Au trecut trei ani de cind tangaProject si-a propus sa descopere. Atelier, miscare, grup, platforma – toate acestea sint produsul a cinci tineri regizori, absolventi de UNATC in urma cu un an. tangaProject e o poveste inceputa in 2005, ca proiect independent de teatru, sustinut institutional, ca si in cazul dramAcum, de profesorul Nicolae Mandea. Cei cinci regizori – Miruna Dinu, Bogdan Georgescu, Vera Ion, Ioana Paun, David Schwartz – propun un teatru comunitar-social, colaborativ si activ-reactiv la tot ce inseamna context romanesc.Marti, 17 iunie, la Green Hours, a fost proiectat filmul-retrospectiva al ultimilor trei ani de tangaProject. 40 de minute pe fast-forward despre ateliere, piese si evenimente care descriu o directie noua si (din pacate, din fericire?) exterioara teatrului romanesc in acest moment. Cu anumite exceptii, tot ceea ce se prezinta in film nu are loc intr-o sala de teatru. Experimentele anuleaza orice conventie, iar (auto)ironia acestor regizori ii fereste de sindromul revolutiei continue, preferind mai degraba o decupare specifica fiecarui tip de situatie.
Workshop sau spatiul de sharing
tangaProject la inceput a invatat sa invete si sa scrie. Primele ateliere de training, pe relatia regizor-dramaturg, dar si pe scriere de text dramatic, au avut loc in 2005, la Bistrita, coordonate de Roberta Levitow. Au urmat ateliere de dramaturgie la platoul experimental Ion Sava al UNATC (patru piese fiecare de zece minute), la care au colaborat doar studenti. Care au fost primele puncte pe agenda nescrisa tanga atinse in 2005? In primul rind, capacitatea de a scrie texte pentru teatru, apoi crearea unei metode de lucru interdisciplinare, observarea realitatii cotidiene, descoperirea noilor forme de expresie teatrala si legitimarea lor printr-un proiect independent, adica in afara institutiei fizice a teatrului si in afara traseelor clasice de finantare. Urmatorul pas a fost coborirea in comunitate, in 2006, prin experimentarea metodei Cornerstone de teatru comunitar (http://en.wikipedia.org/wiki/Cornerstone_Theater_Company). Cele cinci comunitati de documentare au fost proprietarii si chiriasii din casele nationalizate (tangaProject a fost prima initiativa care a tratat aceasta problema a restitutiei din unghiul sau socio-emotional, descoperind o realitate pe care nici legea, nici televiziunea si nici studiile sociale nu au luat-o in serios), locuitorii din spatiile cu mash-uri publicitare, punkerii, motociclistii si adeptii cybersexului. Tot 2006 aduce un alt tip de atelier, dedicat performance-ului si constructiei de obiecte de teatru, urmat de un atelier de miscare biomecanica.
Experimentul celor 25 de ore – RahovaNonstop –, in care cinci dramaturgi, cinci regizori, trei scenografi si un artist vizual au construit o piesa pornind de la un subiect al zonei si in colaborare cu locuitorii ei, a fost primul pas pentru Ofensiva generozitatii, o platforma dedicata teatrului si artei comunitare. In 2007, Construieste-ti comunitatea a dus la finalizarea proiectului de analiza si „modificare” urbana a cinci comunitati defavorizate (oamenii din casele nationalizate, donatorii de singe, copiii din centrul de reeducare Titan, oamenii din case cu mash-uri la geam si comunitatea Rahova-Uranus).
Aceste ateliere au facut din tangaProject o exceptie inovatoare in spatiul teatral romanesc. Preferind sa lucreze impreuna, de la observarea problemei la performarea propriu-zisa, grupul de tineri regizori, actori, dramaturgi, scenografi si artisti vizuali a destructurat si recompus citeva lumi dramatice pe care ochiul obosit al tranzitiei romanesti niciodata nu le-a inteles.
Urban colectiv
Colaborarea nu s-a oprit aici, ci a continuat si in aria spectacolelor „obisnuite”, cu un public asezat „ca la teatru”, in sali sau spatii deschise. Unele spectacole din 4×4 platforma urbana nu s-au jucat (Closer, de exemplu), dar unitatea intentionala a acestora a fost vizibila: Dedalus Lounge (2008), Zdrente (2008) si L-V: 8-16 (2008) sint puncte pe aceeasi retea a urbanitatii postmoderne, in care scindarea si schizofrenia sociala se ingramadesc cu visul capitalist al succesului, mimind normalitatea. tangaProject descopera din nou ceea ce nimeni nu are curajul sa spuna in Romania capitalista: nu exista crime fara victime, dar exista atitea victime pentru care nimeni nu vrea sa-si asume crima.
Trei ani au trecut de cind cinci studenti au vrut s-o rupa cu traditia anchilozanta a teatrului. Nu sint primii, dar sint printre putinii care o fac fara resentimente. Incercarea lor e una constructiva, alegind situatii, zone si comunitati pe care nimeni pina acum nu le-a abordat prin colaborare si deschidere. Un teatru cu sursa deschisa, fara drepturi de proprietate intelectuala, un teatru (in) care (se) invata tot timpul si inoveaza, prin experiment, expresia, fara a deveni greoi sau exclusivist. Ce va urma acestui desant si cum implantul etico-estetic tanga a reusit in Romania, vom vedea in viitor.
O forta socio-politica
Mihaela Michailov: „tanga e sharing, e unitate de grup, e particularizare performativa a particulelor mobile din realitatea romaneasca, e promotoare si centralizatoare de reflectie comunitara intr-un cerc al comunicarii teatrale din care lipseste aportul de inflexiuni cotidiene. tanga propune editoriale teatrale de interventie prompta. tanga descopera prin mijloace performative sincrone spatii comunitare a caror teatralitate zilnica e prea des acoperita. tanga activeaza reactia in imediat si destabilizeaza pasivitatea. comunitatea tanga e o forta socio-politica intr-un teatru romanesc, de prea multe ori, letargic”.