Iașiul a închis stagiunea 2020/2021 cu două concerte-eveniment: un recital cameral Webern-Haydn-Beethoven al cvartetului Ad Libitum și vocal-simfonicul Beethoven al Orchestrei și Corului Filarmonicii „Moldova“. Despre concertul din 17 iunie, desfășurat în mod excepțional pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“, cu trei extraordinari tineri interpreți ai momentului în postură solistică, în cronica de săptămâna aceasta.
Și la Iași stagiunea filarmonică 2020/2021 a fost, ca peste tot în țară, una vitregă pentru publicul meloman și muzicienii locului, cea mai afectată categorie a sectorului cultural. Pandemia a schimbat practic totul, ca de fapt în toată lumea muzicală, de la absența spectatorilor în sală și distanțarea instrumentiștilor pe scenă, până la repetițiile epuizante cu masca pe figură și conținutul mult diluat al programelor.
Cu toate acestea Orchestra Filarmonicii „Moldova“ a reușit să susțină 41 de concerte în perioada iunie-octombrie 2020 și 48 de concerte din ianuarie până în iunie 2021, așa cum a spus directorul general al Filarmonicii, profesorul Bujor Prelipcean, cel care a făcut oficiile de amfitrion pe scena naționalului „Vasile Alecsandri“. Un rezultat bun, ținând cont de condițiile în care muzicienii ieșeni au fost nevoiți nu doar să cânte, ci și să repete, mai ales în situația deplorabilă în care unul dintre cele mai bune ansambluri filarmonice românești nu are la această oră o sală proprie de concerte: vechiul sediu e încă nefuncțional, cu cele două corpuri-extensie ale Casei Balș încă nereabilitate, în ciuda multor promisiuni și angajamente ale decidenților politici care s-au succedat pe la Consiliul Județean sau Ministerul Culturii.
„Muzica a fost medicamentul în lupta cu virusul”, a spus directorul general al Filarmonicii, care a mulțumit oficialităților cu apetit pentru Beethoven din lojele principale, mulțumiri care, dincolo de duhul concordiei plutitor peste scaunele îmbrăcate în catifea roșie, au greutatea apăsată a unei semicadențe, mai ales venind de la o somitate de talie internațională cum e violonistul și pedagogul Bujor Prelipcean. (Pentru nemuzicieni, nota bene, semicadența sau cadența imperfectă se termină pe dominantă sau orice alt acord, care sună suspendat, ca o tensiune armonică nerezolvată ce indică faptul că va urma o altă frază, terminată cu cadență perfectă.)
TRIPLE POWER
Scris în 1804-1805, Triplul concert pentru vioară, violoncel și pian op. 56 nu e chiar cea mai spectaculoasă creație concertantă a lui Beethoven, fiind adesea tratat ca un frate mai puțin reușit al concertelor pentru pian și al celui pentru vioară. Cu toate acestea și-a câștigat în timp locul său în repertorii, alături de Simfonia Concertantă mozartiană și Dublul brahmsian, ocazionând cel mai adesea întâlnirea unor instrumentiști de elită. Așa s-a întâmplat și acum, Ioana Cristina Goicea, Andrei Ioniță și Daria Ioana Tudor au fost o tripletă strălucitoare în această creație care, deși respectă canonul clasic, are teme imprevizibile și dezvoltări hazardate, cadențe nespectaculoase, dar efecte subtile în jocul tripartit și interacțiunea cu orchestra. Ansamblul a acompaniat efervescent prestația celor trei tineri soliști, atât cât a avut de acompaniat – pentru că acest triplu nu e un concerto cu dialog real între soliști și orchestră. N-am înțeles câteva opțiuni de tempo, sunetul pianului în registrul grav și alte câteva detalii, precum tratarea secco a introducerii corzilor grave care anunță tema din prima parte Allegro de către Tiberiu Soare, mai ales că scena teatrului ieșean, cu o acustică destul de astringentă pentru orchestră, nu e chiar cel mai propice loc pentru un simfonic.
