Carte  -  Constantin Pistea  -  

Născut în Sri Lanka pe 12 septembrie 1943, Michael Ondaatje s-a mutat în Marea Britanie când avea 11 ani și, peste aproximativ opt ani, în Canada, unde trăiește și în prezent. Are diverse studii în Québec și Kingston (Ontario) și a predat o vreme la University of Western Ontario, devenind profesor la York University din Toronto (1971). Cunoscut mai ales pentru Pacientul englez (1992; Polirom, 2011, 2013, 2018), roman re­compensat cu Booker Prize (1992) și Golden Man Booker Prize (2018), care a fost și ecranizat în 1997 (în regia lui Anthony Minghella și cu distribuție extraordinară, cu Ralph Fiennes, Kristin Scott-Thomas, Juliette Binoche și Willem Dafoe), Ondaatje a publicat mai multe volume de poezii și un volum de memorii, Running in the Family (1983), pe lângă celelalte șase romane: Coming Through Slaughter (1976), În pielea unui leu (1987; Polirom, 2004), Obsesia lui Anil (2000; Polirom, 2002), Divisadero (2007), Masa pisicii (2011; Polirom, 2011) și, cel mai recent titlu, Lumina de veghe (2018; Polirom, 2019).

Una dintre cele mai importante voci culturale ale Canadei, alături de Margaret Atwood, Michael Ondaatje locuiește astăzi la Toronto, împreună cu soția sa, Linda Spalding. O perioadă îndelungată (1985-2013), cuplul Ondaatje-Spalding a editat revista literară „Brick“, care continuă să apară de două ori pe an și prezintă vocile literaturii mondiale cititorilor canadieni, dar și promovează scriitorii locali în întreaga lume. Despre „Brick“, Annie Proulx a spus că este „cea mai bună pu­blicație literară din America de Nord“, iar Alice Munro a men­ționat că „nimănui căruia îi pasă de cărți nu va fi dezamăgit de ea“. Revista aceasta – pe care o puteți găsi la brickmag.com – este una dintre numeroasele frumuseți culturale pe care Ondaatje, astăzi în vârstă de 77 de ani, le lasă Canadei, țara sa de adopție.

Erodează granița între ce este cu adevărat și ce se povestește

Mult timp, el a scris și poezie, și pro­ză, iar debutul său în roman (1976, Coming Through Slaughter) a apărut cu câțiva ani îna­inte de o carte de referință pen­­tru cariera sa: The Collected Works of Billy the Kid (1981), un colaj de poezie, proză, fotografie, cântece și interviuri, prin care Ondaatje a testat într-un fel limitele și po­sibilitățile genurilor literare și artistice. Până la urmă, dincolo de a fi poet sau prozator, Ondaatje trebuie privit ca artist, unul căruia i-a plăcut dintotdeauna să frag­menteze și să îmbine perspectivele, pentru a exprima plura­litatea de fațete ale oricărei povești de viață, indiferent de formula în care este ea redată.

Scriitorul a fost deosebit de bine primit și ca poet, titluri precum The Dainty Monsters (1967), The Man with Seven Toes (1969) sau Ret Jelly (1980) impunându-l ca o voce cu rezonanță, care avea să revină ceva mai târziu (2005), cu The Story. În poezie, Ondaatje vorbește despre copilărie și dragoste, fără a neglija mitologia, limbajul și ritmul. De altfel, sunt chestiuni pe care le poți remarca ușor și în substratul prozei sale, care, pe fondul unei ambi­guități atent construite, îmbină planuri temporale și perspective auctoriale, pentru a-i individualiza vocea.

Dacă primul său roman, Coming Through Slaughter (1976), era o biografie ficționalizată a unui legendar cântăreț de jazz, Charles „Buddy“ Bolden – în care, pentru a sublinia linia subțire dintre realitate și ficțiune, apare ca personaj chiar și Ondaatje –, Running in the Family, volumul de memorii din 1983, face un salt din America și Canada către natala Sri Lanka, pentru a îmbina din nou fragmentar fotografii, poeme și proze, așadar unind din nou genuri și erodând granița între ce este cu adevărat și ce se povestește.

Migrant el însuși, Ondaatje s-a arătat preocupat de soarta celor aflați în această ipostază și a analizat în romanul său din 1987, În pielea unui leu, viața migranților și a minorităților care au contribuit la dezvoltarea ora­șului Toronto în primele decenii ale secolului trecut. În pielea unui leu, apărută la Polirom în 2004 (traducere de Ana-Maria Ba­ciu), este, pe fondul unui roman de aventuri, o subtilă analiză sociologică a unei lumi tulburătoare, populate de imigranți, politicieni, muncitori și hoți, o lume în care facem cunoș­tință și cu două dintre personajele cele mai cunoscute ale lui Ondaatje, pe care le vom regăsi ulterior în Pacientul englez: hoțul Caravaggio și copila Hana.

