S-a născut pe 5 iunie 1941 la Buenos Aires, Argentina. Legenda vie, pianista incredibilă și femeia fără limite a împlinit 80 de ani pe 5 iunie 2021. Continuă să apară pe scenă, ca și cum vârsta nu i-ar aparține. Articolul de săptămâna aceasta la Rubato, un elogiu obligatoriu plus câteva recomandări la zi, îi este dedicat. Ei, magnificei Martha.
A început pianul la 3 ani, a debutat la 8 ani cu Concertul nr. 20 în re minor de Mozart și a studiat, printre alții, cu Friedrich Gulda, Nikita Magaloff, dar și cu Madeleine Lipatti, marea iubire a lui Dinu.
În termeni contemporani, e un VIP atipic, inabordabil și dificil de prins în tipare. A cântat Bach pentru Clara Haskil, iar la 16 ani câștigă două mari competiții pianistice. A rămas timidă ca o fetiță, dar are o memorie fotografică, drept pentru care studiază noaptea, doarme ziua sau nu face nimic săptămâni bune. Are trei fiice din trei căsătorii cu trei muzicieni. A câștigat bătălia cu cancerul și cântă în numeroase concerte și recitaluri filantropice. A creat trei festivaluri prin care promovează tinerii muzicieni, în Argentina, Japonia și Elveția. Poartă brățări și coliere de puștoaică, iar în tinerețe a fost o fumătoare înveterată. Nu știu dacă e, așa cum se spune, „cel mai mare pianist în viață“, dar cu siguranță e un fenomen al artei pianistice moderne. I se mai spune „ciclonul argentinian“ sau „tigresa pianului“, apelative care, firesc, nu o încântă foarte tare. Acasă i se spune simplu espléndida. Magnifica.
Am văzut-o live streaming acum un an, într-unul din recitalurile fără public din pandemie, la Laeiszhalle, alături de violonistul francez Renaud Capuçon. Era 20 iunie 2020, nervii cedau sub asediul veștilor proaste din carantină, dar Martha Argerich era miraculoasă. Aceeași pianistă tonică dintotdeauna, cu gesturi reținute, dar de o neverosimilă agilitate și forță interioară. Un uragan de vitalitate în corpul unei doamne cu părul cenușiu spre alb.
În atmosfera searbădă a bătrânei săli din Hamburg, cei doi sădesc arborescențe sonore de vitalitate jovială în Sonata nr. 8 în sol major op. 30 de Beethoven și pasiune incandescentă în celebra Sonată în la major de César Franck. Violonistul, prieten fidel, e cuceritor, cu sunet rafinat și furtunos. Lovitura de grație vine înainte de Franck, la finalul sonatei beethoveniene, după ce, fără ritualul obișnuitelor aplauze, cei doi muzicieni se înclină sobru unul în fața celuilalt. Argerich șoptește un simplu „Merci“.
Revine singură, șovăielnic, parcă plutind din culise, se așază la pian și începe ultima sonată de Chopin, Sonata nr. 3 în si minor op. 58, o lucrare pe care nu a mai cântat-o în public de 25 de ani! Și nici nu a înregistrat-o, surpriza e cu totul neașteptată pentru că programul a fost anunțat doar cu jumătate de oră înaintea începerii recitalului. Sunt în extaz, alături de miile de fani care urmăresc online surpriza tulburătoare. Un incipit maiestuos care electrizează, un scherzo fulgurant, cu cascade sonore strălucitoare, un largo de o poezie emoționantă în care, pentru o fracțiune de secundă, pianista își aruncă privirea în sala goală, cu zâmbet care pare despre singurătate. Finalul e o explozie motorie a digitațiilor, unul din momentele aproape halucinante când mă întreb, din nou, dacă Martha Argerich, această ireală forță a naturii, e născută cu adevărat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Artista se ridică de la pian cu o privire reprobatoare către sala goală: „Unde sunteți? Am cântat pentru voi o capodoperă!“.
Iată înregistrarea, una memorabilă:
https://www.youtube.com/watch?v=2wPOUbjb8nw&t=4s
Martha Argerich la 7 ani
Aproape tot ce îi iese de sub degete se transformă în capodoperă. E acea energie care face diferența între excelență și geniu. Un impuls care se imprimă contaminant partiturii, publicului și chiar aerului din sala în care Martha Argerich respiră muzică împreună cu orchestră și public, transformați subit în adoratori, de la chiar prima întâlnire. Un coup de foudre pe care l-am resimțit la fiecare întâlnire, atât în sală, în filmări cât și, greu de crezut, în înregistrările audio. Ce e acest impuls energetic? Talent și dar, dincolo de orice explicație și categorisire, și, în același timp, chin și frustrare pentru un spirit care și-a dorit dintotdeauna să fie liber.
