Actualitate  -  Silviu D. Constantinescu  -  

Una dintre etichetele care au fost folosite când vine vorba de orașul Iași este, știm prea bine, cea de „capitală culturală“. O etichetă menită să acopere pierderea statutului de capitală cu adevărat, ceea ce a dus la o evoluție care a plasat orașul tot mai în umbră, tot mai departe de centru. Cât de „capitală culturală“ este orașul Iași e o altă problemă, denumirea fiind folosită până la epuizarea sa morală, până când a devenit monedă calpă, goală de conținut. E ironic, nu-i așa, felul în care sintagma de „capitală culturală“ a fost lipsită de sens, dispărând chiar partea culturală, creatoare din ea.

Dar aceasta nu înseamnă lipsa instituțiilor de cultură care își îndeplinesc menirea. Ba chiar, aș îndrăzni a observa, ele sunt cele care justifică ce a mai rămas din titlul amintit. Iar înmulțirea lor și diversificarea arealurilor este un mare pas înainte, care vor atrage creșterea orașului.

În acest context, inaugurarea de pe 29 iunie a două noi muzee este un fapt mai mult decât îmbucurător. Cele două muzee, Muzeul Pogromului de la Iași și Muzeul Teatrului Evreiesc, fac parte dintr-un proiect mult mai amplu, ce ține de Muzeul Național al Literaturii Române din Iași. Iar fiecare dintre ele are o justificare foarte clară și o istorie ce merită cunoscută.

Casa Muzeelor

Pe strada Vasile Alecsandri, la numărul 6, stă o clădire impozantă, de epocă. Cei circa 4.000 de metri pătrați au cunoscut inițial o des­tinație meritorie: aici a funcționat revista „Viața Românească“, din 1921 până în 1930, când se mută la București. Din grupul asociat revistei se remarcă nume precum Mihail Sadoveanu, frații Teodoreanu, Geor­ge Topîrceanu sau Jean Bart. Un bun început pentru această clădire.

Ulterior, însă, lucrurile au luat o altă turnură. În 1934 se mută aici chestura poliției, iar cu 80 de ani în urmă, între 28 și 30 iunie 1941, în timpul pogromului declanșat de autoritățile române („curățirea terenului“, cum a numit Ion Antonescu această acțiune), mii de evrei au fost aduși și împușcați.

Astăzi, acest episod negru din istoria orașului este recuperat chiar în spațiul în care populația evreiască a fost supusă chinurilor. Inaugurarea celor două muzee, al Pogromului și al Teatrului Evreiesc, are astfel și valoare reparatorie, la nivel simbolic. Acest lucru s-a marcat și prin intonarea imnurilor României și Israelului la deschiderea ceremoniei.

Muzee noi

Clădirea, construită în 1920-1921 și care a cunoscut acum o perioadă de refacere ce s-a întins pe 9 ani, devine astfel Casa Muzeelor, adăpostind cinci instituții de acest fel, dintre care patru noi. Este vorba despre Muzeul Literaturii, care părăsește Casa Pogor, ce va fi transformată în Muzeul Junimii. I se alătură patru noi instituții, dintre care Muzeul Pogromului și cel al Teatrului Evreiesc au fost inaugurate săptămâna aceasta. Alături de ele, vor funcționa și Muzeul Poezie(i), realizat de artistul Ion Barbu, și Muzeul Copilăriei în Comunism.

La inaugurarea Casei Muzeelor au participat, printre alții, Radu Ioanid, director al Muzeului Holocaustului din SUA, Alexandru Florian, directorul Institutului Na­țional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, consilierul prezidențial Andrei Muraru, istoricul Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România.

Muzeul Pogromului

Muzeul Pogromului de la Iași este organizat de Muzeul Literaturii Române Iași în parteneriat cu Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România din cadrul Federației Comunităților Evre­iești din România. Aici vizitatorii vor putea vedea colecții unicat de fotografii, manuscrise și obiecte din timpul Pogromului.

