost problema argoului, care face ca anumite povestiri ale lui Hemingway sa fi fost pe atunci, asa cum i le definea Gertrude Stein, inaccrochable. Asta desi era vorba de un argou neostentativ, baietesc cumva. Pentru a ajunge la o redare cit mai apropiata am fost nevoit (dupa mari emotii si indoieli – de fapt nu, fara pic de emotie sau indoiala) sa apelez la elemente neostentative, baietesti etc. din argoul relativ contemporan.
Acum, dupa ce am mai tradus si al doilea volum de povestiri si lucrez la Pentru cine bat clopotele, imi dau seama cit a ajuns sa-mi placa Hemingway, altfel never o feblete de-a mea. Imi place pentru linistea lucrata care ramine in urma oricarei povestiri, pentru atentia adormita fata de celalalt, pentru delicatetea cu care cunoaste sufletul puber spre adolescent si pentru multe altele care nu incap in 1.500 de semne.
Primele doua volume aparute in seria de autor „Ernest Hemingway”:
Batrinul si marea
si
Zapezile de pe Kilimanjaro si alte povestiri
Doua noi volume pot fi gasite acum la standul Polirom de la Tirgul de Carte „Bookfest”
Fiesta
Traducere din limba engleza si note de Radu Pavel Gheo, editie cartonata
Fiesta este romanul de debut al lui Ernest Hemingway, una din marile carti ale secolului XX. Forta narativa a autorului, stilul aparent simplu, dar foarte expresiv, talentul sau incontestabil de povestitor si abilitatea de a crea personaje memorabile fac din volumul de fata o capodopera a literaturii universale.
Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri
Traducere din limba engleza si note de Ionut Chiva, editie cartonata
Noaptea dinaintea bataliei si alte povestiri, impreuna cu volumul Zapezile de pe Kilimanjaro si alte povestiri, tradus la Editura Polirom in 2007, formeaza integrala prozei scurte a lui Ernest Hemingway. In mare parte, micile naratiuni din acest volum, unele dintre ele ramase neterminate, au fost concepute sub forma unor schite pentru romanele ce-i vor aduce mai tirziu celebritatea si, in 1954, Premiul Nobel pentru Literatura.