„Festivalul meu” – un top in schimbare
Despre o parte a „festivalului meu” am scris saptamina trecuta, in plina desfasurare. La inceput se concentrasera valori. M-am bucurat de premierele Lulu si Astazi nu se fumeaza, dar si de conferintele sustinute mai apoi de regizorii Silviu Purcarete si Gavriil Pinte. Am fost fericita sa aflu ca Astazi nu se fumeaza, cel dintii spectacol din festival care m-a emotionat profund, e o continuare a proiectului regizoral al carui „episod pilot” a fost Un tramvai numit Popescu. Regizorul Gavriil Pinte a marturisit ca deja lucreaza la „proiectul Andrei Codrescu”. Nu stim unde se va derula povestea, dar actorul Florin Cosulet a spus ca dupa tramvai si autobuz si-ar dori o calatorie pe riul Cibin, chiar si cu pluta. Constantin Chiriac a propus si alti autori legati de Sibiu – Emil Cioran, Lucian Blaga, Radu Stanca.
Mi-a placut mult in festival cum mi se imbogatea topul preferintelor de la o zi la alta. In afara de conferinte si lansari de carte, am fost la aproape douazeci de spectacole, dar am avut permanent senzatia ca nu pot vedea destule, cita vreme oferta a cuprins 350 de evenimente.
Ce mi-a ramas in suflet? In afara de cele spuse deja, Salt in regia lui Eugenio Barba, dupa romanul Se face tot mai tirziu de Antonio Tabuchhi, Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele, de Radu Afrim, apoi am ris copios la Ionesco – cinci piese scurte, regia Al. Dabija, texte mai putin cunoscute, distributie de zile mari, Teatrul Odeon.
Imi vin si acum in minte flash-uri de muzica si dans din Urban Kiss; mediatizare excesiva pentru aparitia lui Marius Urzica, fiind uitat Razvan Mazilu, adevarata vedeta a spectacolului exceptional pe care vreau sa-l revad. Fericite intilnirile cu regizorii, in conferinte: Silviu Purcarete, Alexandru Dabija, Yuriy Kordonsky, Pippo Delbono… Iar in top s-a adaugat, chiar in ultima seara, In rolul victimei, regia Felix Alexa, Teatrul Metropolis, cu Marius Manole jucind incredibil, inclusiv in cele trei minute in bezna, intr-o pana de curent. Excelenti Razvan Vasilescu si Dana Dogaru.
E delicios in festival sa fii spectator printre vedete. La autobuzul-fantoma m-am nimerit in spatele lui Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea, nu mai purta costumul de la kabuki, ci un tricou cu castelul Bran. La Povestiri despre nebunia… il aveam in fata pe George Banu, ridea la nazbitiile din piesa lui Afrim, iar la Lulu ma amuza sa vad reactiile lui Alexandru Dabija. E si acesta un spectacol in spectacol, posibil doar la festival.
Au existat si mici dezamagiri – nu intotdeauna prezentarea unui spectacol mi s-a parut exacta, iar de la doua reprezentatii straine am plecat; nu m-am suparat, doar aveai de unde alege… Teatrul in copaci, de exemplu, s-a dovedit a fi mai degraba gimnastica intr-un copac, dar m-am dus la Trei surori in japoneza, teatru fara cuvinte. Un singur lucru m-a necajit: ca festivalul se suprapune cu „Bookfest” si TIFF.
„Festivalul lor” – parteneriate valoroase
„In mod cert, a fost cel mai rodnic an, daca ne gindim numai la numarul de parteneriate facute”, a spus la final de festival directorul Constantin Chiriac. „Zi de zi au fost intilniri cu personalitatile venite la Sibiu. Marile companii si marile personalitati au propus foarte multe proiecte comune. Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea a cerut ca el sa fie producatorul urmator al FITS in Japonia, iar Silviu Purcarete a fost invitat sa creeze un spectacol special acolo”, a anuntat Chiriac.
O alta propunere a venit din partea lui Jonathan Mills, directorul Festivalului International de Teatru de la Edinburgh. Foarte impresionat de FITS, a propus un parteneriat pe patru ani cu Edinburgh, iar Faust va fi prezent anul viitor in selectia oficiala. Totodata, spectacolul Lulu, regia Silviu Purcarete, a fost invitat in turneu in Luxemburg, iar Cumnata lui Pantagruel, aceeasi regie, va merge la Festivalul de la Napoli. Un parteneriat special se va dezvolta cu Spania, la Festivalul din Sevilla, iar cu Marea Britanie sint pregatite programe comune ale studentilor.
Au fost 44 de spectacole de teatru in festival, iar cele mai cautate au fost The summer festival: a mirror of Osaka, spectacolul de kabuki jucat cu casa inchisa in trei din cele patru reprezentatii, Lulu pentru care, in doar trei zile, au fost epuizate biletele si Faust.
Acestora li se adauga spectacolele de strada, 19 la numar. Cel mai mare succes la public l-au avut Plasticiens Volants, cu povestile spuse cu figurine gonflabile, in trei seri, printre care si cea a inchiderii. Au fost si 11 companii de dans, si concerte – in total 23 de ore de muzica. Toate spectacolele de strada si concertele au atras, pe intreaga perioada, aproximativ 35.000 de spectatori.
Festivalul International de Teatru de la Sibiu – Energii 2008 a fost organizat de Teatrul National „Radu Stanca”, produs de Fundatia „Democratie prin Cultura”, in colaborare cu Societatea Romana de Televiziune si Societatea Romana de Radiodifuziune.