Dar argumentația muzicală a soliștilor a fost minunată în acest joc amplificat al trioului cu pian în care violoncelului îi este încredințată partea cea mai elaborată. Și a fost o plăcere să ascult, din nou, căldura și elocvența lui Andrei Ioniță, în cantilena din Largo în La b major și exploziv în dialogul cu vioara Ioanei Cristina Goicea din Rondo alla polacca final. Cu o experiență concertantă impresionantă pentru vârsta ei, violonista a navigat con brio, cu agilitate și precizie în dezvoltarea materialului individual ori în alternanță cu violoncelul și pianul, într-un discurs proaspăt și cuceritor.
Cât despre Daria Ioana Tudor, a cărei partitură pianistică nu ridică aici probleme deosebite, am remarcat din nou siguranța elegantă și rafinamentul cântului acestei tinere extrem de promițătoare. Un moment de grație al unei triplete strălucitoare, trei tineri interpreți care au contaminat publicul ieșean în compania entuziastei orchestre a Filarmonicii Moldova, trei muzicieni pe care, indiferent de partitură, aș dori să-i văd mai des pe scenele românești.
FANTASIA: când a sunetelor vrajă e sfințită de cuvânt
„Am ajuns să ne dăm seama că imperfecțiunile lui Beethoven nu sunt lipsa perfecțiunii, ci absența completitudinii, în vederea celor ce vor veni“, spunea muzicologul austro-britanic Hans Keller, o remarcă ce se potrivește atât Triplului concert op. 56, cât și Fanteziei corale, acest prototip al lui Beethoven pentru superba utopie care va deveni peste 15 ani Simfonia a 9-a.
Cântată în premieră în decembrie 1808 la Viena cu compozitorul la pian, Fantezia pentru pian, soliști, cor și orchestră, op. 80 este căutare și expresie a unei eliberări. A fost ultima lucrare cântată de ansamblul filarmonic ieșean în mult încercata stagiune 2020/2021, o cadență de astă dată luminoasă și promițătoare, pentru un viitor fără valuri și carantină, când excelentul aparat vocal-simfonic de la Iași ar putea să ne ofere variante memorabile ale celor mai frumoase și complexe capodopere ale literaturii de gen.
În compania pianistului Daniel Goiți, orchestra și corul Filarmonicii „Moldova“ au animat auditoriul, experiența spunându-și din nou cuvântul. Pianistul clujean a defilat într-o interpretare care a surprins natura improvizatorică a scriiturii într-o manieră matură, iar prestația impecabilă a corului mi-a reamintit cât de valoros e acest colectiv cu care dirijorul Bogdan Cojocaru a pregătit în această stagiune un număr record de concerte vocale la Iași, cu un repertoriu de la Renaștere la muzica secolului XX.
O notă aparte pentru soliștii Corului „Gavril Musicescu“: Maria Galațchi, sopran I; Maria Moșuți sopran II; Mihaela Blându, mezzo; Liviu Muntean tenor I; Radu Casiean, tenor II; și dirijorul Bogdan Cojocaru, bas. Orchestra a cântat cu acuratețe și poftă, calitatea e cea mai bună pledoarie pentru normalitate, iar lucrarea lui Beethoven pe un text al prietenului său Kuffner, care descrie transformarea nopții în lumină, e cea mai bună mărturie că muzica lui Beethoven poate să mențină mereu flacăra aprinsă!
Felicitări Orchestrei și Corului Filarmonicii „Moldova“ din Iași, multe aplauze în stagiunea estivală și felicitări directorului Bujor Prelipcean pentru constanța și generozitatea cu care oferă scena tinerilor muzicieni români. La cât mai multe concerte și cadențe perfecte, acasă, în sala Filarmonicii!
Filarmonica „Moldova“ Iași
Concert vocal-simfonic extraordinar
Orchestra Simfonică și Corul „Gavril Musicescu“
Dirijor: Tiberiu Soare
Dirijorul corului: Bogdan Cojocaru
Ludwig van Beethoven (1770-1827)
Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră în Do Major op.56
Soliști: Ioana Cristina Goicea, vioară
Andrei Ioniță, violoncel
Daria Ioana Tudor, pian
Fantezia pentru pian, soliști, cor și orchestră op.80
Solist Daniel Goiți, pian
Joi 17 iunie 2021
1 Trackback