„Cum putem sti daca nu cumva traim intr-o mare harta (a altcuiva – n.r.) care se straduieste sa reprezinte o realitate pe care n-o recunoastem?” – cam asa suna propunerea incomoda si vag nelinistitoare a curatorilor BB3: suedezii Jan-Erik Lundstrom si Johan Sjostrom.
Pornind de la premiza ca hartile nu sint nici oglinzi, nici simulacre ale realitatii, ci procese generatoare de lumi noi, BB3 a propus varii cartografieri ale „realitatii” (sau ceea ce a convenit fiecare dintre noi a fi „realitatea”) sociale, politice, artistice, lingvistice etc., foarte putin a Bucurestiului, mai degraba a intregii lumi.
„Noi am fost mereu interesati de cartografie, de procedee non-artistice de cartografiere in contexte academice, dar si de artistii care folosesc harti in proiectele lor personale”, declara curatorii si, in numele transdisciplinaritatii, Bucurestiul a fost invadat de reprezentari sau propuneri de cartografieri halucinante ale realitatilor de tot felul.
De la Atlas Linguarum Europae, cel dintii atlas lingvistic continental, la Harta Dymaxion sau Harta Globului Aer-Ocean (a lui Buckminster Fuller), la Atlasul lumii metropolitane (cu statistici despre utilizarea metroului sau viteza medie pe autostrazile din Beijing, Londra, Los Angeles, Rio de Janeiro sau Tokyo), harti ale interioarelor & contextelor sistemelor carcerale sau The Ring/World Government, o imagine-busola a organizarii sociale (!) a celor de la Bureau D’Etudes.
Au fost si „alunecari” dinspre stiinta spre arta de tipul: Drift continental (harti ale destinatiilor necunoscute) sau harti ale lumii desenate din memorie (Emma Kay) sau Psiho-cartografierile lui Jan Svenungsson, care pornesc de la copierea continua, de mina a unei harti a lumii si sfirsesc prin a deveni o harta a emotiilor artistei, sau proiectul Liei Perjovschi despre o anume scanare a realitatii prin colectionarea de globuri pamintesti („de la scanarea interioara, la cea globala”, cum spune artista). Ar fi de discutat conventia generatoare de arta in tot locul recomandata de curatori si propunerile lor de redefinire a notiunilor de subiectivitate artistica, obiectivitate stiintifica si chiar aceea de conventie. Un lucru e interesant: efectul suprarealist de (fals) control asupra/acces la lume pe care-l confera hartile expuse, de exemplu, la galeria „Orizont”, printre plantele care decoreaza in mod obisnuit spatiul cu pricina.
O lista a lucrarilor ce nu trebuie ratate
Dincolo insa de intentiile curatoriale, ce reuseste cu adevarat BB3 e sa reintroduca in circuit spatii „controversate” prin conformitatea lor de tipul galeriilor de pe Magheru „Simeza” si „Orizont” si sa lanseze un nou spatiu dedicat artei contemporane – „Pavilion Unicredit” –, aparut in urma intentiei bancii Unicredit de a constitui un viitor centru de arta contemporana. Au fost mai multe evenimente paralele, conferinte, proiectii de film etc., din ce se mai poate vedea, n-ar trebui ratate citeva lucrari:
» Renaud Auguste-Dormeuil, The Day Before (la „Orizont”): fotografii cu harti ale cerului din zilele de dinaintea unor orori (Hiroshima, Guernica, Baghdad, NY)
» Yoko Ono, Film No. 5 Smile (la „Pavilion Unicredit”): un film din 1968 cu chipul lui John Lennon care pe parcursul a 52 de minute incepe sa zimbeasca. (Aparatul de filmat utilizat e mai lent, inregistrind 333 de fotograme pe secunda, in loc de 2.000). Doua sint intentiile enuntate ale acestui film gindit „in spiritul peliculelor de familie”: „Am fost interesati in primul rind de vibratiile pe care le transmit filmele – vibratii de genul celor care exista intre noi”, spune Yoko Ono. Si doi, Smile are ceva in comun (desi mult distilat) cu „proiectul” celor doi de „a realiza un film care sa includa un instantaneu cu chipul zimbitor al fiecarei fiinte umane de pe planeta”.
» Ar mai fi de mentionat si lucrarile: Lucia Ganieva, Sunset Of Fame, la „Orizont” (palimpseste de realitati in potretele a 22 de artisti batrini din Sankt Petersburg), Frances Goodman, You (doua masive portrete circulare de barbat indragostit, repectiv femeie indragostita, insotite de monologuri audio adresate privitorului) sau lucrarea cunoscutei artiste palestiniene Mona Hatoum – Bukhara (covor identic cu cel din copilarie si care arata ca si cum s-ar dezintegra imaginind o harta a lumii). Ultimele doua la „Pavilion”.