Am remarcat, in ultima saptamina, o revitalizare a ideilor de tip „322” sau „patrulaterul rosu”. Multi ziaristi s-au inghesuit sa observe, mai ales pe fondul optiunii liberalilor privind turul doi bucurestean, ca s-a creat o coalitie PNL-PSD, la care au fost adaugate aproape inutil PC si PRM, in scopul darimarii PD-L-ului. Bun. Sa zicem ca ar fi argumente pentru a se vorbi despre asa ceva. Lipsa de logica se manifesta insa in adversitatea furibunda pe care o denota acei ziaristi, in subiectivitatea extrema. Una care ii face sa nu observe ca partidul pe care-l iubesc, anume PDL-ul, si personajul politic de care sint indragostiti, anume Traian Basescu, au adoptat de ceva vreme o alta politica fata de liberali. Una a tacerii curtenitoare.
Rezultatele alegerilor de duminica trecuta, mai ales la consiliile judetene, acolo unde votul politic e realmente relevant, exprima aproape o catastrofa pentru partidul prezidential, care traia initial in cadrul unor vise ce-l apropiau de un 50% la alegerile generale viitoare. Procentul care-l situeaza in rang cu PSD-ul e cutremurator pentru toti oamenii presedintelui. Iar procentul liberalilor, care a crescut cu macar 4-5% fata de ceea ce s-a intimplat la alegerile pentru Parlamentul European, transforma PNL-ul intr-un fel de printesa pentru mina careia se lupta atit social-democratii, cit si popularii lui Traian Basescu. Pentru ca altfel nici unii, nici altii nu vor avea sanse sa faca un guvern in toata puterea cuvintului.
Se vorbeste pe la colturi, si nu numai, despre o viitoare guvernare PSD-PD-L, bazata pe radacinile comune feseniste. N-am talent de prezicator, nici macar de analist veritabil, pentru a afirma ca e imposibila o asemenea „solutie”. Dar ceva din comportamentul oamenilor ce formeaza partidul prezidential imi spune ca o asemenea varianta nu poate fi luata in calcul. Pentru ca PD-L-ul nu beneficiaza de un electorat traditional, ci de unul construit cu migala, populist, tocmai pe lupta anti-PSD, propus ca reprezentant al stingii nedemocratice si al coruptiei. Or, a te asocia ulterior unor alegeri generale tocmai cu acest partid ar insemna un risc enorm pentru viitorul tau pe scena politica. PD-L exista prin PSD. Mai exact, prin anti-PSD. Un pro-PSD incepind cu 2009 ar putea insemna sfirsitul politic al partidului si al presedintelui Basescu, acesta din urma nevoit sa se prezinte ulterior acestei eventuale aliante de guvernare in fata electoratului.
PNL-ul n-are aceeasi problema. Beneficiind de un electorat capos, mare parte liberal prin definitie si prin cultura politica, partidul condus de Tariceanu isi poate permite o guvernare chiar alaturi de PSD. Procentele i-ar scadea probabil, dar nu dramatic. Si ar avea la dispozitie suficient timp sa le recupereze. Totodata insa, venind acum pe alte coordonate, aproape de 20% adica, PNL-ul ar avea mult mai multe de cistigat dupa generale daca s-ar reapropia, in vederea unui guvern, de PD-L. In primul rind, pentru ca ei ar fi cei care ar putea pune conditiile, ba chiar niste conditii inrobitoare. In al doilea rind, pentru ca n-ar trebui sa suporte atacuri venite din partea dreptei, care ar vedea mai fireasca o asemenea alianta pentru guvernare.
Prin urmare, e de asteptat ca, in decursul acestui an, atacurile dinspre PDL spre PNL sa fie tot mai putine, tot mai amortizate. Pentru ca, datorita modului in care pare a se configura viitoarea scena politica, oamenii presedintelui nu-si prea pot permite o alta abordare. Au esuat in tentativa lor de a elimina de pe scena politica PNL-ul si de a-l inlocui in preferintele electoratului, acum se vad aproape de a juca precum cinta partidul aflat actualmente la guvernare. Nu-mi dau seama cind se va prinde si presa pro-PD-L de acest lucru. Insa ma astept ca, atunci cind o va face, sa aflam ca am avut, vreme de patru ani, o guvernare destul de performanta si ca numai dreapta adevarata, adica PNL+PD-L, va putea lupta eficient impotriva caracatitei stingiste. Va fi un an interesant, cu siguranta, si din acest punct de vedere.
Intotdeauna ne-au fascinat cameleonii, nu-i asa? Cum reusesc ei oare sa-si schimbe culoarea dupa conjunctura, mediu, context? Stati, nu comutati televizoarele pe Animal Planet. Realitatea TV si alte posturi va vor satisface aceasta curiozitate in curind.