Rubrici  -  Andrei Craciun  -  Jurnal din anii molimei (38)  -  

Nu s-a gătat pandemia, continuăm Jurnalul.

Marți, 29 iunie

Cîțu e atât de înfumurat, de plin de el, că Năstase ar trebui să ia lecții de fudulie de la minionul vâlcean.

Luni, 28 iunie

După cum am anunțat de ani de zile (de la acel magnific „Omul e o ființă umană“), Regele Gică Hagi e cel mai mare filosof al românilor.

Filosofia sa cu privire la viitor este sublim rezumată în aceste cuvinte: „Ce înveți în copilărie – înveți pentru totdeauna“. E totul aici.

În timpul liber, Hagi ar trebui să dea direcția politicilor publice în educație. E mult peste toate pătlăgicile de stat din domeniu. Plecați acasă, pătlăgici. Regele președinte bis!

La românii responsabili, schim­barea anotimpurilor în­seamnă să pui plăcuța cu „Atenție, cad țurțuri!“ peste plăcuța cu „Aten­ție, cade tencuiala!“.

Duminică, 27 iunie

Dacă tot s-a prăpădit sărmanul Nae și nu mai avem noi cuplul Nae și Vasile, ar fi drăguț ca îndrăgiții umoriști nea Piți și Marica-prosop să fie tocmiți și pentru a prezenta Revelionul pe TVR 2.

Sâmbătă, 26 iunie

De câte ori mai ajung la Otopeni sosiri mă ia moonwalk-ul și o iau îndărăt la plecări, nu fac priză cu solul vlah, of.

Degeaba ziceți voi că așa și pe dincolo, Batistuță ar fi o graviduță chiar ok.

Mai are dreptate și alde Terheș: deșartă și partea bărbătească făt. Uite de pildă sărmanul Putin câți pui a fătat și la fel ca mama proș­tilor pare mereu gravid.

România pe scurt: s-a stricat, dar s-a și furat.

Vineri, 25 iunie

Cum mergeam eu prin lume și prin viață numai ce ajung într-o bună dimineață tocmai prin Baleare, la două vapoare de Ibiza, unde duminicește Gheară Nicu însoțit uneori de James Blunt și Carles Puyol și unde și-a făcut cel puțin un concediu legal de odihnă (deși nu avea serviciu) Cioran Emil.

Așa, și cum îmi făceam de lucru prin port, umblând de colo până dincolo, să casc ochii, numai ce văd o frumoasă descindere de tinere pe yacht-ul milionarilor minioni. Ele minore, milionarii minioni majori, ca pe vremea lui Topârceanu.

Fetele noastre, se înțelege. Anvelopate, botoxate, pirogravate și zglobii, mai mare dragul, ca niște vrăbiuțe de cauciuc. Ziceai că sunt plecate cu clasa a X-a B

în excursie (cum, Mihai, tu joci șah? – tu mi-ai pus linia în bancă?).

Uite, domnule, zic: ajungi în viață, ajungi chiar și pe yacht la domni generoși, chiar și fără edu­cația respectivă la bază, că yachtul nu știe carte.

Dar acum, una e una și alta e alta, una e să faci educația res­pectivă în crângul Buzăului în Dacie la mijlocașul defensiv, ca nu mai spunem noi cine, alta e călare pe yacht în Baleare, dar uite că viața, drăguța, te poartă și pe colo, și pe dincolo, ce chestie.

Și, cum ți-e și cu fluxul memoriei ăsta, de câte ori văd fetele noastre trudind peste hotare, chiar și pe mări și oceane, îmi aduc aminte de o seară în cartierul respectiv din Amsterdam când am bătut în geam la niște cucoane întrebându-le românește, având doar intuiția la bază: și ale cui sunteți, tati, din Galați?

M-au hăulit, pleacă, ziceau moldovencele, că ne strici rostul la ăștia. Și am plecat mai departe, ce era să fac.

Joi, 24 iunie

În țara noastră, prostiile sunt perle, hoții sunt „băieți deștepți“, iar taurii comunali sunt Guță și Borcea. QED.