Concertele pe care le-a susținut sunt la fel de legendare precum cele pe care le-a anulat în ultimul moment, un comportament care ar fi însemnat sfârșitul pentru altcineva. A renunțat demult și la recitaluri, iar bisuri dă doar dacă nu e solo pe scenă. Argerich evită pe cât poate interviurile, dar atunci când le acordă e cel mai zâmbitor om de pe planetă, oricât de proaste ar fi întrebările. Stă departe de luminile reflectoarelor și își alege cu atenție partenerii de cânt, favorizându-și prietenii din copilărie, de la regretatul Ivry Gitlis, Nelson Freire sau Daniel Barenboim, până la propriile descoperiri, cum ar fi Ivo Pogorelić sau ucraineanca Polina Leșenko, astăzi una dintre partenerele violonistei Patricia Kopacinskaia.
În 2017, după concertul din Festivalul Enescu, am fost impresionat ascultând-o într-un interviu la Radio România Cultural în care vorbea despre pianiștii români pe care i-a ascultat și promovat: Cristina Marton, Mirabela Dina, Mara Dobrescu și Florian Mitrea. Și, of course, despre marele Radu Lupu.
La Festivalul Enescu 2017
© Cătălina Filip
Pe 14 septembrie 2021 mă voi bucura să o revăd la București, la Sala Palatului. Voi resimți, cu siguranță, din nou unda de șoc a energiei electrice din Concertul nr. 3 în do major op. 26 de Prokofiev, una dintre partiturile ei semnătură, alături de National de France și Cristian Măcelaru, un concert pe care l-a cântat la Paris, imediat după câștigarea Concursului Chopin de la Varșovia. Avea 24 de ani, era seducătoare ca o actriță din la nouvelle vague, purta minijupe spectaculoase și fuma țigară după țigară. „Seamănă cu o ondină“, avea să scrie cronicarul de la „Le Figaro“, după ce o ascultase alături de Claudio Abbado și Orchestra National de la RTF în al treilea de Prokofiev, „o ondină cu părul lins și orbitor ce îți pare că tocmai a ieșit din apă“.
https://www.youtube.com/watch?v=Rj8cBmWZhP0
Argerich & Abbado 1988, DG
La final, câteva recomandări, mai întâi la capitolul înregistrări, pentru că asistăm la o adevărată sărbătoare a înregistrărilor și reeditărilor Argerich, dedicată aniversării celor 80 de ani. În festinul digital la care Warner participă cu patru colecții copioase Martha plays: Mozart, Rahmaninov, Beethoven și Ravel. Deutsche Grammophon a mizat pe o integrală Prokofiev și mai ales pe recitaluri și concerte inedite cu creații de Frederic Chopin.
La capitolul CD-uri, tot casa germană publică, pe 7 mai 2021, o altă interesantă selecție Chopin cu 5 CD-uri și un Blu-ray audio, dar și o superbă ediție vinil cu înregistrări solo și concertante realizate între 1960-1980. Proaspăt, pe CD, a apărut pe 4 iunie un DG Debussy cu Daniel Barenboim, Kian Soltani și Michael Barenboim, iar pe 18 iunie EuroArts va edita o ediție specială cu 6 DVD-uri ce conțin arhive, concerte, recitaluri, un Prometeu de Scriabin cu Abbado & Berliner și reeditarea documentarului Bloody Daughter de Stéphanie Argerich, 2014.
Pentru mine, cel mai frumos CD rămâne însă remasterizarea albumului Chopin înregistrat la EMI în 1965, astăzi Warner, considerat pe bună dreptate legendar, cu Sonata nr. 3 în si minor op. 58 și cel mai frumos zâmbet adresat lui Chopin la minutul 05.30.
https://www.youtube.com/watch?v=JlpLsk6lo1k
Și Mezzo oferă un adevărat regal Argerich între 5-11 iunie, cu un recital special en famille vineri, 11 iunie, ora 22.00, ora României, cu titlul Happy birthday Martha Argerich!
Audiție plăcută!
În 1960
© Ilse Buhs
Martha Argerich în cinci ipostaze
Strălucire, scherzo în do#minor op. 39, Chopin, 1965
https://www.youtube.com/watch?v=_0RpoflsaUM
Joc, Target, Leonid Desiatnikov, cu Gidon Kremer, 2014
https://www.youtube.com/watch?v=BKlKKQB9bmw
Transcendență, Concertul în la minor op. 54, Schumann, cu Celibidache & ORTF, 1974
https://www.youtube.com/watch?v=w4yt3KV8H30
Geniu, Concertul nr. 3 în do major op. 26, Prokofiev, cu Previn & LSO
https://www.youtube.com/watch?v=FgnE25-kvyk
Virtuozitate, Sonata în re minor K.141, Scarlatti, 2009
https://www.youtube.com/watch?v=Gh9WX7TKfkI
Tandrețe, Concertul pentru pian în sol major, Ravel, cu Charles Dutoit & National de France, 1990
https://www.youtube.com/watch?v=oLanw4hnLIs
FOTO: © Werner Neumeister
1 Trackback