Personajele se hrănesc din otrava dulce a trecutului

În capodopera lui Ondaatje, Pacientul englez (Polirom, 2018, traducere din limba engleză și note de Monica Wolfe-Murray), Hana este infirmiera care, într-o fostă mănăstire italiană din nordul Florenței de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, are grijă de un misterios militar rănit grav. Caravaggio, în continuare hoț, dar și spion mutilat, este dependent de morfină, iar viața Hanei, amorțită în fața spectacolului sumbru al războiului, pendulează între pacientul cu trupul ars, care trăiește numai prin pris­ma poveștilor sale, și prietenul Caravaggio, sosit din trecut, ca o legătură cu orizontul de care Ha­na și-a dorit să scape atunci când a decis să nu participe la retragerea trupelor. În fundal, îl regăsim pe Kip, un genist sikh care dezamorsează bombe, riscându-și astfel viața în permanență.

Războiul (și grozăviile sale) analizat post-factum, secvențial, din liniștea aparentă a unui timp în care, deși șocul pare să fi trecut, el este trăit și mai intens în mintea personajelor lui Ondaatje, reprezintă frontul romanului ecranizat în 1997. În vila San Girolamo, unde locuiesc „sfântul deznădăjduit“ (pacientul), Hana și genistul, cărțile sunt bătute în podea sub formă de trepte pentru a compensa urmările bombardamentelor, iar crucifixul folosește drept sperietoare, pentru a proteja straturile însămânțate.

„Fuseseră toate acestea născociri? Visate de el în învelișul său de untdelemn și pânză și întuneric?“ În izolarea sa imobilă, pacientul, supraviețuitor al unei prăbușiri cu avionul, trăiește mai mult din amintiri. De altfel, toate personajele se hrănesc din otrava dulce a unui trecut care le-a marcat atât de puternic existența, încât aproape că le-a imobilizat într-un soi de pat de spital, care este de fapt mintea lor, anesteziată de anii de război. Pe fondul unei dragoste comune față de cărți, acestea descoperă că limbajul lor comun de acum este su­ferința și că unica formă de a merge mai departe este cu ajutorul compasiunii.

Până la urmă, și stilul, recurent la Ondaatje, se potrivește cum nu se poate mai bine aici. Fragmentele de amintiri și de narațiune, lipite oarecum haotic, sunt menite să sublinieze dislocările pe care le produce orice război. Lucrurile se leagă după ce scotocești prin molozul lăsat în urmă de bombardamente și amintirile alipite vin să contureze o poveste de dragoste și alte cone­xiuni interesante între personajele lui Ondaatje.

Pacientul englez, laureat al Golden Man Booker Prize 2018 pentru cel mai bun roman distins cu The Man Booker Prize în ultimii 50 de ani, l-a făcut cunoscut pe Ondaatje în întreaga lume, susținându-i promovarea tuturor celorlalte cărți pe care le-a semnat.

Cartea pe care o datora trecutului său

Cu următorul titlu, Obsesia lui Anil, sosit abia după 8 ani (și apărut la noi, tot la Polirom, în 2002, în traducerea lui Liviu Bleoca), scriitorul canadian și-a întors privirea către țara sa de origine. A fost cartea pe care o datora trecutului său și pe care a construit-o pe reputația deja dobândită pentru a aduce în atenție problemele țării natale. Incursiune în conflictele interne care au măcinat Sri Lanka în deceniile opt și nouă ale secolului trecut, romanul o prezintă pe Anil, o tânără originară din această țară, însă educată în Occident, care este trimisă în Sri Lanka drept medic legist de Centrul pentru Drepturile Omului de la Geneva. Ea are misiunea de a investiga crimele comise de trupele guvernamentale și îl are drept partener (apoi ajutor, când vine vorba de a fi salvată din mâinile autorităților) pe un profesor de arheologie, Sarath Diyasena. Romanul potențează o temă atinsă și în Pacientul englez, cea a identității, care de altfel este și obsesia lui Anil: cine și ce ești sau cât de legat ești de locurile în care te-ai născut, chiar dacă formarea ta aparține de o altă țară, mai dezvoltată și mai puternică din mai multe puncte de vedere?

