La fiecare nouă ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI) spațiul de stocare Gmail devine neîncăpător.
Primesc atenționări și încep să dau delete la misive electronice din anii anteriori. Un prilej numai bun pentru a-mi reaminti de laboratorul în care am copt ediții precedente. Fiecare, cu tema ei („avarie pandemică“ 2020; „libertate“ 2019; „altfel“ 2018; „orizonturi“ 2017; „neliniștile prezentului“ 2016; și tot așa până în 2008, la cea dintâi ediție, „diversitate și dialog“).
Mereu, în primul weekend din luna octombrie, că, deh, toamna se numără bobocii. Vă zic sincer, când am început, în 2008, în plină criză economică, acest proiect de care Iașiul și regiunea aveau nevoie (în orașul culturii nu exista nici un festival de artele spectacolului, cel consacrat lui Avram Goldfaden se stinsese după câteva file), nu proiectam să ajungem unde suntem acum. Sigur că, tenace (unii zic încăpățânată) și perfecționistă (unii zic chisată) cum sunt, am avut puterea și am găsit resursele de a continua, chiar dacă, la ediția a VI-a (tema era „ludic“), exasperată de absența sprijinului autorităților, îmi propusesem să comunic public că voi pune punct. Noroc că n-am anunțat, ca să nu stric frumusețea festivității de debut, pentru că, iată, am atins numărul 14.
Să nu vă închipuiți că a fost simplu. Dimpotrivă! Pentru a aduce anumite trupe de mare calibru, pentru prima oară în România, au fost necesare discuții și tratative de doi-trei ani, dar așa am reușit să înscriu în program Bread and Puppet Theatre, marionete vietnameze pe apă, Phillippe Genty, Joel Pommerat, acum Susanne Kennedy. Regizoarea este deținătoare a celei mai valoroase distincții continentale – Premiul Europa pentru Teatru, Realități Teatrale, și va veni în premieră în România, numai la FITPTI, prin instalația imersivă I AM (VR) concepută alături de Markus Selg (Germania). Spectatorii vor călători în virtual prin ochelari VR pătrunzând într-un univers foarte special, arhitecturat pe îndemnul oracolului de la Delphi „cunoaște-te pe tine însuți?“.
Un festival devine și element al regenerării urbane
Consiliul Județean Iași, finanțatorul Teatrului Luceafărul și al Festivalului, demonstrează prin fila de buget alocată în prezent că înțelege importanța culturii în viața unei metropole. Un festival înseamnă în primul rând, o investiție în modelarea publicului, echivalentul unei proiecții pe termen lung. Ceea ce așază un spectacol în sufletul și personalitatea publicului e adesea mult mai eficient decât o conferință sau o oră de matematică, și acestea indiscutabil necesare. Autoritățile trebuie să fie primele care să se preocupe de bunăstarea culturală a urbei.
În plus, un Festival Internațional (anul acesta, deși suntem în continuare în pandemie, avem peste 300 de invitați din 11 țări (Austria, Canada, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, România, Spania) care atrag spectatori nu doar din Iași, ci și din București, Piatra Neamț, Suceava, din toate localitățile regiunii. Un festival devine și element al regenerării urbane, contribuie la rândul său, printr-o formă de turism cultural, la dezvoltarea economică a locului.
Alexandru C. e din București și m-a abordat la Sibiu în legătură cu FITPTI. Va veni special să vadă câteva spectacole. Doina I. e din Piatra Neamț și a mai participat și la alte ediții, că doar e o zvârlitură de băț între orașul de sub Pietricica și acesta, al celor șapte coline.
Imprevizibilitatea este foarte ridicată
Unul dintre invitații de anul acesta îmi cere un onorariu pipărat, care depășește cu mult orizontul bugetar. Mai facem niște calcule la serviciul financiar-contabil, dar tot ne dă cu minus, pe roșu, cum se zice în jargon. E un mare artist care vine de mai multă vreme la FITPTI, îndrăznesc chiar să zic că e un prieten al manifestării noastre festivaliere și drepturile de proprietate intelectuală sunt la fel de valoroase precum acelea de proprietate materială, deci caut soluții. Îi scriu un mesaj în care spun că ultima soluție e să îmi vând un rinichi ca să-i acoperim solicitarea. Mi se răspunde imediat și încă într-o notă nostim-amicală: „Nu am mai întâlnit cu selecționer care să recurgă, chiar și numai la nivel de idee, la o asemenea rezolvare, așa că ți-l cumpăr eu!“. Și coboară nivelul cererii până acolo unde ne putem întinde fără să omorâm selecționerul!
În contextul pandemic autohton actual (în care procentul de vaccinare e scăzut, insuficient pentru a contracara agresivitatea formei Delta de SARS-CoV-2, relaxarea cvasi-generală a cetățenilor în privința respectării normelor de evitare a aglomerărilor, distanțare, purtare a măștii în spații interioare), imprevizibilitatea este foarte ridicată.
Epidemiologii anticipează că începerea școlii va fi un moment delicat: varianta Delta targetează mai ales tinerii, adulții se înghesuie în jurul intrării și uită de gesturile barieră. Foarte probabil la vreo 10 zile după sunetul clopoțelului s-ar putea să asistăm la un salt nefast al cifrelor pandemice. Situația sanitară se poate schimba de la o zi la alta, iar odată cu ea și regulile privind artele vii și întâlnirea artiștilor cu publicul. Așa că toată lumea lucrează cu scenarii alternative, cu soluții de rezervă care să fie activate din mers. Curba de speranță e largă, mergem mai departe, trăgând nădejde, de dragul publicului, să fie bine și exact cum au programat inițial. La FITPTI 2021 (ediția a XIV-a, focus „artă și tehnologie“, 1-10 octombrie) e așa:
https://luceafarul-theatre.ro/festivalul-international-de-teatru-pentru-publicul-tanar/festivalul-international-de-teatru-pentru-publicul-tanar-iasi-2021-arta-tehnologie/.
Vă aștept!