Cea de-a XIV-a ediție a FITPTI, organizată de Teatrul Luceafărul din Iași, s-a încheiat pe 10 octombrie, după un maraton de 10 zile pline de show-uri și evenimente culturale dintre cele mai diverse. Publicul festivalului i-a putut întâlni în 20 de locuri din oraș pe artiștii invitați anul acesta să performeze din Austria, Cehia, Canada, Germania, Elveția, Franța, Italia, Israel, Marea Britanie, Spania, România. Conform organizatorilor, gradul de ocupare a incintelor a fost 99 la sută (din cei 50 la sută îngăduit de normele sanitare ale momentului). Reprezentații teatrale indoor, outdoor, streaming online, teatru radiofonic, expoziții, lansări de carte, conferințe, workshopuri, dezbateri, întâlniri plasate sub genericul „artă și tehnologie“ au făcut agenda iubitorilor de artele spectacolului.
Curatorul evenimentului, teatrologul Oltița Cîntec a conchis la finalul ediției din acest an că „au fost zile pline de adrenalină, foarte solicitante pentru mine și colegii de echipă, cu ascensiunea neașteptat de rapidă a valului 4 COVID-19, cu frecvente schimbări ale regulilor sanitare, dar și cu entuziasmul și bucuria publicului care ne-a dat puterea să continuăm. Am avut o ediție foarte reușită, cu o temă de extremă actualitate care a fascinat. Inteligența artificială face parte din viața noastră, recursul la tehnologie reprezintă spiritului timpului, iar artele nu o pot ocoli“.
Privind retrospectiv, după un weekend încărcat cu emoții de tot felul (1-3 octombrie), după ce a provocat publicul să râdă, să mediteze, să se întristeze și își îmbogățească colecția de întrebări care pot schimba perspectiva asupra unor subiecte de discuție importante cum ar fi școala, educația și viața sexuală a adolescenților, relația cu tehnologia, familia, crizele sociale și medicale și responsabilitatea socială, spiritual civic, Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI) și-a croit drum spre o nouă săptămână plină de surprize împachetate în ambalajele atât de diferite de care arta dispune.
Caragiale la zi și câteva duble trase pentru un plus de bună dispoziție
A patra zi de festival a chemat din nou în sala de spectacol adulții vaccinați și ieșiți pe ușile birourilor după o zi de lucru pentru a se bucura de minutele în care respiră același aer, e drept filtrat de măștile de protecție, cu actorul Marcel Iureș, personaj principal în spectacolul Rosto, regizat de Alexandru Dabija, la Teatrul ACT București.
Dramatizarea realizată de Alexandru Dabija pune în legătură fragmente din mai multe schițe ale lui Ion Luca Caragiale și apasă cu degetul adânc pe rănile învățământului românesc cu tot ce are el mai putred: pilele, incapacitatea unor dascăli de a face diferența dintre rigoare și violență fizică și verbală în interacțiunea cu elevii, superficialitatea unor elevi în relația cu școala.
Într-un decor aparent minimalist, sforile acțiunii sunt trase și la propriu, și la figurat de cei trei actori, Marcel Iureș, Dan Rădulescu și Ionuț Toader. Obiecte relevante pentru poveste sunt agățate de sfori în tavanul scenei și manipulate în momentele cheie ale punerii în scenă. Acest truc scenografic oferă un plus de dinamism unui spectacol care lasă textul și semnificațiile sale, ironia să strălucească în lumina reflectoarelor.
Seara de marți a adus cu sine pentru cei prezenți în sala mare a Teatrului Luceafărul multă bună dispoziție și o punere în scenă cu o distribuție de zile mari. Nu este primul an când Teatrul Odeon din București este prezent cu un spectacol la FITPTI. De data aceasta, actorii Pavel Bartoș, Elvira Deatcu, Gelu Nițu, Cătălina Mustață, Alina Berzunțeanu, Marius Damian, Ioan Batinaș, Alexandru Papadopol au jucat pentru publicul de la Iași al festivalului comedia Liniște! Sărut. Acțiune!, în regia lui Peter Kerek.
Regizorul mărturisea despre montare: „Pentru acest spectacol de teatru m-am inspirat din filmul Living in Oblivion. Filmul spune povestea unei echipe de filmare care încearcă să facă un film de succes cu minimum de resurse. Atât din lipsa banilor, cât și din cauza echipei, nu tocmai profesioniste, filmarea devine foarte repede un dezastru mai mult comic decât tragic.“
Un du-te-vino între umor și momente de introspecție, cu un decor simplu și o miză mult mai mare, aceea de ajunge la inimile spectatorilor și de a le scutura simțul umorului, Liniște! Sărut. Acțiune! satisface o curiozitate pe care cei mai mulți o avem, aceea de a vedea ce se ascunde în spatele unor măști, cum se comportă vedetele de teatru și film înainte de a ajunge la un produs final și ne arată în primul rând latura lor umană.
Timpul liber, o raritate pentru omul modern?
Ziua de miercuri, cea care se cuibărește în mijlocul unei săptămâni de lucru, a fost una plină de dinamism, muzică și voie bună la FITPTI. Pentru spectatorii mai mici sau mai mari ai festivalului, spectacolul Clara și timpul liber, inclus în programul celei de-a șasea zile de festival a fost ca un joc de-a viața de adult, prins între nevoia de a-și construi o carieră și cea de a se bucura de plăcerile simple ale vieții.
