La trei secole după ce a fost vandalizat, celebrul tablou al lui Rembrandt este reconstituit în forma lui inițială cu ajutorul inteligenței artificiale.
Una dintre cele mai cunoscute picturi din istorie, Rondul de noapte a suferit multe daune de-a lungul istoriei sale. Rembrandt a pictat tabloul în 1642, el fiind o comandă din partea lui Banning Cocq, burgmeisterul și căpitanul gărzii civile din Amsterdam, care dorea un portret al ofițerilor ce făceau parte din unitatea sa.
Vreme de 73 de ani, tabloul a fost expus în Casa Archebuzierilor, sediul miliției burgheze, după care a fost mutat la primărie, unde s-a constatat că e prea mare pentru spațiul ce îi fusese desemnat. „Atunci“, explică Taco Dibbits, directorul Rijkmuseum, „cei care l-au mutat au hotărât să «scurteze» laturile cu cuțitul“, reducând dimensiunile lucrării care, inițial, avea 3,79 pe 4,36 metri. Părțile astfel înlăturate s-au rătăcit și n-au mai fost găsite niciodată.
Acesta a fost doar prima dintr-o serie de vandalizări la care a fost supus Rondul de noapte: în 1913, tăiat cu un cuțit de către un marinar supărat că și-a pierdut locul de muncă, apoi evacuat și ascuns într-o peșteră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tăiat din nou în 1975 de un dezechilibrat mintal, stropit cu acid în 1999. De fiecare dată, pictura a fost restaurată cu multă migală.
Astăzi însă, vizitatorii care trec pragul Rijksmuseum în Amsterdam pot admira Rondul de noapte într-o formă cât mai apropiată de original. Grație inteligenței artificiale și a unei copii datând din secolul al XVII-lea, savanții au reușit să reconstituie fragmentele pierdute care, apoi, au fost imprimate pe pânză și adăugate operei.
„E chiar pasionant să vezi tabloul. Pentru că este o operă pe care o cunoști încă de când erai copil și fiindcă te face să te simți ca și cum te întorci 300 de ani în trecut“, spune Taco Dibbits, directorul Rijkmuseum.
Reconstrucția părților lipsă ale lucrării s-a bazat în cea mai mare parte pe copia realizată în secolul al XVII-lea de către un alt artist olandez, Gerrit Lundens. Tabloul lui Ludens însă diferea de cel al lui Rembrandt, perspectiva era ușor modificată, la fel și coloristica. Singura soluție de a apropia copia de original a fost apelul la tehnologia informatică. „Practic a trebuit să trimitem inteligența la școala de artă plastică“, explică Robert Erdmann, cel care a coordinat proiectul restaurării.
„Pentru a reuși să reconstituim tabloul original, am antrenat trei rețele neuronale diferite să lucreze împreună, o inteligență artificială pe care am învățat-o stilul lui Rembrandt, oferindu-i exemple“, spune Erdmann. „Ceea ce am făcut a fost să încercăm să ghicim cât mai bine versiunea originală a tabloului, fără a avea la dispoziție mâna artistului.“
Computerul a comparat apoi opera originală și copia și a reconstituit părțile pierdute. O muncă atât de precisă, încât mașina a replicat inclusiv micile crăpături în straturile de vopsea.
Imaginea astfel rezultată a fost imprimată pe pânză și fixată pe patru cadre metalice în jurul Rondului de noapte. „Schimbă integral compoziția tabloului lui Rembrandt. Dar esențialul este că, după atâtea secole, marele pictor reușește încă să ne surprindă“, spune Taco Dibbits.
1 Trackback