Folkehuset Absalon e o fostă biserică de pe Sønder Blvd. 73 în Copenhaga. Construit în 1926, așezământul ce încă poartă numele unuia dintre cei mai importanți oameni de stat și politicieni ai Evului Mediu danez, arhiepiscopul catolic Absalon de Lund, a fost închis în 2013 de Ministerul Culturii, alături de alte cinci biserici din regatul Danemarcei.
Cumpărat pentru 10 milioane coroane daneze de patronul unui celebru lanț de magazine, lăcașul a fost transformat într-un spațiu creativ și artistic cu influențe din Miró, Matisse și Gaudí. În scurt timp, pentru cei din cartierul Vesterbro, a devenit a un living-room departe de casă, cum îi spun localnicii. O casă a comunității, folkehuset în daneză, în care poți să bei cea mai bună și ieftină cafea din Copenhaga și să mănânci un smørrebrød, cu muzică de jazz pe fundal, cu bebeluși alergând printre picioarele părinților prinși într-un joc de șah sau ping-pong. În congregația de laptopuri deschise pe mesele lungi de lemn sau în pernele din balconul liniștit, oamenii participă la cursuri de gastronomie, puericultură, întâlniri filosofice la un pahar de vin și la multe concerte. Sau pur și simplu socializează.
Aici, la Folkehuset Absalon, pe scena care înlocuiește altarul fostei biserici, am urmărit live streaming, pe 31 mai, unul dintre cele mai bune recitaluri camerale de anul acesta, cu V Coloris Quintet, un cvintet de suflători cu componență danezo-faroezo-română: Ștefan Diaconu – flaut, Felicia-Gabriela Greciuc – oboi, Jonas Lyskjaer Frølund – clarinet, Niklas Kallsoy Mouritsen – corn și Constantin Barcov – fagot, au interpretat mai mult de două ore de muzică de Béla Bartók, Dinu Lipatti, Carl Nielsen, Rued Langgaard, Nimrod Borenstein, dar și Balada de Ciprian Porumbescu, cu un minunat solo încredințat unui instrument special cu ascendență barocă, oboe d’amore. Un program superb cu aranjamente pentru acest tip de formație instrumentală realizate de fondatorul și mastermindul ansamblului, cu premiere mondiale a două partituri contemporane compuse în chiar timpul anului pandemic.
Despre acest recital și nu numai am stat de vorbă în exclusivitate pentru SdeC cu Ștefan Diaconu, unul dintre fondatorii V Coloris Quintet, cvintet format încă de pe băncile Academiei de Muzică din Copenhaga. El e un instrumentist care poate cânta, aranja și orchestra orice temă, pentru orice tip de ansamblu, un instrumentist polispecializat care își prezintă programele cu dezinvoltură pe scenă și un pasionat de aranjamente, orchestrație și dirijat. Ștefan Diaconu, un tânăr născut la Rădăuți, cu studii de specialitate la Iași, București și Copenhaga, stabilit actualmente în Danemarca, un muzician complex și de mare viitor ale cărui recitaluri solo sau cu V Coloris Quintet sunt neapărat de văzut.
Îți mulțumesc pentru acest interviu, Ștefan. Ce e V Coloris?
V Coloris este un cvintet de suflători care a luat naștere acum aproape trei ani și care e format la momentul actual din trei muzicieni români și doi danezi. Dintre muzicienii români doi suntem din Iași, am studiat la colegiul Național de Arte „Octav Băncilă“, după care am pornit în călătoria artistică ce ne-a adus, momentan, pe meleaguri nordice. Cvintetul este format din: Fagotistul Constantin Barcov care, după mai multe escale în SUA, Anglia și Germania unde a studiat cu cei mai importanți profesori de fagot și a cântat în orchestre de prestigiu internațional, este stabilit în Suedia, fiind solo fagotist la opera din Malmö. Felicia Greciuc, cea mai importantă oboistă de origine română, este din Suceava, a studiat apoi la București, unde a fost pentru o perioadă scurtă solo oboistă a Filarmonicii George Enescu, apoi a câștigat, pe rând, poziții de solo oboistă în Orchestra Simfonică din Reykjavik, Islanda, Ansamblul Cameral „Esbjerg Enssemble“, iar ultima cucerire o reprezintă una dintre cele mai râvnite poziții din Europa – solo oboi al Operei Regale din Copenhaga. Clarinetistul Jonas Frolund este un fenomen muzical apreciat în unanimitate atât de critici, cât și de publicul danez, câștigător al mai multor premii internaționale cu o carieră muzicală excepțională. Cornistul Niklas Mouritsen este unul dintre cei doi corniști profesioniști din lume de origine feroeză, el fiind născut în Insulele Feroe. După ce a făcut un an de practică în orchestra Suisse Romande din Geneva, Elveția, este invitat frecvent să colaboreze cu principalele ansambluri orchestrale și camerale din Danemarca și Suedia.