Gândită ca un show interactiv, montarea de la Unteatru București, un one woman show cu Ana Turos, o are în prim-plan pe Clara, reprezentanta workaholicilor, o fată care își organizează până și zâmbetele, o tânără îngropată în dosare și înstrăinată de copilul din ea.
Tema abordată este una extrem de actuală, dar felul în care o fac artiștii de la Unteatru o dezbracă de rigiditate și o prezintă cu blândețe, umor și empatie. Până la final, avioanele de hârtie zboară prin toată sala, determinând-o pe Clara să conștientizeze că are nevoie să se joace mult mai mult, să se regăsească. Și odată cu ea o fac și cei care o privesc.
Când obiectele din jurul nostru cântă
Trei spectacole-concert au bucurat anul acesta publicul FITPTI, Când obiectele încep să cânte, Insta stories of my life și Pisici 2.
Dacă pe Alex Ștefănescu, protagonistul concertului Insta stories of my life, și pe actorii din Pisici spectatorii îi cunoșteau din edițiile trecute ale festivalului, spaniolul Xavi, creatorul spectacolului-concert Când obiectele încep să cânte a fost o surpriză fantastică pentru toate lumea, mai ales că a venit pentru prima dată în România.
Xavi Lozano este specializat în muzică clasică și cobla (muzică catalană tradițională), dar după ce îl vezi pe scenă îți dai seama că experimentele artistice sunt cele care îl fac să vibreze extrem de intens alături de public. În concertul pe care l-a ținut la Iași, Xavi a avut un dialog continuu cu publicul, a strecurat fragmente de fraze în limba română pentru a stabili o conexiune și mai profundă cu cei care îl ascultau și a făcut acest public să își regândească imaginile standard pe care le proiectează asupra obiectelor cu care se întâlnesc în viața de zi cu zi.
Astfel, după ce i-a asigurat pe spectatori că totul în jurul nostru este muzică, și că aproape orice obiect are în componența sa tuburi care emit sunete muzicale, Xavi și-a început pledoaria.
În concertul său, o bucată de furtun de la mașina de spălat, un ghidon de bicicletă, o scară metalică au fost doar câteva dintre obiectele care au scos sunete de muzică clasică, jazz sau contemporană, după ce li s-au făcut câteva găuri. Când obiectele încep să cânte s-a dovedit a fi de la început până la final un stand-up muzical cu efecte terapeutice și o odă dedicată obișnuitului, banalului din viața fiecăruia dintre noi.
Jocuri în curtea din spate a adolescenței
Adolescenții au stăpânit din nou lumina reflectoarelor de pe scenă, în penultima zi a evenimentului teatral de la Iași, prin intermediul personajelor din spectacolul Jocuri în curtea din spate, regizat de tânăra Diana Mititelu. Spectacolul, premiat anul acesta pentru debut în regie, la Gala UNITER, pornește de la textul lui Ezna Mazya, inspirat dintr-un caz real și pune în discuție aceeași viață sexuală plină de capcane, tentații și chiar pericole a adolescenților, modelul fetei cool care caută validare, al băieților chinuiți de hormoni, granița extrem de fragilă dintre viol și act sexual consimțit, survolată și de Radu Afrim în spectacolul său Consimțământ.
Schimbul de roluri, personajele interpretate de Cristiana Luca/ Ecaterina Lupu, Andrei Bibire, Cătălin Bucur, Theodor Șoptelea, Ștefan Mihai sunt pe rând acuzați și acuzatori, este alegerea regizoarei pentru o montare încărcată de emoții și tensiune descătușată.
Florin Piersic Jr. a fost maestrul de ceremonii care a închis cu umor cea de-a XIV-a ediție a FIPTI, cu al său Freak Show vol. 2. Extrem de versatil, îndrăgitul actor a ales pentru această reprezentație personaje dintre cele mai diverse, jucându-se cu aroganța, cu timiditatea, cu lipsa de onestitate, cu proasta creștere, cu bădărănismul, sărăcia sau opulența de care ne izbim cu toții în viața de zi cu zi. Cu un microfon, un scaun și câteva obiecte de recuzită, Piersic Jr. a electrizat publicul pentru o oră jumătate.
De la un capăt la altul, cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI) a fost ca un vis frumos care și-a făcut loc într-un coșmar pe care îl trăim cu toții de aproape doi ani. Copii entuziaști, pentru care scaunele din sală sunt o piedică în calea bucuriei, adulți cu certificatele verzi la ei și dorința de a discuta cu prietenii după spectacole pentru a-și exterioriza trăirile și a-și verbaliza gândurile stârnite de fiecare punere în scenă, artiști bucuroși că își pot face meseria și pot vindeca de tristețea din suflete, inclusiv ale lor, lansări de carte, fragmente din viața inteligenței artificiale, un jurnal colorat al festivalului ținut de un artist extrem de inventiv, George Roșu, interacțiunea între spectatori și artiști, toate acestea și multe altele au dat festivalului de la Iași un aer de unicitate și au demonstrat că arta și tehnologia pot face o echipă de creație extrem de prolifică.