Rubrici  -  Catalin Sava  -  O vară cu Stravinski  -  

Pentru că mai sunt 49 de zile până la primul concert din Festivalul Enescu 2021 și SdeC intră în mult-așteptata vacanță de vară, astăzi împărtășesc cu voi la Rubato unul dintre planurile de vacanță de pe lista cu lucruri esențiale pe care trebuie să le fac înainte de a muri.

Sper din toată inima ca varianta Delta să nu devină leitmotivul toamnei 2021, pronosticat cu îngrijorare de media internaționale. Indiferent de intensitatea unui al patrulea val, vreau să-mi folosesc zilele de vacanță pentru a-mi respecta o promisiune făcută în aprilie, la comemorarea a 50 de ani de la moartea acestui Mozart al secolului 20, un muzician a cărui creație va fi un centru de greutate la ediției 2021 a Festivalului Enescu, cu nu mai puțin de 12 lucrări: Suita Pasărea de foc (versiune 1945); Simfonia în 3 mișcări; Simfonia în do major; Concertul pentru pian și instrumente de suflat; Potopul, 1926 (alegorie biblică); Variațiunile In memoriam Aldous Huxley; Simfonia pentru instrumente de suflat; Vulpea (poveste burlescă); Nunta (scene coregrafice cu muzică și cânt pentru voci, patru piane și percuție); Octet pentru suflători; Le Sacre du printemps și Pasărea de foc – dintre care cinci vor fi interpretate de chiar directorul artistic al Festivalului Internațional „George Enescu“, dirijorul Vladmir Jurowski.

În luna aprilie, atunci când scriam despre comemorarea prințului Igor, îmi promiteam că vara aceasta voi asculta măcar una dintre cele patru integrale importante ale creației sale apărute anul acesta. M-am oprit la The New Stravinsky Complete Edition, Deutsche Grammophon, martie 2021, într-adevăr chiar cea mai completă integrală Stravinski all time, o temă pentru acasă și datorie față de compozitorul a cărui creație e pentru mine mister și continuă provocare.

Dacă aș face un film despre Stravinski, l-aș începe cu o scenă în care un domn înalt și uscățiv sună la ușa unei case elegante din California. E Serghei Vasilievici Rahmaninov, compozitorul a cărui superbă poveste de dragoste din Simfonia a doua în mi minor op. 27 o veți putea asculta în chiar prima zi a Festivalului Enescu 2021, cu ale sale aproximativ 5 minute de melodie continuă care nu se repetă niciodată în partea întâi, Largo – Allegro moderato.

Casa e a lui Igor Feodorovici Stravinski, anul e 1942, iar Stravinski a aterizat deja de doi ani la Hollywood, unde a devenit rapid un VIP care dă autografe și la ale cărui concerte cu compoziții bizare americanii bogați plătesc bilete destul de pipărate. Rahmaninov, „o încruntătură de aproape doi metri“, cum l-a numit cinic Igor, pentru moment are succes mai mult ca pianist în State, blestemul tuturor compozitorilor-interpreți.

În acea seară cu un soare roz, de generic, profilat la asfințit, Serghei Vasilievici nu e deloc încruntat. Ba chiar zâmbește. Are în brațe un borcan imens cu miere, pe care i-l aduce marelui său compatriot, care îi mărturisise la o recepție că îi place foarte mult dulcele albinelor pe care îl găsește mai greu ca în Rusia natală. Miere și fiere, așa s-ar descrie relația celor doi mari compozitori, începută în Europa celui de-al Doilea Război Mondial, în care nici unul nu dă doi bani pe muzica celuilalt. Sunt însă amândoi ruși și ortodocși.