În cel mai recent recital al vostru la Absalon, pe 31 mai, ați avut un program consistent. Cum vă alcătuiți programele de concert?
Ne organizăm tot timpul concertele prin contribuția democratică a fiecărui membru din cvintet, dar cel mai important e că ne străduim să avem un concept clar în fiecare concert, care dictează oarecum repertoriul. La lungimea programului poate ar trebui să fim mai organizați în viitor, pentru a nu depăși marja de atenție a ascultătorilor, dar avem atât de multe piese pe care vrem să le împărtășim cu audiența, încât ne este foarte greu să tăiem din repertoriu. În cazul concertului de la Absalon am dorit să prezentăm în prima jumătate a concertului repertoriu exclusiv în premieră, unul creat în ultimul an de carantină, în felul acesta programul a devenit puțin autobiografic. În partea a doua am prezentat trioul scris de Dinu Lipatti, un alt proiect realizat în ultimul an pandemic, și am încheiat glorios seara cu cvintetul de Nielsen, poate cea mai cunoscută lucrare în Danemarca și una dintre cele mai importante lucrări pentru cvintet de suflători.
Cine ești tu, Ștefan Diaconu?
Sunt un muzician ce își împarte atenția spre flaut, dirijat, redactat partituri, aranjat și orchestrat și, sper în viitor, spre compoziție. Am studiat flautul și dirijat orchestră la București, apoi în Copenhaga, iar momentan sunt stabilit în Copenhaga. Sunt tot timpul în căutarea sensului muzical al oricărei lucrări și fără să țin seama de piedici și sacrificii îmi doresc să împart cu ceilalți din bucuria pe care o am atunci când fac muzică.
Ai studiat flaut la București și la Syddansk Musikkonservatorium, în Danemarca. De ce ai ales să te angajezi la Odense, o orchestră nordică?
Am studiat la București, la Copenhaga și momentan la Odense. Cred că un muzician complet trebuie să schimbe în întregime mediul de activitate, măcar o dată în carieră, pentru a putea înțelege pe deplin implicațiile profesiei. De aceea, studiul în străinătate este mai mult decât binevenit pentru orice muzician serios care își dorește o carieră de succes. Poziția pe care o am în orchestră nu a fost propriu-zis o alegere: în zilele noastre, a câștiga un post în orchestră nu e foarte departe de a câștiga la loto (vorbim despre orchestre occidentale, deschise pentru oricine). Sunt norocos și e o provocare să am acest post, chiar dacă e un post pe o perioadă determinată. Cred că e o ocazie unică să pot face muzică alături de colegi pasionați, dedicați si profesioniști.
Care e diferența între un pupitru la o orchestră daneză și una românească?
Prima mare diferență este etica și profesionalismul, ce se răsfrânge atât în comportament, cât și în cântat. Am avut ocazia să cânt în multe orchestre, foarte variate ca nivel și pot să afirm că orchestrele occidentale se remarcă în mod special prin seriozitatea și atenția cu care își fac meseria. Există o anumită știință de a cânta în orchestră, astfel încât toți instrumentiștii să se potrivească, ca într-un puzzle, iar în Danemarca, spre deosebire de România, se pare că această știință este mai bine însușită. Nu e ceva prea complicat și ar putea fi aplicat cu ușurință și în România dacă ar fi deschidere și interes în această direcție, fiindcă avem un potențial muzical ridicat, dar cu o educație precară. Dovadă a potențialului sunt numeroșii muzicieni români care au poziții de prestigiu în Europa, inclusiv în Orchestra în care cânt, concert-maestrul este un violonist român de excepție, Eugen Tzichindeleanu.
Când și în ce condiții te-ai întoarce acasă?
E o întrebare dificilă… în primul rând eu nu am plecat niciodată de tot, țin legătura în continuare cu ce se întâmplă în țară, particip la proiecte, predau și mă implic activ pentru oricine își dorește asta. Definitiv e greu de spus dacă se va întâmpla asta vreodată, dar temporar vin oricând pot și sunt invitat.
Știu că ai făcut și dirijat orchestră în România și Polonia, ai lucrat un masterclass cu Cristian Măcelaru. Ți-ar plăcea să dirijezi o orchestră?
