Tehnic vorbind, cel mai celebru supererou nu și-a schimbat opțiunile sexuale. Superman a fost și mai mult ca sigur va rămâne Clark Kent, ultimul locuitor al planetei Krypton refugiat pe Terra, unde este apărătorul celor slabi și veșnic îndrăgostit de reportera Lois Lane. În actuala narațiune BD a firmei DC Comics, bisexual este doar fiul lui Superman și al lui Lois, Jon, care ia locul temporar tatălui său. În acest timp, într-o serie paralelă, adevăratul Superman este plecat să se războiască, bărbătește, în cosmos.
Anunțul așa-zisei noi sexualități a lui Superman a fost făcut de către Tom Taylor, scenaristul unei noi serii, Superman: Son of Kat-El, care, după ce s-a plâns că în trecut idei de scenariu cu temă queer au fost respinse, ceea ce l-a dezamăgit, este fericit că acum, într-o epocă diferită, în sfârșit și-a văzut visul cu ochii. Iar desenatorul Joh Timms, în aceeași notă optimistă, anunță că acesta ar trebui să fie doar începutul și că „putem să ne imaginăm un viitor în care cel mai puternic om al planetei este parte a comunității LGBT“.
Nu este un secret că, de mai bine de un deceniu, cultura populară occidentală și eroii ei sunt ținta unui imens atac care dorește modificarea acestora și alinierea lor pe coordonatele ideologiei woke. Există o uriașă presiune ca eroi celebri să își schimbe genul, orientarea sexuală și rasa. Presa de profil și nu numai, care este, din diverse motive, complet aliniată la dezideratele noii ideologii, susține pe față aceste alterări, trecând sub tăcere sau atacând punctele de vedere contrarii care, sunt motive serioase pentru a o crede, sunt mult mai răspândite în rândurile publicului. O dovadă indirectă ar fi că, dacă toate ideile activiștilor ar fi avut priză la public, eroii populari ar fi fost deja metamorfozați în „eroii de tip nou“. Ceea ce nu s-a întâmplat încă.
Industria comics americană a ajuns de mulți ani pe mâna unor personaje care sunt mai mult activiști decât creatori. Ei au reușit, e drept, unele reformulări ale unor personaje celebre, dar numai în versiunea lor pe hârtie. Iar industria revistelor comics nu o mai duce bine: vânzările sunt de ani buni în picaj în SUA, unde până și rivalele manga, benzile desenate japoneze, au ajuns să aibă o priză mai mare la cititori. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, supereroii de pe marile ecrane, care aduc deja mult mai mulți bani, ar fi fost de nerecunoscut până acum.
Acesta este un adevăr despre care presa nu prea vrea să vorbească. Știrea, așa cum au dorit autorii noii benzi desenate, a înconjurat planeta, însoțită doar de reacții pozitive din partea celor care doresc, se pare, supereroi LGBT. Dar sunt multe alte opinii, probabil mai numeroase, care nu văd cu ochi buni ideologizarea și sexualizarea comicsurilor. În general, opiniile contrare pot fi rezumate astfel: „OK, dacă vor astfel de eroi, de ce nu inventează personaje noi și vor neapărat să le modifice pe cele deja cunoscute și iubite de public?“.
Aceasta se întâmplă din câteva motive. În primul rând, activiștii și ideologii au văzut că noile tipuri de eroi nu prea își găsesc publicul, nu la nivelul pe care l-ar dori ei. Chiar datele demografice îi sabotează. De exemplu, cum poate fi noul Superman reprezentativ pentru cea mai mare parte a publicului când în SUA, conform unui sondaj din 2021, doar 5,6% se identifică drept LGBT, iar 86,7% drept heterosexuali? Iar dintre LGBT, conform unui studiu Kantar din 2017, doar 4% s-au identificat drept bisexuali? De aceea, pentru activiști este mai importantă deturnarea valorilor sigure, decât crearea unui nou agent secret celebru planetar care să fie femeie, negru, gay sau măcar bisexual.
Un alt motiv, este că ideologii speră că branduri deja confirmate să atragă succesul de public. Fiindcă, din păcate, acești creatori de tip nou se dovedesc în primul rând activiști și mai puțin talentați la creat povești. Iar marelui public puțin îi pasă de politici, el vrea povești bine spuse.
În materie de supereroi care să se conformeze noilor ideologii, experiențele recente s-au transformat în eșecuri epice. De pildă, o echipă de supereroi pe care Marvel Comics a eșuat în mod spectaculos să o lanseze recent, New Warrios, compusă din Screentime, Snowflake sau Safespace sau Trailblazer, supereroina obeză. Nici Monty Python n-ar fi reușit mai bine.
Din păcate, în ciuda unor eșecuri comerciale usturătoare precum ultimul Terminator (unde robotul ucigaș al lui Arnold devine decorator interior, specializat în perdele!), acest asalt asupra culturii populare va continua. Motivul: toate editurile și studiourile cinematografice, care fac parte din imense conglomerate, dispunând de fonduri uriașe, par a prefera să sacrifice, cel puțin deocamdată, potențiale succese financiare pe altarul ideologiei impuse de sus. De aceea, povestea este încă la stadiul de „va urma“.