S-a lăsat liniștea peste România. Numai sirenele ambulanțelor arată că se întâmplă totuși ceva și că suntem într-un punct critic al evoluției pandemiei. În rest totul e bine și frumos. Politicienii nu stau să numere câte ambulanțe trec la fiecare oră pe sub geamul de la biroul lor, pentru că ei sunt ocupați cu treburile țării. Tocmesc noul guvern, au chestii grele de rezolvat, sunt în toiul negocierilor.
Vorba vine negocieri, pentru că nimeni nu-l poate înlocui pe Florin Cîțu, premierul cel mai cel dintre toți liberalii. Adevărul e că nici nu are cum să nu fie liniște în România, pentru că pozițiile partidelor sunt atât de diferite, încât nici nu mai are sens să pornești vreo discuție atât de repede. Însă povestea cu liniștea e doar o chestie de moment, pentru că în România spectacolul politic e gratis, spumos și nu se termină niciodată.
În definitiv de ce ar mai fi gălăgie? Au trecut congresele, mai toți liderii importanți au prins poziții importante și la PNL, dar și pe la USR PLUS. A fost o vară încinsă, cu atacuri zi și noapte, merită și politicienii o mică pauză, chit că nu avem guvern și se pare că nu mai avem nici președinte imparțial și echidistant care să-i tragă pe toți de urechi atunci când calcă în străchinile aruncate peste tot în urma divorțului cu scandal dintre PNL și USR PLUS.
Prezidentul nostru și-a suflecat mânecile de la cămașa galbenă și în sfârșit poate conduce liniștit PNL. Spre ce îl conduce vom afla peste ceva timp. Cu Orban, Iohannis ar fi rămas spectator, cu Florin Cîțu e clar că președintele e călare pe situație. El conduce ostilitățile la Palatul Victoria.
Și totuși ce urmează? Când se termină criza? Vom avea un nou guvern cu majoritate solidă în spate cât mai curând? Slabe speranțe. În orice caz, PNL are tot mai puțin spațiu de manevră. Deși are posibilitatea de a ieși din chingi, liberalii preferă încăpățânarea și rămân într-o zonă politică periculoasă.
Nu prea există multe opțiuni la liberali. Fie refac rapid coaliția cu USR PLUS, fie vor sta la mâna și mai ales la mila PSD. Numai că politica e tot mai cinică și nu prea există milă. Plus că trei ani ținut de sfori de către PSD ar însemna sinucidere politică sigură.
Prima variantă, cea a refacerii coaliției PNL-USR, este tot mai puțin probabilă. Nu doar că PNL nu e dispus să renunțe pe Florin Cîțu, dar tot mai multe voci liberale afirmă că e imposibil cu useriștii ăștia și că mai bine singur decât în alianță cu Barna, Drulă sau Ghinea.
OK, pică varianta logică a coaliției pro-reformă, atunci PNL este obligat că formeze guvern minoritar și să aibă sprijinul PSD. Deocamdată, Marcel Ciolacu spune nu. Numai că în politică declarațiile se mai nuanțează, așa că nu poate fi exclusă nici varianta asta. PSD nu e obligat să cânte în strună PNL. Nici nu o va face vreodată, oricâte blaturi ar fi între cele două partide prin județe. PSD va torpila guvernul liberal când va dori. Plus că la PSD setea de răzbunare e uriașă.
Din afară lucrurile par simple, iar soluția logică ar fi guvern PNL-USR PLUS-UDMR. Dar ce te faci cu cetele de flăcăi liberali care nu vor reforme, nu vor să-i întrebe nimeni nici de contracte și nici de numirile dubioase în funcții? Din acest punct de vedere, PNL se simte mai apropiat de PSD decât de USR PLUS. Există compatibilitate, nu e nici o diferență de abordare în teritoriu între PNL și PSD. Au uitat însă liberalii alegerile din 2016, când guvernul tehnocrat a netezit drumul PSD către o victorie detașată la parlamentare? Pare că da, memoria e scurtă. Ce a urmat după galopul electoral din urmă cu cinci ani știm. Dragnea s-a urcat pe cele 45 de procente din alegeri pentru a măcelări legile Justiției.
PNL a readus PSD în joc și nu pare să realizeze ce i se întâmplă. Și nici ce i se pregătește. Klaus Iohannis e prea puțin interesat de popularitatea sa, pentru că nu mai candidează pentru trei ani. Are de plătit probabil ceva polițe. A vrut să-l îndepărteze pe Ludovic Orban și i-a ieșit. Doar că șeful ăl mare de la Cotroceni confundă România cu țara mofturilor prezidențiale.
Consecințele le vedem. Și apropo. Nu cred să existe nici o strategie politică pentru săptămâna viitoare. Dacă ar fi avut vreun plan, președintele ar fi grăbit consultările și ar fi deblocat lucrurile. Asemenea inabilitate am mai întâlnit doar pe vremea țărăniștilor. Iar liberalilor care uită ce s-a întâmplat în anii 1996-2000, ar trebui să le reamintim că PNȚCD a dispărut de pe scena politică.