Am studiat dirijat de orchestră la Universitatea de Muzică din București, unde am absolvit ciclul de licență. Am avut ocazia să fac un schimb universitar Erasmus în Polonia, unde am studiat dirijatul, dar, ulterior, din cauza mutării în Danemarca și a altor proiecte mai importante la momentul respectiv, am pus pauză în acest domeniu, fără a renunța însă niciodată la ideea de a deveni dirijor. Studiul pentru dezvoltarea mea ca flautist mi-a acaparat mare parte a timpului și atunci a trebuit să decid, să mă axez mai mult pe acest domeniu. Totuși, cu cât succesele ca instrumentist devin mai frecvente, cu atât mai mult îmi doresc să aprofundez și să studiez dirijatul, drept dovadă că vara trecută am avut parte de o experiență extraordinară la masterclassul de dirijat al lui Cristian Măcelaru care mi-a reamintit de dorința mea de a studia dirijat. În următoarea perioadă mă voi concentra mai mult pe acest domeniu, ceea ce e foarte motivant pentru mine și sigur vor fi ocazii cât de curând, când mă voi prezenta ca dirijor.
De unde vine pasiunea ta pentru aranjat/ orchestrat?
De mic mi-a plăcut compoziția și în continuare sunt pasionat de acest subiect. Cred că e nevoie de multă știință ca să poți exprima coerent ideile creative și atunci aranjamentele și orchestrațiile sunt un exercițiu excelent de a organiza materialul muzical. Am făcut multe aranjamente încă de la o vârstă fragedă, de la 14 ani, fiind într-un mediu muzical activ – tatăl meu este profesor și formator muzical –, am avut ocazia să-mi exersez și această latură. Acum am reușit să aduc această pasiune la un nivel de rafinament mai mare și datorită colegilor de cvintet, care cântă excepțional și în felul acesta îmi încurajează mult creativitatea. Tot timpul am urmărit în aranjamente și orchestrații metode de a recompune piesa pentru noua formulă, astfel încât valoarea ei să fie amplificată. Sper că m-am apropiat de această țintă.
Cum îți alegi lucrările pe care e aranjezi pentru Coloris? Ce te motivează?
Majoritatea sunt sugestii din partea colegilor sau pur și simplu piese pe care le ascult și imediat le aud în versiunea de cvintet. De exemplu Cinci piese de pian de Carl Nielsen am auzit-o o singură dată și am știut exact cum trebuie să sune la instrumente de suflat, de parcă ar fi fost scrisă în original pentru cvintet și aștepta să fie transcrisă. Cred că anumite lucrări au pur și simplu potențial orchestral și sunt încătușate de instrumentul pentru care au fost compuse, iar asta mă motivează să dezvălui adevăratul potențial.
Lipatti. Ce a însemnat acest capitol din viața ta anul acesta, în 2021?
Cu Dinu Lipatti am o poveste începută cu câțiva ani în urmă, datorată în mare parte colegului meu oboist Valentin Ghiță, care face eforturi considerabile pentru muzica românească dedicată instrumentelor de suflat. Anul trecut s-a ivit ocazia de a aplica pentru un proiect prin care să aducem la lumină creația lui Lipatti într-un mod 100% profesionist, cu partituri editate, înregistrări în studio, video și documentar – proiectul s-a intitulat sugestiv „Lipatti 100%“. Am avut parte de aportul generos al Administrației Fondului Cultural Național, care ne-a susținut financiar în mod admirabil. În acest fel am putut aduce la cunoștință lumii întregi latura de compozitor pentru instrumente de suflat a lui Lipatti și mă bucur că acest proiect are ecouri și în 2021. În acest an, prin implicarea admirabilă a Institutului Cultural Român am putut face un proiect unic: am înregistrat video integrala creației pentru suflători a lui Lipatti, la conacul de la Fundățeanca, Argeș, care este și casă memorială. Vă încurajez să urmăriți acest recital inedit pe pagina de Facebook sau canalul YouTube al Institutului Cultural Român.
Planuri de viitor, Coloris/ orchestră/ România.
Planuri sunt multe, în toate domeniile. Primul concert cu cvintetul V Coloris va fi pe 11 iulie în Copenhaga, concertul va fi transmis live pe pagina de Facebook și vom interpreta lucrări daneze, spaniole, franceze sub titlul „Story Telling/ Povestind“. La început de iulie voi cânta la Sala Radio din București într-un proiect special alături de Orchestra Națională Simfonică a României, ce îl va avea ca protagonist principal pe trompetistul Wynton Marsalis alături de Jazz Lincoln Center Orchestra, dirijor Cristian Măcelaru. Vom interpreta piesa compusă de faimosul trompetist american pentru orchestră de jazz și orchestră simfonică: The Jungle. Alt proiect special la care mă bucur să iau parte și care se numește „Romanian Chamber Orchestra“ reunește cei mai buni muzicieni români din Europa sub bagheta dirijorului Cristian Măcelaru, iar anul acesta vor fi adăugate și instrumente de suflat, concertul principal fiind pe 17 august, la Ateneul Român, în cadrul festivalului Vară Magică. Un concert special cu flaut, oboi și trio de corzi, în 29 iulie, va fi în Danemarca și vom cânta exclusiv lucrări britanice sub titlul generic „There is no Brexit for musicians/ Nu există Brexit pentru muzicieni“. Alt proiect special va fi concertul de debut al oboistei și partenerei mele de viață Felicia, în care vom cânta împreună, pe 1 septembrie, lucrări pentru oboi și orchestră în premieră mondială (va fi și o orchestrație făcută de mine).
