Despre fotografi, oamenii nu stiu multe. Imaginile nu au in spate un chip, le admiri in reviste glossy, le mai zaresti intr-o expozitie, dar camera pare un soi de „artist anonim”. Nic Nichols nu e o vedeta. Probabil ca nu a primit niciodata un premiu important, n-a avut vernisaje in toata lumea, nu da interviuri in fiecare zi. Dar e fericit.
„Vreau sa documentez lumea. Tot ce inseamna ea. Nu doar vremurile bune, nu doar locurile frumoase, ci lumea adevarata. O ferma in mijlocul Americii, o vedere de pe Empire State Building, o familie care se bucura de cina… Toate fac parte din viata noastra. In fiecare zi vad lucruri neasteptate, care ma inspira, care poate sint trecute cu vederea sau ignorate de cei mai multi. Mi-am dezvoltat o apreciere profunda asupra lumii deconstruite si a personajelor interesante care o populeaza”, marturiseste Nichols, si e suficient sa-i vezi fotografiile ca sa-l crezi. Locuieste in Wilmington, Delaware. A ales fotografia pentru ca nu era bun la desen. De mai bine de doua decenii, n-a lasat aparatul din mina, iar luna trecuta galeria sa online (http://nicnichols.com/) a implinit zece ani de existenta. Foloseste aparate „de jucarie”, camere de plastic pe care nu cheltuieste mai mult de 20 de dolari. Cumpara de pe eBay role de film expirate, impresionat de efectele neintentionate, dar spectaculoase. Pentru el, arta e fun.
Arta e un animal urias
Aparatul de fotografiat e mereu pregatit, rolele asteapta cuminti. Imaginile lui se construiesc in clipa in care mina apasa declansatorul, nu in laborator. Nu-i place nici fotografia conceptuala, pentru ca i se pare ca oricine poate regiza un decor. Prefera realitatea si o ia, uneori, hai-hui prin lume, atras de locuri neobisnuite precum azilurile sau inchisorile parasite si vechile forturi…
Printre preferatele mele se numara fotografiile din seria Eastern State Penitenciary, Philadelphia. Intr-una dintre ele, printre darimaturi, statuia unei pisici albe pare un poem abstract. „Pe vremea cind penitenciarul a fost inchis, in 1971, un barbat numit Dan McClould venea de citeva ori pe saptamina sa hraneasca cele aproape 40 de pisici care isi facusera adapost acolo. Sculptorita Linda Brenner a facut 39 de pisici din ciment pe care le-a imprastiat prin inchisoare, in semn de omagiu pentru cel care le-a purtat de grija. In timp ce ma documentam, mi se parea ca ma urmaresc peste tot… Fotografia aceasta este una dintre preferatele mele. Ii reprezinta pe supravietuitori si pe toti cei care au tinut la ei.”
Fericirile lui Nichols sint Holga, aparatul de fotografiat, si Kristen, sotia lui. Celorlalti le impartaseste secretul in indemnuri scurte: „Continuati sa faceti arta. Continuati sa creati, orice-ar fi. Nu va ginditi la ce spun ceilalti, nu va faceti griji daca nimeni nu va va vedea opera vreodata. Arta e un animal urias care trebuie hranit in fiecare zi de noi toti”.
5 intrebari puse de StrangeFruits si 5 raspunsuri date de Nic Nichols
Fotografie digitala sau pe film?
Pe film.
Concept sau moment?
Moment. Nu poti planifica un moment, dar poti oricind regiza un concept.
Consideri ca faci arta sau design? De ce?
Arta. Din punctul meu de vedere, fotografiile inseamna arta, iar modul in care le folosesti – design.
Ce te inspira?
Viata, oamenii si locurile. Modul in care oamenii interactioneaza cu mediul si ceea ce lasa in urma lor.
Daca ai avea buget si timp nelimitate, ce ti-ar placea sa faci?
Sa calatoresc prin lume si sa fac fotografii. Sa scriu carti. Sa fiu voluntar.