In Foxtrot XX, Razvan Petrescu face si el diferenta dintre povestire si roman, subliniind avantajele prozei scurte: „Stefan Banulescu imi spunea cindva cit de infernal este sa scrii proza scurta, trebuie sa ai pentru fiecare text cite o idee distincta. Ceea ce nu-i cazul romanului. Poate de asta nu am reusit sa atac genul; iti trebuie prea putine idei si, in compensatie, o formula interioara de avalansa. Imi plac lucrurile care nu pot fi tratate decit scurt. Rapid. Prin knock-out”. Pentru Razvan Petrescu, proza scurta reprezinta „cel mai provocator gen”, deoarece „te tine in alerta, cu simturile ascutite”.
In prima jumatate a anilor ’80, absolventul de Medicina, Razvan Petrescu, se indreapta catre literatura. Razvan Petrescu s-a impus cu adevarat ca scriitor la inceputul anilor ’90, cind publica trei volume de proza scurta. Cartile sale au fost bine primite de critica literara, autorul primind si numeroase premii. Foxtrot XX este o culegere de publicistica, in care este descrisa, pe ritmul foxtrotului, societatea romaneasca de la sfirsitul secolului XX.
Foxtrot XX este o carte-puzzle despre o lume-puzzle, in care umorul de buna calitate si ironia autorului cuceresc cititorul: „Dublu fenomen extatic: fotbalisti vorbind la televizor. Baietii rid, sughit, isi sug maselele, ofteaza, nu le pot suge cum trebuie in fata camerelor de filmat, ii vede familia, mama, deci inevitabil le mai ramine cite-un rest de biftec in carie, pe care-l scuipa la sfirsitul emisiunii in paharul cu Coca-Cola, fac pauze, in pauze tac, cind tac vorbesc, poarta briantina in par, au opinii, masini de lux, nevoi, urechi mult indepartate de restul corpului sau prelungirea lui superioara, oricum s-o fi numind ea, in cazuri de urgenta fiind definita-n fisa medicala frunte sau, mai tehnic, cap. Dau gol cu el, dau din el pur si simplu, de la stinga la dreapta, dinpre inainte spre inapoi, asculta si probeaza comentatori de faza a cite trei ore, senatori, deputati, sint iubiti de public, unii au plecat in Italia si vorbesc cursiv direct in latina, conduc intr-un fel si fara sa vrea tara spre culmile absolut netede ale limbajului neted, sint si ei oameni, la urma urmei, sprinteni, foarte tineri, scunzi, cu cravata de matase galbena la trening si caciulita neagra pe ochi cind e cald, ne reprezinta in lume cu acel univoc brio in priviri, sint de neinlocuit”.
Recunoastem in proza lui Razvan Petrescu influenta lui Caragiale. Autorul volumului Foxtrot XX este un fin observator si un maestru al intertextualitatii, al comicului de situatie si de limbaj, un scriitor cult.
„Orice-as scrie, derapez in beletristica”
Prima parte a cartii, intitulata Jurnal 4×4 in loc de epilog, este partea cea mai interesanta din Foxtrot XX, care cuprinde citeva texte „autobiografice” (Cuvint inainte, Prefata, Introducere, Preambul, Fragment autobiografic, Preludiu), autobiografii parodice si confesiuni despre tinerete, prezentind totodata si un portret al scriitorului prins in actul creator si confruntindu-se cu dilemele existentei sale. Orice text scris de Razvan Petrescu se transforma automat in literatura, asa cum marturiseste scriitorul in Preludiu: „orice-as scrie, derapez in beletristica”. Iubind muzica si filmul, Razvan Petrescu, considerat a fi unul dintre cei mai importanti autori de proza scurta din literatura noastra, a dorit intotdeauna ca proza lui sa fie una cinematografica si, in acelasi timp, „sa semene cu un portativ, sa fie auzita ca o partitura”, sa poata fi cintata. Acesta a fost dintotdeauna visul oricarui mare scriitor.
Razvan Petrescu, Foxtrot XX,
Hors collection,
Editura Cartea Romaneasca,
2008, 34.95 lei