Iubire cu gust de afine/My Blueberry Nights da impresia ca a fost facut de Wong Kar-wai cu teama. E primul lui film american si, ca si in cazul lui Funny Games U.S. de Michael Haneke, teama a invins prin a-l mentine pe cineast in limitele strimte ale obisnuintei. Pentru ca stiau o reteta care se dovedise buna, amindoi regizorii au pastrat-o. Tot ce v-a placut in filmele anterioare ale lui Wong Kar-wai va ameninta in My Blueberry Nights cu diabetul.
Natalie Portman, care e excelenta, dar care apare doar de la un moment dat incolo, nu poate salva de la zaharisire stilul flou si moliciunile, si fumul de tigara (in usa circiumii! Doar sintem in SUA), si grosplanurile, si povestea de iubire care, toate, sint o copie palida a ceea ce a fost In the Mood for Love. In plus, intre Jude Law si Norah Jones alchimia e ca intre dulce si sarat.
Indiana Jones si regatul craniului de cristal
Mult mai digerabil, ce spun, mai spectaculos si mai distractiv este Indiana Jones si regatul craniului de cristal, al patrulea film din celebra serie creata de Steven Spielberg. Filmul a fost lansat la Cannes cu doar citeva zile inainte de premiera mondiala, iar jurnalistii de acolo l-au primit cu ovatii si aplauze la proiectia de presa, ca pe stadion. Pe linga ca e profesionist si inocent si ca se pastreaza in hainutele seriei, fara a veni cu efecte speciale spectaculoase si update-uri ca nuca-n perete, filmul adaposteste o gramada de trimiteri la succesele lui Spielberg, delicatese pentru fani. Basca, are si extraterestri! Nu m-ar fi deranjat sa-si vire labuta si E.T. (Spielberg n-a mai fost la Cannes din 1982, cind lansase E.T. – moment istoric!) In plus fata de aceste referinte, partea a patra a lui Indiana Jones are si citeva autoreferinte, ca si cum Indiana Jones ar fi devenit constient de faptul ca e un icon si, prin urmare, se uita in oglinda si-si face cu ochiul (vezi faza cu palaria).
Poveste de cartier
Am vazut si Poveste de cartier, productie locala destinata publicului manelist. Regizorul Theodor Halacu-Nicon a dorit, si asa a si fost lansat filmul, un remake la Poveste din cartierul de vest. Proiectul a cistigat chiar si finantare de la CNC, adica bani publici. Asta-i fain! CNC-ul nu-i poate da bani lui Cristi Puiu ca sa-si dezvolte scenariul, dar poate finanta un film manelist. Asta se pare ca ar trebui sa fie trendul – filme minimaliste si filme maneliste. In Poveste de cartier, protagonistii – Sorin Copilul de Aur si Monica Merisan – au o inocenta care-i face simpatici, iar momentele muzicale, in pofida muzicii, seamana cu cele din filmele indiene, dar Tociu si Palade, gastile de cartier, Florin Calinescu si toata drama a la Romeo si Julieta sint penibile. N-am inteles ce cauta Madalina Ghitescu in film, si-mi pare rau ca a acceptat.
Iubire cu gust de afine/My Blueberry Nights. Regia: Wong Kar-wai. Cu: Jude Law, Norah Jones, Natalie Portman
Indiana Jones si regatul craniului de cristal/Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull. Regia: Steven Spielberg. Cu: Harrison Ford, Cate Blanchett, Shia LaBeouf
Poveste de cartier. Regia: Theodor Halacu-Nicon. Cu: Sorin Copilul de Aur, Monica Merisan, Florin Calinescu