„Evenimentul” relateaza asadar, cum reputatul profesor ar fi promovat, pare-se pe 7 iunie, daca respectam data articolului, 48 de studenti fara sa-i examineze, „fapt nemaipomenit in analele universitatii noastre”. La aceasta se adauga „un nou fapt nepermis unui profesor, fapt care a indignat intreaga studentime si va indigna pe toti oamenii cu bun simt si judecata sanatoasa”. Si anume, „Domnia sa a facut eri, de la imaltimea catedrei universitare, urmatoarea declaratie studentilor: «Nu mai putem lucra impreuna pentru ca mi-ati devenit insuportabili. imi sinteti antipatici si nu va mai pot suferi». Iata o declaratie care constituie in ochii gazetarului „cel mai rusinos scandal care s-a petrecut vreodata intr-o universitate”. Aspru judecator era presa la inceput de veac, nu-i asa?! Daca am lua de buna relatarea din ziar, motivul acestei atitudini intolerabile ar fi fost acela ca studentii nu s-ar fi lasat manipulati in alegeri, unde profesorul lor reputat de drept administrativ iesise la balotaj, intr-unul din colegiile electorale pentru Camera, cu contracandidatul A.C. Cuza. E posibil insa ca lucrurile sa nu fi stat chiar asa, intrucit ziarul nu insista pe explicatii, cit pe acuzatii, compatimind „tristele vremuri” si chemind la pedeapsa celui care nu mai are ce cauta in universitate.
Numele sau este Constantin Stere, considerat astazi nu doar unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai vietii culturale iesene si romanesti de la inceput de secol XX, initiator al „Vietii romanesti” si promotor al poporanismului, ci si unul dintre cei mai aseptici politicieni. Din postura de activist liberal, sef de club, membru in guvern, el a refuzat chiar portofolii ministeriale, fiind considerat incomod si dificil atit pentru conservatori, cit si pentru batrinii liberali.
Stiind aceste lucruri azi, relatarea din „Evenimentul” pare putin credibila. Numai o cercetare amanuntita ar putea reconstitui faptele, nu putem cadea in capcana unui articol publicat de un ziar potrivnic dintr-un an electoral. Si, totusi, pe 21 iunie, acelasi cotidian aduce completari. Dupa discutii furtunoase, consiliul profesoral de la Drept decide ca o comisie de examinare condusa de decan sa examineze cei 48 de studenti, care refuzasera „pomana” domnului Stere. Intre timp, el iesise sifonat si dupa sedinta clubului liberal, unde aripa batrinilor, reprezentati de Petru Poni, reuseste sa impuna nominalizarea lui Nicu Gane pentru primaria Iasului, in detrimentul lui Garabet Ibraileanu, sustinut de Stere.
Fara a o investi cu aura de infailibil, campania de presa indreptata cu generozitate impotriva lui Constantin Stere, el insusi un adept al socialistilor generosi intrati apoi la liberali, are semnificatiile sale. Ea nu a cintarit in biografia acestuia, ales rector la „Cuza” sase ani mai tirziu.
Dar campania e un episod relevant pentru felul cum se desfasura lupta politica in anii electorali, bazata pe atacuri dure, in rindul carora e dificil uneori sa distingi intre dezvaluiri si inchipuiri. Campania vorbeste si despre deontologia presei, care nu dadea niciodata replica partii acuzate. Asadar, numai un cititor scrupulos, care citea ziarele tuturor gruparilor politice isi putea face o imagine cit de cit completa. Nu in ultimul rind, e un episod interesant despre viata academica. Chiar daca scandalul care i se imputa lui Constantin Stere nu ar fi existat, e sugestiv ce intimplare era etichetata la 1907 drept o rusine imensa, ce nu au pomenit analele universitare, care ar trebui pedepsita cu excluderea! In fata plagiatelor de azi, a acuzatiilor de mita, de comert cu diplome si cu teze de licenta, ce-ar fi spus oare colegii de la Drept?