Celebrul Frédéric Dard, autorul nenumăratelor romane avându-l ca erou pe comisarul Antoine de San-Antonio, ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 29 iunie. Purtând ștampila de „autor de romane de gară” în timpul vieții, el a fost clasat de către Sorbona, în 2010, la zece ani de la dispariție, printre scriitori precum Rabelais sau Céline care au reinventat limba franceză. Dar cine mai citește Dard și San-Antonio astăzi?
Născut în 1921, Frédéric Dard avea să își creeze veritabilul dublu literar, comisarul San-Antonio, într-un roman din 1949, roman care, deși îndatorat producțiilor noir ale epocii, conținea primele ingrediente ale unui stil literar care, de-a lungul timpului, aveau să aducă tiraje de sute de milioane nenumăratelor lui cărți.
Dacă celelalte volume sunt eclipsate sub numărul uluitor de romane cu San-Antonio (175 de cărți dintr-un total de aproape 400), însuși Frédéric Dard, un autor unic în genul său, ajunge să dispară în spatele creației sale și, de-a lungul timpului, autorul își vede atribuit numele personajului său atât de popular. Asta e puterea miturilor, notează Biblioteca Națională a Franței, într-un text dedicat centenarului Dard.
Mai ales din anii ’70, pseudonimul San-Antonio garanta un succes uluitor în librărie – numai în 1978 vânzările cărților sale se apropiau de 100 de milioane de exemplare. La 21 de ani de la moarte, vânzările depășesc 250 de milioane de exemplare. Un succes imposibil de replicat astăzi, datorat, în parte, și exigențelor editorului (și socrului) său, Armand de Caro, care i-a asigurat lui Dard drepturi de autor mai mult decât confortabile, dar cu condiția livrării mai multor volume pe an. „Pentru Dard, scrisul era ca un drog. Mărturiile apropiaților săi concordă: dacă făcea o pauză de două-trei zile de la scris, devenea greu de suportat“, spune Maxime Gillio, vicepreședinte al Association des amis de San-Antonio.
Nu numai un succes financiar și de public: San-Antonio a atras atenția specialiștilor limbii franceze. De aceea, n-a mirat pe nimeni că, în 2010, la un deceniu de la dispariția sa, intelectuali cu mare greutate s-au strâns vreme de trei zile la Sorbona în cadrul unui colocviu internațional denumit „San-Antonio și cultura franceză“ pentru a diseca fenomenul.
Este Dard la fel de citit azi sau, dimpotrivă, succesul lui literar a fost doar „un simptom el epocii de după război“? „Romanele cu San-Antonio, dar și celelalte cărți ale lui Frédéric Dard sunt reeditate lunar. Dar tirajele de astăzi sunt inferioare celor din era de aur a lui San-Antonio, când un singur volum se vindea în 300.000 de exemplare în Franța“, spune Maxime Gillio. „E citit din ce în ce mai puțin fiindcă e reprezentativ pentru o anumită epocă. Cum să îi propui pe San-Antonio și pe Dard unui public care nu l-a prins în viață, tinerelor generații? Să dai acestui autor o dimensiune clasică este adevărata provocare“, spune Gillio care crede că, pentru a-l prezenta pe Dard publicului contemporan, într-o epocă de tranziție în literatură, ar trebui ca romanele sale să fie însoțite obligatoriu de explicații și studii critice.
Cât despre succesul lui internațional, Gillio subliniază că San-Antonio este, în primul rând, o serie tipic franceză, în ciuda numeroaselor traduceri. Gillio amintește că, înainte de toate, aventurile comisarului sunt o pastișă a romanelor britanicului Peter Cheney. Dar traducerile cele mai numeroase ale seriei San-Antonio sunt în limbi latine, în vreme ce romanele ce poartă doar semnătura lui Frédéric Dard sunt mai degrabă traduse în limba engleză. „Este și o problemă de limbă“, spune Gillio. „Deși romanele mai vechi, a căror acțiune se desfășoară în străinătate, în timpul războiului sau a Ocupației, se apropie foarte mult de romanul de spionaj, limbajul în care sunt scrise este foarte dificil de tradus în engleză“.
1 Trackback