Despre Radu Muntean nu pot vorbi decit de bine. Ce sa spun de rau despre el? Nu am ce. Prima oara cind l-am cunoscut – asta s-a intimplat la castingul pentru Furia –, i-am remarcat in primul rind umorul. Avea umor si avea o siguranta cu care eu nu eram obisnuit si pe care eu nu le aveam. Adica aveam umor, dar pe atunci n-aveam siguranta. Imi aduc aminte ca am facut atunci mai multe duble. La insistenta lui. Si de vreo sapte ori am tot reluat si nu intelegeam de ce, dar eu de fapt evoluam de la proba la proba. Pe urma mi-am dat seama ca avusese foarte multa rabdare cu mine.In sfirsit vedeam pe cineva care spune: „A, nu-mi place aici”. Si-mi vorbea normal, ma lua pe limba mea. La Radu e mereu vorba de normalitate. El e tot timpul lejer, relaxat. Nu intelectualizeaza nimic si e atent la acea energie care iese din textul pe care-l spun actorii si din mizanscena. Mi se pare foarte greu sa fii lejer si relaxat si sa nu-ti tremure inima ca, vai, eu ce fac, miine iese produsul si trebuie sa fie foarte puternic.
Ne-am imprietenit lucrind la Furia. Filmam noaptea si pe urma, in loc sa ne ducem la casele noastre sa ne culcam, stateam cu el si cu Dragos Bucur pina pe la 10-11 dimineata la discutii sau la cite o bere. Nu ne venea sa ne despartim. Era o senzatie de bine intre noi, era o apropiere. Era primul lungmetraj si al lui, si al meu. Ma simt foarte legat de Radu. Datorita lui am debutat in lungmetraj. Munca la al doilea film, Hirtia va fi albastra, a fost o bucurie.
Radu tot timpul lucreaza la nuante pe care, pentru ca si scrie scenariile, le simte foarte bine. El zice ca n-ar putea fi actor pentru ca n-ar putea sta in fata camerei si n-ar putea face acelasi lucru de mai multe ori, dar eu cred ca are un instinct exceptional. Actorii reusesc mereu cu regizorii care sint buni actori.
E unul dintre cei mai directi oameni pe care i-am cunoscut in meseria asta si acest lucru e foarte greu de ingurgitat de multi din breasla. Daca are ceva sa-ti spuna, iti spune pe sleau, chiar daca e usturator. Asta e o mare calitate. Semanam foarte mult – sintem cam rai de gura. Are simplitatea omului de pamint (desi e zodie de aer; e nascut in iunie), nu e un artist ingindurat, nu e sumbru, nu-l apuca depresia. Dimpotriva, e foarte jucaus, are partea asta de artist, a omului care se distreaza. El nu se ia tot timpul in serios, si asta cred ca e atuul lui. Si e autoironic, dar e foarte serios, fara sa fie genul muncitor ca Banel Nicolita, care alearga tot timpul. E, mai degraba, Cristi Chivu.
Eu sint unul dintre prietenii lui si nu pot sa zic ceva de rau despre el, dar mi-ar placea sa se joace si mai mult, poate cum facea la Furia. Acea libertate a jocului parca a pierdut-o un pic.