La Paris, Rahmaninov știa că Stravinski o duce destul de greu, dar se jenează să-l invite la dineurile de familie. Doar soțiile Vera Arturovna și Natalia Alexandrovna vor face ca cei doi să se apropie în numeroase întâlniri familiale la care se discută pasional despre război, prețul benzinei, impresari, săli sau transatlantice, dar niciodată despre compoziție. Conservatorismul lui Serghei Vasilievici e o carte de vizită, la fel ca și amărăciunea fără rest a muzicii sale, pe când cameleonismul furibund progresist al lui Igor Feodorovici a devenit din lozincă un modus vivendi.

Rezumat scenariul: Rahmaninov, compozitorul pe care îl iubesc imens, vs. Stravinski, compozitorul pe care îl admir imens. Dincolo de scenariu și filme, pentru mine muzica lui Serghei Vasilievici e cea care m-a dus la muzica lui Igor Feodorovici, pe care, așa cum mi-am promis, capitol important în bucket list, o voi asculta vara asta pentru prima oară într-o ediție integrală. Da capo al fine.

The New Stravinsky Complete Edition este exact ce scrie pe cutia cu 30 de CD-uri și litere aurite. Nu așa cum promit celelalte trei integrale Warner, Decca și Sony, apărute tot cu prilejul comemorării jumătății de secol de la moartea compozitorului în aprilie 2021.

La un preț echitabil, 59 $ în format CD, ediția este structurată cronologic, pe genuri: muzică de scenă (operă, oratoriu), orchestrală, corală, camerală plus un bonus înregistrări istorice (Dușkin, Ansermet, Monteaux și Igor Stravinski). Interpretările sunt remarcabile, cu nume ca Abbado, Argerich, Ashkenazy, Barenboim, Bernstein, Bostridge, Boulez, Chailly, Craft, Gardiner, Knussen, surorile Labèque, Langridge, Levine, Maisky, Mustonen, Mutter, Nagano, Pletnev, Pollini, Sacher, Shelton și Terfel, cu Stravinski însuși dirijând o înregistrare din 1935 a concertului său pentru vioară cu Samuel Dușkin. Cum nimic nu e chiar nou pe lume, această bijuterie DG este în fapt o ediție îmbunătățită a celei din 2015, cu trei noi partituri:

• – Chant funèbre op. 5 (1908), manuscrisul cu lucrarea in memoriam Nikolai Rimski-Korsakov, pierdut de peste un secol și înregistrat de Lucerne Festival Orchestra sub bagheta lui Riccardo Chailly

• – JS Bach – Vom Himmel hoch da komm ich her, BWV 769, în orchestrație Stravinski (partitura de pe masa de lucru din ziua morții sale, 6 aprilie 1971) cu Tanglewood Festival Chorus, Boston Symphony Orchestra și Seiji Ozawa

• – JS Smith – The Star Spangled Banner în aranjament Stravinski, cu LA Philharmonic Orchestra și Igor Stravinski dirijor.

Printre cele mai importante interpretări ale colecție sunt cele trei balete timpurii conduse de Boulez, înregistrarea lui Abbado cu integrala baletului Pulcinella, o versiune moscovită a operei Mavra cu Ghenadi Rojdestvenski, Povestea soldatului cu Jean Cocteau narator, The Rake’s Progress cu Ian Bostridge și Bryn Terfel sub bagheta lui John Elliot Gardiner, dar și lucrările târzii ale lui Stravinski dirijate de Bernstein și Oliver Knussen, plus versiunea pentru două piane Le Sacre cu Martha Argerich și Daniel Barenboim. Booklet-ul însoțitor are 150 de pagini, în engleză, franceză și germană, cu o prefață a fostului boss DG Roger Wright și eseuri a doi colaboratori apropiați ai compozitorului, Richard Taruskin și Stephen Walsh, cu o cronologie și o selecție de fotografii istorice evocatoare.

Ar fi indicat să-mi țineți pumnii, chiar dacă vi se pare că 30 de discuri în 49 de zile nu pare să fie cea mai bună idee pentru o vacanță, nici chiar pentru o vacanță de parlamentar!

© Arnold Newman

Să aveți parte de o vară cu muzici frumoase! Ne vedem la Festivalul Enescu!