„În timpul Pogromului de la Iași au fost omorâți cetățeni români de naționalitate evreiască, într-o manieră care ne șochează în continuare. Trebuie să traducem în limbaj muzeal toată această cunoaștere și această experiență“, a declarat Adrian Cioflâncă.

Cu 80 de ani în urmă, ca urmare a acțiunilor autorităților române, circa 14.000 de evrei ieșeni și-au pierdut viața. Acest număr reprezintă aproximativ o treime din numărul evreilor trăitori în Iași la acea vreme. Atrocitățile la care au fost supuși, de la exe­cu­țiile în Curtea Chesturii, actuala casă a Muzeelor, până la cunoscutele Trenuri ale Morții, trebuie marcate. Să nu uităm nici că Trenurile Morții au funcționat ca mijloc de ucidere în masă înainte de apa­riția lagărelor de exterminare naziste. Aceste trenuri au circulat până la Podu Iloaiei, Târgu Frumos sau Călărași cu viteză redusă, iar în ele și-au pierdut viața peste 13.000 de evrei.

Un subiect ocolit de istoriografia comunistă, Pogromul de la Iași a început să fie cercetat doar în ultimele decenii și chiar și așa cu o oarecare reticență. Una dintre consecințe este lipsa unei raportări la aceste evenimente, de natură recentă totuși. Acesta este un alt motiv pentru care apariția Muzeului Pogromului este un gest necesar. Pogromul reprezintă o perioadă întunecată din istoria României asupra căreia se începe să se arunce lumină.

Muzeul Teatrului Evreiesc

Dar populația mozaică din Iași a reprezentat o componentă foarte importantă a orașului. În acest sens trebuie înțelese cuvintele lui Lucian Dan Teodorovici, directorul Muzeului Național al Literaturii Române Iași: „Iașul are și o altă datorie, față de o comunitate care la un moment dat reprezenta jumătate din populația Iașului, iar în perioada interbelică era aproximativ o treime. O asemenea comunitate nu are cum să nu fi lăsat enorm de multe urme, pe plan economic, în construcția Iașului, în dezvoltarea sa, pe plan cultural și pe plan spiritual“.

Iar aici este de evocat figura lui Abraham (Avram) Goldfaden, poet, dramaturg, regizor și actor evreu de limba idiș si ebraică, autorul primei piese în ebraică pusă în scenă în Statele Unite. Printre altele, el este cel care a fondat Pomul Verde, primul teatru profesionist în limba idiș din întreaga lume și e considerat întemeietorul teatrului idiș modern. În monografia pe care i-o dedică, Anca Mocanu susține că Abraham Goldfaden a făcut din teatrul evreiesc o formă esențială de exis­tență culturală, o emblemă a iden­tității evreilor în exil.

Mai mult decât atât, Abraham Goldfaden este una dintre multele personalități evreiești care au marcat acest oraș. Acest lucru este adesea trecut sub tăcere, iar recuperarea muzeală a acestor memorii este lucrul firesc de făcut.

Muzeul Teatrului Evreiesc conține fotografii, documente, afișe, programe de sală, schițe de decoruri și elemente de decor ce pot fi văzute de către public.

Pentru viitor

Acestea sunt doar primele muzee ce și-au deschis porțile în Casa Muzeelor. Conceptul va fi completat în toamnă, până când vor fi amenajate și deschise pentru public și alte muzee și expoziții. În cadrul Muzeului Junimii va fi reconstituită atmosfera din perioada 1863-1885 și vor fi expuse obiecte de epocă ce au aparținut junimiș­tilor. Totodată, vor fi amenajate încăperi dedicate perioadei pașoptiste sau literaturii române din Basarabia. De asemenea, publicul va putea vedea expoziții de cărți religioase, cărți vechi, manuscrise, scrisori, fotografii. Există și o sală dedicată lui poetului Emil Brumaru, concepută de artistul Felix Aftene.

Galerie foto