Ce am mai citit în ultimele luni.
Cehov, de Henri Troyat. Editura Polirom, 2021, traducere de Marina Vazaca
E cea mai bună biografie pe care am citit-o vreodată, ceea ce desigur s-ar putea să nu însemne mult, fiindcă nici eu n-am citit toate biografiile și, chiar dacă le-aș fi citit, poate avem alte gusturi.
Trebuie să știți, totuși, că domnul Troyat e un specialist în viețile altora. I-a scris pe toți: Tolstoi, Pușkin, Dostoievski, Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic, Baudelaire, Balzac, Nicolae al II-lea, ultimul țar. Chiar e formidabil domnul Troyat (născut la Moscova sub numele de Lev Aslanovici Tarasov).
Dar ceea ce face această carte de neuitat este însăși viața lui Cehov, un om care nu a trăit decât patruzeci și patru de ani (cât Gogol sau Fitzgerald), dar care a apucat să scrie unele dintre cele mai importante texte scrise vreodată. Cehov e imbatabil în proză scurtă și în dramaturgie și, îndrăznesc să cred, mai e și cel mai bun scriitor care n-a scris nici un roman (la ce folos să scrii și romane?).
Și ce viață a avut Cehov! Ce copilărie, ce tinerețe, ce putere de muncă, câtă generozitate și câtă luciditate. Un om care a știut să vadă pe de o parte și pe de altă parte de fiecare dată, nepărtinitor, curios și bun. Doctorul Cehov, mort în Germania, de tuberculoză. A băut murind șampanie, sfidând trecerea.
Îndrăznesc să mai cred și că, pe de altă parte, Anton Pavlovici va rămâne nemuritor. Este cel mai modern dintre clasicii ruși, e cel mai aproape de viață. Citiți această carte, dacă vreți să vedeți cum și de ce a scris Cehov Pescărușul și ce a căutat, la urma urmei, pe insula Sahalin.
Toate zborurile au fost anulate, Adrian Diniș, Casa de Editură Max Blecher, 2020
Adrian Diniș a fost un poet, care a murit devreme, în 2018, la 32 de ani. Scria frumos, atent la nuanțe și preocupat de stil. Volumul a fost îngrijit de Claudiu Komartin, poet și el.
Aceeași mare, de Amos Oz, Editura Humanitas Fiction, traducere și note de Marlena Braester
Oz a scris această carte pe când avea șaizeci de ani, în 1999. O considera cea mai bună dintre cărțile lui și cred că nu greșea. O socotesc și eu la fel, cea mai bună dintre cărțile oz-iene, dar alături de Între prieteni, tandră evocare a complexității vieții într-un kibbutz.
Aceeași mare ni-l arată pe Oz în condiția sa esențială, aceea de poet care scrie romane din acele detalii care nu lipsesc, în definitiv, din povestea tuturor oamenilor.
Sistemul periodic, de Primo Levi, Editura Art, traducere din italiană de Vlad Russo
Mai citisem de Primo Levi volumul Mai este oare acesta un om?, o carte fundamentală pentru înțelegerea Holocaustului. Primo Levi este unul dintre cei care n-au murit la Auschwitz.
Levi (născut în 1919) a fost chimist și scriitor. A murit în 1987, la Torino, într-o zi de aprilie. Moartea sa a fost clasată drept suicid.
Jurnalul pancreasului, de Péter Esterházy, Editura Curtea Veche, 2019, traducere de Marius Tabacu
Esterházy a fost un mare scriitor maghiar, a murit de cancer la pancreas. Jurnalul acesta este chiar jurnalul morții sale. Nu mulți oameni știu să-și scrie moartea și să o înțeleagă. Cartea lui Esterházy este, de aceea, cu atât mai importantă. Mă tem chiar că este de neocolit.
1 Trackback