Un congres reprezintă un eveniment politic major, care de regulă ridică în sondaje partidele care țin asemenea reuniuni. Iar dacă la vârful formațiunii există și competiție internă, cu atât mai bine. Congresele cu final cunoscut sunt plictisitoare și nu reușesc să capteze atenția electoratului. De regulă, astfel de evenimente sunt fără miză și nu stârnesc interesul nici măcar în rândul propriilor membri de partid.
Ceea ce face însă PNL în acest an este dincolo de orice închipuire. Pare o premieră mondială, în care taberele se dușmănesc și își aruncă vorbele cele mai urâte.
Veți spune că PNL e partid viu și că acest congres reușește să ajungă în atenția marelui public. E adevărat, există confruntare internă pentru șefia partidului, însă confruntarea a căpătat accente aproape violente, cu o miză greu de înțeles pentru cei care urmăresc scena politică.
Să nu uităm că liberalii au declanșat competiția încă din primăvară. Opt luni de scandal pentru un banal congres. Nu s-a mai întâmplat așa ceva în istoria noastră politică de după 1990. Nici măcar în anii electoralii nu s-a consumat atâta energie și nu au existat atâtea patimi.
Congresul PNL nu e despre Cîțu sau Orban, ci despre resurse. Cine câștigă congresul rămâne la guvernare, cine pierde va fi scos pe tușă. Dacă Orban pierde, atunci va rămâne și fără șefia Camerei Deputaților. Va fi un simplu deputat liberal.
Dacă Florin Cîțu nu este ales președinte la congres, actualul premier pierde tot. Cîțu nici n-a fost vreodată un mare politician, ci este plimbat ca pe moaște peste tot prin țară grație poziției sale de premier. Dacă nu ar fi ocupat acest post, Cîțu n-ar fi devenit în veci candidat la șefia partidului. Nici nu contează dacă Florin Cîțu e bun vorbitor, dacă are abilități de lider sau dacă are capacitatea de a se descurca în situații limită. E omul care satisface perfect interesele celor din preajma sa. Posibil că satisface cel mai bine și interesele Cotroceniului.
Celor de la PNL nici nu le pasă că oamenii se uită atent la ceea ce se petrece în ograda lor. Alegerile viitoare sunt departe, partidul are timp să-și revină, așa gândesc liderii liberali din preajma lui Cîțu. Calea e greșită, însă rațiunea e ultimul lucru de care să mai țină cont tabăra premierului.
Pe de altă parte, e greu de înțeles ce anume l-a apucat pe Cîțu să-i ostilizeze taman acum pe cei din USR PLUS. A existat cu siguranță o strategie a taberei Cîțu, dar aceasta excludea din start varianta ieșirii useriștilor de la guvernare. Cîțu puncta în fața activului de partid, spre deosebire de Ludovic Orban, cel care a negociat prost cu Barna și Cioloș la împărțirea portofoliilor ministeriale. Că liberalii au fost luați prin surprindere de rapiditatea cu care USR PLUS a decis riposta o arată și încercările penibile de a amâna dezbaterea moțiunii de cenzură. Din nou asistăm la o premieră, dar se creează un precedent care ulterior va putea fi invocat de adversarii politici. Cum ar fi ca, peste câțiva ani, PSD să apeleze la tot felul de tertipuri și să nu pună moțiunea de cenzură în dezbaterea Parlamentului? Probabil că viitorul șef de la liberali se va tăvăli prin sala de plen, va ieși furios la TV, va ține cinci conferințe de presă pe zi. Dar toți vor aminti atitudinea PNL din anul 2021, când partidul a blocat dezbaterea moțiunii de cenzură.
E greu de crezut că Florin Cîțu mai poate pierde șefia PNL. Ludovic Orban a rămas fără sprijinul liderilor de filiale, iar votul la congres va fi atent controlat de susținătorii premierului. Vă închipuiți că tabăra Cîțu depune atâtea eforturi să nu ajungă moțiunea în plen, dar alegerile interne să fie lăsate la voia întâmplării? Niciodată nu se va întâmpla așa ceva. Doar un cataclism intern la PNL mai poate schimba soarta scrutinului pentru șefia PNL.
Întrebarea este alta: cum va arăta PNL cu Cîțu președinte din 26 septembrie încolo? Rănile sunt adânci, iar o majoritate PNL-USR PLUS rămâne improbabilă și după congresul de la finele acestei luni. Și atunci?
Imaginea PNL s-a făcut zob în acest moment, iar liberalii vor avea de trecut o iarnă dificilă. Vin facturi uriașe la întreținere, pandemia încă n-a dispărut, iar leul e tot mai slăbit în raport cu euro.
La cum arată azi lucrurile, congresul PNL poate fi numit ca unul împotriva partidului. Dacă nu ar fi avut alegeri interne, PNL n-ar fi rupt atâtea punți în interior și nici n-ar fi împins USR PLUS în afara guvernării.
1 Trackback