La capitolul înregistrări?
Plănuim să lansăm în toamnă mai multe albume muzicale de mici dimensiuni (două-trei lucrări) care în final vor rezulta într-un nou CD, în care vom include aranjamentele cântate anul acesta și lucrări compuse pentru noi în ultimul an. Avem trei lucrări dedicate cvintetului în anul 2021, semnate de doi compozitori români de referință: Sabin Păutza și Doina Rotaru precum și un important compozitor englez, Nimrod Bornstein. Mai avem în plan lansarea unui CD cu lucrări daneze de referință pentru cvintet de suflători, disc ce va apărea cel mai probabil în primăvara anului viitor.
Câteva întrebări intime: dirijorul favorit (în viață sau nu)?
Carlos Kleiber, Ghenadi Rojdestvenski, Cristian Măcelaru, Kirill Petrenko și orice alt dirijor care este slujitorul muzicii la modul exclusiv.
Compozitor?
E greu să fac un top al compozitorilor, dar pot să spun că pentru fiecare stare am câte o simfonie preferată: cea mai pură formă de dragoste e în Simfonia a II-a de Rahmaninov, cea mai filosofică muzică este în Simfonia a III-a de George Enescu, cea mai strălucitoare și dansantă simfonie este Simfonia a VII-a de Beethoven, cea mai groovy muzică e în Simfonia în trei mișcări de Stravinski, cea mai nostalgică simfonie este Simfonia a V-a de Sibelius, cea mai electrizantă armonie e în Simfonia a IX-a de Bruckner, muzica ce te pregătește cel mai bine pentru finalul vieții se găsește în Simfonia a IX-a și a X-a de Mahler, iar lista poate continua pe multe pagini.
Cea mai frumoasă experiență muzicală din viața ta până acum?
Concertul cu Wynton Marsalis și Jazz Lincoln Center orchestra în New York, ianuarie 2019.
Cum e să ai o iubită cu care să faci muzică de cameră și care cântă tot la un instrument de suflat de lemn?
E super! Cel mai bun instrumentist cu care am cântat și voi cânta vreodată, poate și din cauză că gândim la fel muzica, ne cunoaștem toate intențiile fără măcar să respirăm. Discutăm mult despre muzică în timpul liber. Practic e ca o extensie a propriei conștiințe muzicale, ceea ce e aproape imposibil de realizat cu altcineva.
Cui îi datorezi iubirea de muzică? Cui îi ești recunoscător pentru că știi să citești o partitură?
Sunt multe persoane care m-au călăuzit pe drumul meu muzical și aștept cu nerăbdare să cunosc cât mai mulți muzicieni de valoare de la care să pot adăuga la tot ceea ce am primit până acum. Cititul unei partituri a început cu tatăl meu, care m-a învățat să citesc notele muzicale înainte de a ști alfabetul. Ulterior multe persoane au contribuit în dezvoltarea mea muzicală: profesoara de flaut Emilia Ciobanu, Ion Bogdan Ștefănescu, flautist extraordinar, Petru Andriesei, profesorul de dirijat, Dan Dediu, profesor în facultate, Cristian Măcelaru, dirijor, ca să numesc doar câteva nume la care se adaugă o mulțime de alte persoane importante, mai ales colegi de vârsta mea, dar și studenți cu care lucrez și de la care învăț enorm.
Ce înseamnă muzica pentru tine?
Încă o întrebare dificilă la care încerc să fac un rezumat foarte precar: muzica este o parte semnificativă a vieții mele care nu poate fi separată de ceea ce sunt eu. Indiferent de ce aș lucra, totul gravitează în jurul muzicii, iar faptul că sunt flautist e doar o întâmplare fericită, dar care nu mă definește în nici un fel. Muzica este așa de vastă și de frumoasă încât nu poate fi redusă la o „țeavă de metal“. Cred că muzica este o energie pe care o primim și trebuie să o amplificăm pentru cei din jur.
Mulțumesc!
https://www.youtube.com/watch?v=MsmWnJ13dbY
Balada de Ciprian Porumbescu cu V Coloris Quintet, arr. Ștefan Diaconu, solo oboe d“amore Felicia Gabriela Greciuc, înregistrare Folkehuset Absalon, 31 mai 2021
1 Trackback