Domnul Burlacu, profesorul de economie din liceu, ne-a vorbit cândva despre teoria valorii, despre cum unele materii au valoare intrinsecă, în timp ce altele o au doar în măsura în care se formează o părere mai mult sau mai puțin generală în acest sens.
În prima categorie putem include mâncarea, combustibilii fosili și tot ce ne este necesar ca să rezistăm în situații de criză. În a doua sunt incluse obiecte și mărfuri pe care nu le putem arde, bea sau mânca și despre care unii pot spune că le sunt complet inutile. De exemplu un tablou cubist semnat de Picasso, portretizând naiv un om cu nasul pus în locul urechii drepte. Pentru unii valorează milioane, pentru alții fix pix fiindcă nu ar pune niciodată așa ceva în sufrageria lor mov, lângă peisajul cu cerb adăpându-se din izvorul șerpuit care duce la casa aia dintre brazi.
Am ajuns să mă întreb unde mă încadrez eu cu aceste articole. Nu e ca și cum am putea mânca revista asta, iar dacă o punem pe foc face mai mult fum decât căldură. Ca să fiu mai concis, vă spun că pentru fiecare text publicat sunt plătit cu yyy lei, deși sunt convins că cenzura din redacție va decide să înlocuiască suma cu niște x-uri. Așadar patru articole a câte nnn lei, înseamnă ppp lei pe lună, din care vă jur că îmi cumpăr doar cărți.
Ce plătesc ei de fapt? Talentul creator sau numărul de litere tipărite? Întreb fiindcă luna trecută, din motive obiective, nu am putut trimite unul din cele patru texte, dar asta nu înseamnă că nu am fost la fel de talentat ca și în săptămânile în care am scris. Normal ar fi fost să primesc toți cei aaa lei, nu? Din păcate mi-au dat doar bbb lei, fix ca și cum mi-ar fi pus talentul pe un cântar din ăla de alimentară, ca pe o bucată de parizer și au constatat că na, la ccc lei kilogramul sunt doar 750 de grame. Nu sunteți de acord cu mine că atât timp cât contabilitatea nu era în concediu nu aveau nici un motiv să nu mă plătească la normă întreagă?
Dragi colegi de condei, voi care umpleți paginile Suplimentului prin încordarea mușchilor minții și pe care niciodată nimeni nu vă întreabă cum vă gestionați cârceii, este musai să ne unim și să ne cerem drepturile. Nimic absurd, doar să fim plătiți pentru faptul că suntem buni, independent de zilele în care nu scriem. Singurul motiv real pentru care plățile pot fi suspendate să fie vacanța de vară a redacției. Atunci nu putem decât să le urăm concediu plăcut.
Dacă știți pe cineva care vinde trei sferturi din Solenoid, vă rog să mă anunțați.