Întreaga lume era curioasă care avea să fie următorul titlu al lui Ondaatje, care confirmase prin Obsesia lui Anil ceea ce demonstrase cu Pacientul englez. De altfel, așa cum se înțelege deja, Pacientul englez nu a făcut decât să-l transforme pe Ondaatje într-un scriitor popular, capacitatea și talentul său fiind deja apreciate de câteva decenii în lumea literaturii, iar vocea sa fiind deja una unică, puternic conturată și ușor de recunoscut. Ei bine, Divisadero (2007) propune două planuri, cel al unei ferme din California și un altul, în sudul Franței înaintea Primului Război Mondial. Este vorba despre povestea unei familii marcate de fragilitate, căreia un episod violent îi schimbă total cursul. Cum narațiunea oscilează înainte și înapoi în timp, precum în Pacientul englez, personajele lui Ondaatje încearcă să regăsească semnificația vieții într-un prezent puternic influențat de trecut.

Editura Polirom a publicat și Masa pisicii (2011), în traducerea lui Radu Pavel Gheo, povestea călătoriei pe un pachebot a trei băieți, din Sri Lanka până în Anglia, prin Marea Indiei, Canalul Suez și Marea Mediterană. Cei trei, neînsoțiți de părinți, sunt lăsați în grija unor rude sau cunoscuți, astfel că au prilejul de a da curs multor aventuri, unele cu final nu tocmai fericit. Un roman echilibrat, așa cum l-a considerat pu­blicația „The Economist“, „care pendulează grațios între lumea magică a inocenței și melancolia experien­ței“, Masa pisicii este încă o mostră a talentului scriitorului canadian de a lucra cu spațiile dintre realitate și ficțiune.

Istoria privită prin ochii copiilor

Cel mai recent roman publicat de Ondaatje, Lumina de veghe (2018; Editura Polirom, 2019, traducere din limba engleză și note de Ariadna Ponta) pornește de la o idee asemănătoare cu cea din Masa pisicii. Doi adolescenți londonezi, Nathaniel și Rachel, sunt lăsați de părinții care pleacă în interes de serviciu în Singapore să trăiască în casa familiei împreună cu un bărbat pe care îl știu doar vag, poreclit Molia. Când Rachel descoperă în pivniță cufărul ma­mei, cu hainele și lucrurile ei pregătite de drum, dar lăsate aca­să, romanul capătă misterul cu care scriitorul canadian se pricepe foarte bine să-și populeze poveș­tile. Adoles­cenții văd cum casa le devine loc de întâlnire pentru tot felul de figuri ciudate și ajung să fie im­plicați în chestiuni pe care nu le înțeleg pe deplin. Totul, în atmosfera tulbure de după cel de-al Doilea Război Mondial, cu amprenta unui roman de aventuri și spionaj, cu istoria privită prin ochii inocenți și curioși ai copiilor și cu suspansul atent întreținut până la final.

Cândva, în legătură cu Pacientul englez, Michael Ondaatje a spus că este despre cei care sunt nevoiți să trăiască departe de locul în care s-au născut. Într-un fel, survolându-i romanele, ai senzația că mai peste tot, deci nu doar în Pacientul englez, Ondaatje folosește ruptura de locul natal ca pe un motiv ori mijloc de a-și analiza personajele, de a le confrunta cu propriile alegeri. Îna­inte și înapoi prin viața acestora, scriitorul pare că mixează pe marginea propriului trecut, ca unul născut în Sri Lanka, trecut prin Anglia și stabilit în Canada.

Este, desigur, un scriitor foar­te premiat nu doar în domeniul literar, ci și la nivel de stat, fiind recompensat cu titlul de ofițer al Ordinului Canadian (1988), una dintre cele mai înalte distincții ale Canadei. A primit de trei ori Governor General’s Literary Award for Poetry, pe lângă Trillium Award, Nelly Sachs Prize și Prix Médicis, și a arătat interes și pentru zona de film, ca regizor și scenarist. În 1970 a realizat filmul Sons of Captain Poetry, despre poetul canadian bpNichol, care, potrivit lui Ondaatje, a influențat puternic poezia contemporană, iar în 1974 The Clinton Special: A Film about the Farm Show, despre câțiva actori care se adună pentru a scrie o piesă realistă. Și tot la acest capitol trebuie menționată și cartea sa despre editorul de sunet Walter Murch: The Conversations: Walter Murch and the Art of Editing Film.

Poet, prozator, regizor și scenarist, cu preocuparea de a îmbina genurile pentru a netezi granițele, Ondaatje este un artist în toată puterea cuvântului. În ambiguitatea și fragmentarismul scriiturii sale, în muzicalitatea ei poetică, în ritmul inconfundabil al paginilor sale, se află o voce unică, dornică să umple golul dintre realitate și ficțiune.

Galerie foto