Primul Prince postum
Pe 30 iulie va fi lansat Welcome 2 America, primul album Prince ce va fi lansat postum, la cinci ani de la dispariția artistului. Melodia care dă titlul albumului este deja difuzată pe rețelele de streaming. Acest album este primul extras din „The Vault“, legendarul seif al studioului lui Prince din Paisley Park, unde se spune că artistul ar fi păstrat o cantitate imensă de muzică (ar exista acolo material pentru albume care să apară vreme de zeci de ani de acum înainte) pe care a compus-o și pe care nu a apucat să o lanseze. Albumul Welcome 2 America pare a fi unul cu conotații politice, în tonul vremurilor noastre, iar pentru a-l promova casa de discuri a scos din arhivă o declarație cu alură profetică făcută de Prince în 2010: „Lumea este tulburată de dezinformare. Viziunea lui George Orwell asupra viitorului este aici. Trebuie să nu ne pierdem credința pentru a face față vremurilor grele care ne așteaptă“. În versiunea deluxe, noul album Prince va fi însoțit de un concert inedit al lui Prince și al grupului New Power Generation ce a avut loc pe 28 aprilie 2011.
Ordin de la partid
Toate cinematografele chinezești sunt obligate, prin ordin de sus, să prezinte obligatoriu, de două ori pe săptămână, filme care laudă „patria, poporul și eroii lui“, dar și partidul comunist chinez, care își va serba centenarul în iulie. Vinerea trecută, autoritățile au trimis cinematografelor și o listă de 12 filme potrivite pentru difuzare, opt vechi, trei realizate în ultimii cinci ani și un film abia lansat. În plus, șefii cinematografelor trebuie să se asigure ca aceste proiecții „importante“ trebuie să „garanteze rezultate tangibile“. Nu numai industria filmului este vizată de aceste cerințe. Într-o conferință de presă, Wang Xiaohui, înalt funcționar în Ministerul Propagandei, a prezentat planul de integra divertismentul în propaganda de partid de anul acesta. Noi măsuri importante privesc direct industriile culturale chineze: trebuie planificate expoziții la scară foarte mare care să prezinte „marile realizări ale Partidului“, trebuie „creată o succesiune de opere literare și artistice de mare valoare ideologică“. Pe aceste reguli trebuie să se plieze noile piese de teatru, de muzică, dansurile sau serialele TV.
Italia renunță la cenzură
Guvernul italian a pus capăt regulilor care din 1914 permiteau cenzurarea sau interzicerea filmelor pe motive „morale sau religioase“. Va fi, în schimb, înființată o comisie de clasificare a operelor cinematografice. De-a lungul vremii, în Italia, numeroase filme au fost vizate de cenzură, în special filmele lui Pier Paolo Pasolini sau faimosul Ultimul tango la Paris al lui Bernardo Bertolucci. Capodopera lui Luchino Vosconti, Rocco și frații săi (1960), a fost, la rândul său, cenzurată. În total, au fost victime ale regulilor, din 1944 încoace, 274 de filme italiene, 130 americane și 321 din alte țări. Motivațiile cenzurii au evoluat în timp, de la controlul politic, moral și religios până la o formă de oportunism: evitarea cenzurii pentru a fi eligibil pentru subvenții de la stat.
Tolkien à la russe
Toată lumea a vorbit săptămâna aceasta despre o adaptare necunoscută a romanului Stăpânul inelelor realizată de televiziunea sovietică în 1991. Difuzată o singură dată la TV și apoi uitată, ea a fost descoperită în arhive de cei de la Petersburg TV-5, și a fost postată în două episoade pe YouTube. Cei interesați au descoperit astfel un film numit Hraniteli (Păzitorii, în traducere) ce pare aproape o parodie, realizat cu un buget clar limitat ce presupune decoruri și costume rudimentare și efecte speciale „psihedelice“, mai mult ca o piesă de teatru filmată. Nu a fost însă prima dată când fostul post TV public din vechiul Leningrad adapta Tolkien (neoficial). În 1985 era astfel realizată o adaptare a Hobbit-ului, în aceleași condiții. Vreme de ani de zile, opera lui Tolkien nu a fost cunoscută în URSS, deși o prima traducere a Stăpânului inelului a circulat în samizdat încă din 1966, iar prima traducere oficială a văzut lumina tiparului abia în 1982.
1 Trackback