Internațional  -  Dragos Cojocaru  -  

Pe 5 mai, Franța a comemorat 200 de ani de la moartea lui Napoleon Bonaparte, o aniversare care a stârnit din nou aprigi controverse legate de personalitatea împăratului francez, o figură complexă și inevitabilă a istoriei europene.

În ciuda controverselor însă, Napoleon rămâne, la două secole de la moarte, un personaj extrem de popular și de fascinant.

De exemplu, notează Franceinfo, în fiecare zi, în lume, apare o carte despre el. Și, de fiecare dată, un volum despre Napoleon este un succes de librărie. Este, se pare, figura istorică despre care s-a scris cel mai mult, un amănunt oarecum ironic despre un personaj care detesta să scrie (își dicta însă manuscrisele celor șapte secretari) și care, în schimb, era un cititor vorace – numai la castelul Fontainbleau, biblioteca imperială conține 35.000 de volume care i-au aparținut.

Napoleon și-a exercitat fascina­ția și asupra celei de-a șaptea arte, intrând în istoria cinemaului încă de la apariția acestuia. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, Napoleon a devenit personaj de film. Într-un articol din revista „L’Histoire“, în 2014, criticul de film Antoine de Baecque inventaria peste „700 de apariții ale lui Napoleon pe marile ecrane și aproape 350 la televiziune“.

Primul film despre Bonaparte este Entrevue de Napoléon et du Pape, realizat de Louis Lumière în 1897, urmat de o numeroasă listă de producții similare, dar primul succes îl reprezintă ambițioasa frescă istorică Napoléon realizată în 1927 de către Abel Gance, una dintre capodoperele cinematografiei (foto). Ani mai târziu, Gance realiza un alt capitol din fresca sa, Austerlitz (1960), cu Pierre Mondi în rolul principal (în filmul din 1927, Napoleon era jucat de Albert Dieudonné).

De-a lungul anilor, în roluri mai mari sau mai mici, Napoleon Bonaparte a fost jucat de o listă uriașă de actori, printre care se numără mari vedete precum Marlon Brando sau Rod Steiger, de la Hollywood, sau Christian Clavier și Philippe Torrenton în Franța.

Dintre toți acești actori, doar unul a fost ales special să aibă cât mai multe lucruri în comun cu personajul istoric. În 2012, Eric Fraticelli a fost ales să îl joace pe Napoleon în filmul rusesc 1812. Balada ulană de Oleg Fesenko, îndeplinind câteva condiții esen­țiale. „Regizorul a spus așa: «Caut un Napoleon care să fie născut cu adevărat în Corsica, să aibă aceeași înălțime și aceeași vârstă». Iar eu am și aceeași înălțime cu Napoleon și sunt născut tot în ’69, dar în alt secol“, a explicat Eric Fraticelli, care în timpul filmărilor a constatat cât este de popular și astăzi fostul împărat francez în estul Europei.

La 200 de ani de la dispariție, Napoleon rămâne la fel de actual la cinema. Capodopera lui Gance, de exemplu, este acum restaurată cu mare grijă de Cinemateca Franceză, cu sprijin financiar din partea Netflix. Iar în același timp, doi regizori de succes de la Hollywood lucrează la filme despre Bonaparte.

Ridley Scott, autorul filmelor Alien și Blade Runner, realizează, cu sprijinul studiourilor Apple, filmul Kitbag care prezintă ascensiunea unui Napoleon interpretat de Joaquin Phoenix prin prisma relației tumultoase a acestuia cu viitoarea împărăteasă Josephine. Practic, astfel Scott revine la o epocă istorică, cea napoleoniană, pe care a abordat-o și în primul lui film, Dueliștii.

Pe de altă parte, Zack Snyder, realizatorul peliculei 300 și specialist al filmelor cu supereroi (Watchmen, Justice League), vrea să realizeze și el un film despre Napoleon. „Ca să rezum“, spune Snyder, „este un film în spiritul lui Scarface. Foarte modern. Scenariul este scris de Jeremy Donner, care a imaginat un Napoleon pe înțelesul publicului de astăzi. Seamănă cu Scarface fiindcă este, de fapt, povestea unui imigrant care a pornit de la nimic și a ajuns împărat! Scenariul este dement, cu adevărat extravagant“.