Vă închipuiți că în turbionul care este organizarea unui eveniment internațional de artele spectacolului (Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, pe care îl curatoriez) și încă la debut de val 4 COVID-19, într-o țară în care conflictele intestine din partide și dintre ele par să fi paralizat reacția preventivă obligatorie, se acumulează o doză considerabilă de oboseală.
E un motiv întemeiat care explică multe situații hilare. La un e-mail de răspuns cuprinzând zeci de detalii, în loc de Best, formula de încheiere, tastez Breast. Îmi dau seama, însă prea târziu, dădusem send. Din fericire, adresantul era o doamnă care avea și simțul umorului. Multifuncțională cum sunt de câteva luni de zile, viteza mâinii nu se sincronizează cu a minții și ating clapele într-o altă ordine decât cea a literelor din cuvânt, în mare viteză și mai sar și rândul.
Dintr-o gamă similară, când scriu muzică, uneori îmi iese „muizică“ și „te org“ în loc de „te rog“.
Cetățenii există nu doar o dată la patru ani
În privința valului 4 al pandemiei, decidenții români de la nivel înalt au avut o reacție de răspuns foarte întârziată. S-au mulțumit să fie reactivi (contabilizând numărul de contaminări și paturile de la ATI), nu proactivi, cum au făcut administrațiile naționale de prin alte țări. Occidentalii europeni și americani au avut mereu în vedere predicțiile statistice ale epidemiologilor, a căror acuratețe s-a dovedit de fiecare dată. Pe acolo, preocuparea pentru vaccinare a fost prioritară, procentajul din populație imunizată ori protejată suplimentar prin seruri testate și aprobate de organismele medicale abilitate e ridicat, iar relaxarea estivală nu a însemnat în nici un caz neglijarea unei proiecții pentru ce se va petrece în toamnă.
În consecință, acest al 4-lea val pandemic are o amploare controlabilă la ei. Și a căpătat forța unui tsunami în România. Fabula lui La Fontaine cu greierele care se bucură de frumusețea estivală fără să previzioneze sosirea anotimpului gri e relevantă pentru starea ultimelor trei luni în spațiul carpato-danubian-pontic când vine vorba de efectele pandemice.
Entuziasmați că, din motive mai degrabă naturale, din iunie până în septembrie situația se stabilizase de la sine, responsabilii autohtoni au neglijat și campania de vaccinare, și respectarea normelor de prevenție. Care ar fi trebuit să continue susținut, asigurând astfel supravegherea efectelor pe care le vedem acum. Politicienii s-au războit între ei, trecând, din nou, pentru a câta oară în acești treizeci de ani?, interesele de partid și pe cele personale înaintea grijilor țării, a siguranței și bunăstării cetățeanului.
Nu observ nici un plan coerent, pe termen scurt și mediu, în care ca votant să mă simt în centrul atenției lor. Așa cum ar fi firesc. Cetățenii există nu doar o dată la patru ani, ci mereu, gestionarea problemelor lor trebuie făcută în interiorul ciclurilor electorale, nu doar în anul în care sunt chemați la vot și apoi li se mai și reproșează că, din cauza a ceea ce văd repetându-se periodic, nu mai merg să acționeze prin intermediul unei ștampile. Ba li se și spune liderilor de opinie că n-au făcut nimic pentru stimularea vaccinării. Derobarea de atribuțiile oficiale și aruncarea responsabilității în spinarea societății civile e complet deplasată.
FITPTI va avea anul acesta un „Jurnal colorat“
Eșecul campaniei de vaccinare – suntem la coada listelor continentale, secondați, ca de obicei, de Bulgaria, depășiți până și de anumite țări africane, cele magrebiene, la egalitate cu cele din Africa profundă – e vina exclusivă a guvernului, care a considerat altele ca fiind lucrurile importante. Noi, profesioniștii din varii domenii, am făcut tot ce ne-a stat în puteri, începând cu respectarea regulilor sanitare, cu administrarea dozei când ne-a venit rândul, cu îndemnuri pe rețelele de socializare și în perimetrul public, pentru a da un exemplu, cu articole scrise pe temă, cu analize, adică activând toate instrumentele la îndemână.
De ce am scris rândurile acestea într-un jurnal? Pentru că ele sunt legate direct de culisele facerii unui eveniment internațional de talia FITPTI în asemenea condiții incerte, complicate, lăsate în voia sorții. Așteptam de multă vreme decizia de a tria publicul din sălile de spectacol în funcție de certificatul verde european, de adeverința de trecere prin boală ori de un rezultat negativ al testării COVID-19 din momentul în care o localitate depășește media de 3 noi îmbolnăviri la 1000 de locuitori.
Cel mai potrivit moment ar fi fost luna iunie, așa cum s-a făcut în Franța, Austria, Germania etc. Ar fi devenit un stimulent pro-vaccinare, ar fi permis organizatorilor de reuniuni culturale (nu comerciale, de tipul acelora care n-au respectat normele sanitare, reconfirmând, pentru a câta oară și în câte feluri, dubla măsură din patria noastră?!), ar fi devenit un factor de stopare a valului care se înalță amenințător deasupra noastră.
Anunțată abia după jumătatea lui septembrie, măsura are un singur efect benefic, de moment, anulându-le pe acelea cu bătaie mai lungă: nu va închide activitatea din sfere care presupun interacțiune cu publicul. Cel puțin până la incidența 6 la mie. După acest prag, nimeni nu știe încă ce va fi.
Ca să închei, totuși, într-o notă optimistă, în ciuda contextului, să știți că FITPTI va avea anul acesta un „Jurnal colorat“. Îl va realiza cartoonist-ul George Roșu, care filtrează prin propria creativitate ce se petrece în cele 10 zile (1-10 octombrie), în cele peste 100 de evenimente din 20 de locuri din oraș și din afara lui, animate de peste 300 de artiști din 11 țări (Austria, Canada, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, România, Spania). Hai, c-am început!