Dar care o fi raportul dintre amicitie si adevar in zilele noastre? De ce o fi supravietuit un asemenea citat in memoria… hai sa zicem in memoria culturala romaneasca? Are vreo legatura cu noi?
In ianuarie 2007 presedintele Romaniei, Traian Basescu, scotea la iveala un biletel expediat de Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministrul Romaniei, in 2005, biletel devenit azi faimos pentru stilul specific al politicii romanesti. Biletelul premierului spunea urmatoarele:
Draga Traiane,
1. Iti trimit alaturat un document redactat de Petromidia in legatura cu cercetarile care au loc.
2. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?
Trecem peste agramatismul de la punctul 2 al biletului, mai ales ca nu impiedica transmiterea mesajului, limpede si clar. La fel de limpede si clar se vede legatura intre mesajul filosofului latin si mesajul premierului roman. In esenta, o oarecare legatura s-a pastrat, doar ca timpul a distorsionat putin raportul intre adevar si prietenie. Acum am zice ca da, mi-e prieten adevarul, dar adevarul e ca am un prieten care are niste probleme etc., etc. Iar faptul ca nimeni n-a vazut intr-un astfel de mesaj nici macar un dram de trafic de influenta dovedeste cit de mult s-a intarit nobila legatura a prieteniei si cit teren a pierdut abstracta notiune de adevar.
Mai mult decit atit: nici presedintele Romaniei nu s-a grabit sa denunte agresiunea asupra dictonului latin, prin care premierul punea pe primul loc prietenul si lasa adevarul mai la coada. In 2005, cind primea acest biletel, inca era mai prieten cu premierul decit cu adevarul despre el. Abia cind prietenia s-a rupt, presedintele a scos la iveala scrisorica, pe care intre timp a pus-o bine, in cel mai pur stil caragialesc, de Agamita Dandanache.
Iar daca primii oameni in stat nu-si bat capul cu etica aristotelica (!), de ce-ar face-o altii? Imi amintesc de un talk-show televizat la care presedintele PNG, Gigi Becali, a tunat si-a fulgerat vreo jumatate de ora impotriva hotilor si escrocilor din politica autohtona, promitind ca, odata cu venirea lui la putere, va reinstaura in drepturi dreptatea si adevarul. Acelasi Gigi Becali insa, atunci cind a fost intrebat despre George Copos, acuzat de afaceri dubioase cu diverse spatii comerciale, a declarat ritos ca nici nu putea fi vorba de vreo ilegalitate, doar el il cunoaste pe George Copos, chiar sint amici, iar daca va ajunge presedinte, va interveni personal pentru el. Asadar, dreptate si adevar, dar pina la amicul Copos… si ceilalti amici, citi vor mai fi fiind.
As fi zis ca aici avem de-a face cu un simplu sindrom politicianist. Doar ca prin decembrie 2007 ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a accidentat usor o adolescenta cu masina si apoi a incercat musamalizarea intregii afaceri. Pina la urma, slava Domnului, nu a reusit (ar fi fost un semn prost pentru Romania). Dar am avut ocazia sa vad cum Mircea Dinescu, poetul, disidentul si vocea critica fermecatoare a societatii civile, sustine ca e vorba doar de o campanie de presa impotriva ministrului, care n-ar fi facut accidentul despre care se tot spunea ca l-a facut (si pe care il facuse!). Doar el, poetul Mircea Dinescu, il cunoaste pe ministrul Orban, sint chiar amici, si nu se poate sa fi facut el asa ceva.
Amicus Plato… Inteleg ce voiau sa spuna latinii si grecii aia, dar e clar ca s-au demodat. Le-a trecut vremea. De ce credeti ca latinei i se spune „limba moarta”? Logic. Pe cind limba noastra e foarte vie. Nici nu are fraze de soiul acestora, unele de-a dreptul inepte, cum ar fi cea cu Fiat justitia, pereat mundus. „Sa se faca dreptate, (chiar de-ar fi) sa piara lumea.” Pai, de ce sa piara lumea? Hai sa traim bine cu totii…