A aparut la gala de inchidere a TIFF-ului intr-o rochie neagra, cu pene, dar la conferinta de presa de a doua zi ne-a aratat ca nu poarta doliu (dupa Yves Saint-Laurent). Avea o rochie tigrata, ochelari de vedere cu umbrar de soare si fuma tigari subtiri, una dupa alta. (Drept pentru care si directorul festivalului, Mihai Chirilov, si-a aprins una.) N-a fost aplaudata de jurnalisti cind a intrat in sala de la Hotelul City Plaza, ci cind le-a cerut cameramanilor sa se traga mai la o parte pentru ca nu-i poate vedea pe cei care-i pun intrebarile, si nici ei pe ea. Stiam din auzite ca e o persoana dificila.La precedenta sosire in Romania, in scop caritabil, s-a ridicat de la masa si a plecat atunci cind doi designeri locali au inceput sa se certe. Desi ma inscrisesem pe o lista cu 15 nume pentru un interviu, nici macar Mihai Chirilov nu stia cu precizie, pina in ultimul moment, daca va accepta sa dea interviuri. Era initial vorba de o ora, pe urma ora a devenit 10 minute, iar cele 15 persoane s-au redus la patru.
Conferinta de presa mi s-a parut OK, diva rizind uneori cel mult ca o profesoara amuzata de raspunsurile aberante ale elevilor si abtinindu-se sa-i trosneasca pentru ca are o zi buna. Un regizor din Cluj a intrebat-o cind planuieste sa se retraga din activitate si, cind Deneuve a explicat ca din teatru si film nu iesi la pensie, el a adaugat ca e in regula, atunci poate o sa mai apuc sa lucrez cu dumneavoastra. Diva s-a abtinut de la comentarii. A mai fost intrebata cum a convins-o Bunuel sa lucreze cu el. „Hahaha”, a facut ea, ca dupa o gluma buna. „Mai degraba a trebuit sa-l conving eu pe el.” „Ce simtiti cind cititi in presa ca sinteti cea mai frumoasa femeie din lume?”, a intrebat-o Pompiliu Onofrei, de la Radio Romania. „Azi nu mai citesc asta”, a venit prompt raspunsul, iar diva a prins si substratul. „E o intrebare cu dublu tais. (…) E un lucru care iti face misiunea si mai grea.” Eu am intrebat-o cum a convins-o TIFF-ul sa vina la Cluj-Napoca, si a spus ca-i plac festivalurile, pentru ca ii place sa cunoasca oameni noi. Festivalurile sint pentru ea ca o poarta. Daca merge la un festival in Romania, o sa-i fie mai usor sa vada a doua zi un film romanesc. Dar vazuse 432 si ii placuse foarte mult.
Pentru nici o ora de discutii (programata), era destul de greu sa eviti intrebarile generale. Cineva a intrebat-o cu ce actori i-a placut sa lucreze si primul pe lista a fost Philippe Noiret („un partener care-ti dadea multa incredere”), urmat de Gerard Depardieu, care e „foarte generos, mai ales cu actritele”.
Catherine Deneuve mi-a parut foarte politicoasa, dar destul de rece, obisnuita sa nu se arate prea mult si sa-si protejeze spatiul intim. Cind a fost intrebata ce ne poate spune despre Chiara Mastroianni, a replicat ca lucrurile personale despre fiica sa le tine pentru ea, dar ca e foarte mindra de cariera acesteia, mai ales de rolul pe care l-a facut recent in Un conte de Noel (de Arnaud Desplechin, unde cele doua actrite au fost partenere si pentru care mama a primit la Cannes un Premiu Special). Catherine Deneuve a pus punct conferintei de presa in momentul in care a detectat o pauza mai lunga intre raspunsul ei si intrebarea urmatoare.
In loc de 10, 17 minute (cronometrate)
Cum s-a terminat conferinta de presa, am aflat ca da, diva da interviuri. Am coborit cu cele trei colege un etaj mai jos si am asteptat sa iasa cei de la televiziune din apartamentul inchiriat special pentru interviuri, timp in care am vorbit un pic cu Oana Rasuceanu (PR si press managerul festivalului) despre filmele romanesti pe care le-am vazut la TIFF. Apucaseram sa ne intelegem ca fiecare sa puna vreo trei intrebari. Usa s-a deschis. Jurnalistii au iesit. Am intrat. Diva statea pe un recamier cu spatele la geam (ca sa iasa pozele in contrejour, mi-am spus, pentru ca vroiam sa-i fac o poza cu telefonul mobil; la sfirsit, am reusit totusi una, din profil). A fost instalata un fel de bancuta in fata divei, pe care a fost asezata o lunga perna alba, si am fost invitate sa ne asezam ca patru muscate in fata ei. Pentru ca am intrat ultima in suite, n-am mai incaput pe bancuta (perna ii depasea marginea), asa ca m-am asezat pe jos. In loc de 10 minute, am ramas pina la urma 17 (cronometrate).
Catherine Deneuve a fost din nou politicoasa si profesionala, desi mi s-a parut vag ca-i face placere sa vorbeasca. Am convenit la final, cu celelalte trei colege, sa-si ia fiecare halca de intrebari si sa si le editeze. Si nu, nu scriem „in exclusivitate” pentru ca nu e. Ne-am dus pe terasa hotelului si am scos repede discutia de pe reportofon, pentru ca era si un microbuz care astepta sa ne duca la Bucuresti.