Fondată în 1845, revista „Scientific American“ a fost până recent o respectată revistă de popularizare a științei (și cea mai veche publicație lunară din SUA) în paginile căreia au scris de-a lungul vremii personalități precum Albert Einstein, Linus Pauling sau J. Robert Oppenheimer. În ultima vreme însă, publicația, urmând o tendință tot mai prezentă în mass-media americană în general, devine tot mai mult o revistă în care știința este sacrificată pe altarul ideologii woke.
Noile preocupări ale „Scientific American“ sunt surprinzătoare. Astfel, un articol publicat recent a stârnit o avalanșă de reacții care au mers de la batjocură la revoltă. Cei cinci autori ai articolului susțin că acronimul JEDI (care descrie programele ce promovează Justiția, Echitatea, Diversitatea și Incluziunea) folosit în mediul universitar american și anumite cercuri ale societății civile din Statele Unite trimite la cavalerii Jedi din franciza Star Wars, eroi toxici din punct de vedere ideologic. Articolul atacă astfel personajele seriei: „cavalerii Jedi sunt un ordin religios de călugări-polițiști intergalactici susceptibili să se prezinte drept salvatori albi și să reprezinte masculinitatea toxică în rezolvarea conflictelor“ (prin dueluri cu săbii laser „falice“). Ordinul Jedi este „un cult bazat pe excludere“ deoarece apartenența la el este „parțial condiționată de posedarea unui fizic superior și a unor abilități fizice”.
Autorii articolului leagă impactul cultural al seriei de programele lui Ronald Reagan (președinte aprig detestat de stânga politică) și trag concluzia că „eroicii Jedi sunt astfel simboluri ale unei serii periculoase de valori și presupuneri reacționare“ și că „franciza Star Wars are o moștenire culturală problematică și criticabilă pentru perpetuarea unor nedreptăți sociale precum sexismul, rasismul și discriminarea persoanelor cu dizabilități“. Această din urmă acuză este ilustrată, în opinia revistei, de reprezentarea lui Darth Vader care „leagă dizabilitatea fizică a antagonistului cu lipsa de umanitate mecanică și devianța morală“.
Acest articol de-a dreptul halucinant se înscrie perfect în noua poziție editorială a revistei. În 2020, pentru prima dată în 175 de ani, publicația a susținut oficial un candidat prezidențial, pe Joe Biden, atacându-l pe Donald Trump. Dincolo de arena politică oficială, pentru „Scientific American“ știința însăși trebuie aliniată la noua orientare ideologică, redactorul-șef al publicației, Laura Helmuth, explicând într-un interviu pentru „Poynter“ că prioritățile revistei vor fi de acum înainte „îmbunătățirea diversității și a incluziunii sociale“. Prin urmare, nu ar trebui să mire pe nimeni faptul că un articol publicat de „Scientific American“ în august 2021, Modern Mathematics Confronts Its White, Patriarchal Past, susține pur și simplu că „matematica este un focar de rasism și misoginie“.
Exact în aceeași perioadă, un articol apărut în publicația „Quillete“ și semnat de profesorii universitari Percy Deift, Svetlana Jitomirskaya și Sergiu Klainerman, susținea, aproape ca replică la cele publicate de „Scientific American“, că „din moment ce școlile din SUA dau prioritate diversității în detrimentul excelenței, China devine lider mondial în materie de știință și tehnologie“ cu referire în special la studiul matematicii.
„Am crezut că infestarea domeniului științelor exacte cu ideologia nu este posibilă decât în regimuri precum cel nazist sau cel stalinist“, scria încă din 2020 profesorul Lawrence Krauss în „Wall Street Journal“. „Așa am crezut. Dar în ultimii ani, mai ales după moartea lui George Floyd, liderii academici au adoptat complet limbajul dominator și opresiv restrâns până acum la așa-zisele jurnale de «studii culturale» pentru a-și coordona domeniile de cercetare, pentru a cenzura opiniile dizidente, pentru a elimina profesori de la catedră dacă cercetările acestora sunt acuzate de oponenți de a susține opresiune sistemică.“
Tot în septembrie, o altă celebră publicație științifică, „The Lancet“ (nici ea ferită de controverse în ultima perioadă), a provocat un val de furie după ce a descris, în ultima ediție, femeile drept „corpuri dotate cu vagin“. În urma reacțiilor publice (printre care și a multor specialiști care au anunțat că își anulează abonamentele sau colaborarea cu revista), redactorul-șef Richard Horton a fost silit să își ceară scuze public.
Galerie foto
