Nu mai fac aici o recapitulare a muzicilor care imi plac (fiindca am tot facut acest lucru). Voi spune insa ca in ultimii ani am primit lectii sonore ori chiar corectiuni empatice de la studentii si tinerii mei prieteni, in anumite cazuri (vezi Muse), sau am descoperit pe cont propriu, la hazard, voci si trupe care au fost valabile intr-un moment anume pentru mine (PJ Harvey, de pilda). Iarna insa, mai totdeauna (de vreo sapte ani incoace) ascult Leonard Cohen, pentru vocea lui rugoasa si calma, pentru senzualitatea sa patriarhala si grava, ascunsa dupa paravane. Cohen are ceva de tihna, de somnolenta hranitoare. Nu ma omor dupa versurile lui (multi il considera inclusiv un mare poet, eu zic ca este un poet cantabil si atita tot, lipsit insa de profunzime nevrotica precum Jim Morrison sau Peter Hammill, care s-ar cuveni sa fie creditati amindoi ca poeti veritabili!), dar admit ca acestea isi au locsorul lor bine stratificat in constructia oraculara a cintecelor lui Cohen.
Iarna, deci, ascult cu ochii semiinchisi vocea de calugar-tata intelept, dar si pervers oarecum, a lui Leonard Cohen. Imi face bine, este un glas adecvat pentru zacere, pentru hibernare. S-a intimplat insa ca, datorita lui Cohen, am descoperit la sfirsitul lui 2007 vocea angelica a unei „bestii”. E vorba de Antony Hegarty: nu este neaparat monstruos ca infatisare, si totusi actualmente are ceva de „bestie”, dar de „bestie” imblinzita, angelizata vocal. E dificil sa iti inchipui cam cum ar putea cinta bestiile in ceruri, dar cu ajutorul lui Antony acest lucru este aproape posibil. Am nimerit la televizor, in iarna dintre 2007 si 2008, peste un concert omagial, unde l-am ascultat, fascinata in chip morbid, pe Antony Hegarty cintind faimoasa melodie a lui Cohen If It Be Your Will: solistul se misca dezarticulat ca o uriasa papusa orfana, cu vesmintele sfisiate.
Apoi, inca provocata cumplit si consternata de aparitia „bestiei”, am cautat sa vad cine este „monstrul” si am nimerit peste Hope There’s Someone: mi s-a facut pur si simplu rau de fascinatie!
Apoi am cautat si am tot cautat si am dat peste: My Lady Story, Cripple and the Starfish, You Are My Sister, For Today I Am a Boy, Fistful of Love, The Lake. Cei care citesc aici, si nu cred, nu au decit sa incerce si ei, mai ales primele doua sonoritati amintite de mine: If It Be Your Will si Hope There’s Someone. Recomand insistent si duetul frisonant cu Bjork: Dull Flame of Desire.